Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (152)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

SUB SEMNĂTURA LUI TRAIAN MIHAI, REVISTA “TAIFASURI” NR. 938 / 2023 ACORDĂ  PATRU PAGINI (15 – 18) LUI MIHAI EMINESCU

Pag. 15: “Fiind băiet păduri cutreieram”. “Născut la 15 ianuarie 1850, la Botoşani,  Mihai era al şaptelea dintre cei 11 copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi ai soţiei acestuia, Raluca Iuraşcu. A copilărit la Ipoteşti, aşezare situată într-o poiană din mijlocul unei păduri, unde copilul Mihai se juca pe malul lacului “încărcat cu flori de nufăr” ori se plimba prin pădure. După primele două clase primare, a fost înscris la un liceu german – National Hauptschule – din Cernăuţi, unde l-a avut profesor pe Aron Pumnul, de care a fost foarte legat şi în casa căruia a locuit. Nesuportând disciplina şcolară, s-a retras de la acest liceu, devenind “privatist”. Puţin mai târziu, a devenit custode al bibliotecii profesorului Aron Pumnul. Primele încercări de poezie ale lui Mihai datează din ianuarie 1866, când a debutat cu poezia “La moartea lui Aron Pumnul”, pe care a semnat-o M. Eminovici. Închinată memoriei profesorului său, poezia a apărut în broşura scoasă la moartea acestuia (ianuarie 1866), intitulată “Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti den Cernăuţi la mormântul prea iubitului lor professor Arune Pumnul”. În acelaşi an a început colaborarea la revista “Familia”, a lui Iosif Vulcan, care l-a descoperit pe viitorul mare poet şi care i-a publicat prima poezie – “De-aş avea…” – , schimbându-i numele din Eminovici în Eminescu. După mpoartea lui Aron Pumnul, Mihai a plecat în Transilvania, la Blaj şi Sibiu, unde şi-a continuat studiile liceale”;

Publicitate

Pag. 15: “Student la Viena, s-a împrietenit cu Slavici”. “În toamna anului 1869, Mihai Eminescu a plecat la Viena, unde timp de trei ani a fost “student extraordinar” la Facultatea de Filosofie. La Viena a  audiat cursuri de filosofie, drept, economie politică, filologie romanică şi ştiinţe. Tot aici l-a cunoscut pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care a legat o profundă şi lungă prietenie. În volumul “Amintiri” (1924), Slavici povestea felul exigent al lui Eminescu de a scrie şi de a lucra: “Eminescu şi-a petrecut toate clipele vieţii lui lucrând, fiindcă nu se socotea îndeajuns pregătit pentru ceea ce voia să facă, şi e foarte puţin ceea ce ne-a rămas de la dânsul, iar din puţinul acesta partea cea mare sunt lucrări după părerea lui încă neisprăvite, pe care le-a publicat cu inima îndoită, cedând stăruinţelor puse de alţii.  Numai rar de tot se întâmpla ca să fie mulţumit şi el însuşi de eea ce a scris”;

 

Pag. 15: “În bojdeuca lui Creangă a ascultat “Amintiri din copilărie” înainte de a fi scrise”. “După întoarcerea de la Viena, Eminescu s-a stabilit la Iaşi, începând să frecventeze şedinţele “junimiştilor”, unde îşi citea lucrările, creaţiile sale fiind primite cu entuziasm. Tot la Iaşi l-a cunoscut pe Ion Creangă. Cei doi au devenit buni prieteni, pentru o vreme poetul chiar locuind în bojdeuca sa din Ţicău a marelui povestitor.  Lui Eminescu îi plăcea să-l asculte pe Creangă povestind – atât iarna, la gura sobei, cu câte un pahar de vin fiert în mână, cât şi vara, în cerdacul casei, de unde priveau amândoi în zare, spre dealul Ciricului. Creangă îi povestea multe întâmplări trăite în vremea în care era copil, La Humuleşti, dar şi snoave sau poveşti. Eminescu şi-a dat seama că dacă avea acest talent al povestirii, prietenul lui putea să aştearnă pe hârtie aceste amintiri şi poveşti, apoi l-a introdus pe Creangă la “Junimea”. La început, Creangă nu a fost de accord, crezând că scrierile sale nu sunt potrivite pentru acea societate. Abia când Eminescu  i-a spus să meargă “în numele prieteniei” care îi lega, povestitorul a acceptat. Acasă, de multe ori, Creangă îl rug ape Eminescu să asculte ceea ce scria şi să-i spună părerea. Iar poetul răspundea: “Lasă, Creangă, ai să citeşti în “Junimea”, tu n-ai nevoie să fii corectat de nimeni”;

Publicitate

Pag. 15: „În casa copilăriei se află unele manuscrise ale poetului”. „Casa memorială „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti, judeţul Botoşani, este locul unde familia poetului naţional a locuit vreme de aproape 30 de ani. Construită în anul 1850, casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu şi dormitorul mamei şi a surorilor poetului. Din patrimoniul casei memoriale fac parte obiecte ce au aparţinut familiei Eminovici – caseta de bijuterii a mamei lui Eminescu, veselă de argint, dulapuri din lemn de trandafir şi foarte multe cărţi.  În salonul casei se află manuscrise ale poetului, în fotocopie, precum şi parafa de medic a fratelui poetului, Şerban. Într-o vitrină stă medalia pe care Eminescu a primit-o în 1871, cu prilejul sărbătoririi a 400 de ani de la ctitorirea Mănăstirii Putna. În curtea  Casei memoriale se află bustul lui Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Gheorghe Anghel, dar şi o bisericuţă de familie unde există obiecte valoroase – cristelniţa în care a fost botezat poetul, o linguriţă de argint cu monograma acestuia”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:

Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7

Publicitate

Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31

Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10

Noroc: 1 9 1 7 6 0 9

Publicitate

Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9

Super Noroc: 1 5 5 3 4 7

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”:Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending