Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (151)

Publicat

acum 2 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Mihai Dorin, referindu-se la cartea academicianului Alexandru Zub, „Eminescu. Glose istorico-literare” (Editura Enciclopedica Gheorghe Asachi, Chişinău, 1994): „Meritul unui istoric nu este, în opinia lui P. Veyne, „acela de a trece drept profund, ci acela de a cunoaşte nivelul umil la care funcţionează istoria”. Într-un text arareori investigat al lui Eminescu, în proza sa autobiografică ( „acel om sunt eu”), ”Istoria miniaturală”, Al. Zub identifică o inestimabilă comoară de gândire şi sensibilitate, ignorată, îndeobşte, de istoricii care se ocupă de lucruri „serioase”, lăsând „închipuirile” poetice pe seama altora. Respingând de plano prejudecăţile, dar şi „grandilocvenţa pozitivistă”, Al. Zub se apropie de obscurul text eminescian cu fineţea bijutierului, realizând o ingenioasă lectură de filigran. „Istoria miniaturală”  a lui Eminescu, text de o mare încărcătură ideatică şi de sensibilitate, elaborat în perioada berlineză-ieşeană, e „un exerciţiu de abordare a microcosmosului ca reflex al realităţii de ansamblu”. „Sunt ochi în lumea aceasta care au o deosebită plăcere pentru tot ce e miniatură”, mărturiseşte poetul. „Îmi vine adesea să scriu viaţa unui fir de colb, a unui miros de floare sau originile unei cântări, dar mă tem că n-aş sfârşi cât lumea”, conchide Eminescu. În fine, în aceeaşi ordine de idei, în nuvela „Cezara”: „Viaţa internă a istoriei; viaţa externă, regii, papii, învăţaţii sunt lustru şi frază”. Într-un „fir de colb” se ascunde nesfârşirea lumii, pe care poetul o asumă cu smerenie creştină: „mă tem că n-aş sfârşi cât lumea”. Umilinţa creatorului în faţa infinitudinii universului.  Dar şi umilinţa istoricului în faţa avalanşei faptelor mărunte, care compun istoria „mare”. Teme de reflecţie fertilă pentru poeţii şi istoricii dintotdeauna. E încă o mărturie că poetul şi istoricul se întâlnesc pe acelaşi palier de sensibilitate. Al. Zub nu forţează sensibilităţi, ci dezvăluie fondul comun al sensibilităţii. Istoricul, asemenea poetului, caută înţelesurile ascunse. Şi adânci, dacă se poate. Crochiul eminescian devine pretextul unei atente aşezări a ideilor sale în contextul istoriei filosofiei, o construcţie erudită în care straniul aparent al temei eminesciene nu-l inhibă pe istoric, ci îl stimulează. Paul Veyne avea dreptate: nu există teme „minore pentru istorie”. Iar Eminescu are măreţie şi în temele nesistematizate, nefinite. Mai trebuie să ai doar sensibilitatea de a le descoperi şi ale pune în acord cu marea cultură a lumii, acolo unde îi găseşti cu acelaşi gen de preocupări şi în acelaşi registru, pe Goethe, pe Tolstoi ori pe Thomas Mann. Şi F. Braudel confirmă cugetul  eminescian: „Uneori câteva anecdote sunt de ajuns pentru ca un beculeţ să se aprindă, să semnalizeze moduri de viaţă”. Pornind de la un text „în miniatură”, dar cu nimic miniatural, istoricul a construit, cu migală şi sensibilitate, un veritabil eşafodaj relaţional cu marea creaţie. Probabil, nici Eminescu nu s-ar dezice de această exegeză, care nu se „lustruieşte” pe sine”(vezi „Cartea Jijiei” p. 83 – 84);

Plecând din Hăneşti spre Săveni, sau întorcându-mă acasă, undeva, pe la jumătatea  drumului dintre Hăneşti şi Vlăsineşti, îmi apare în faţă un mal de lut galben în care, sute de păsări îşi sapă, an de an, minitunele.  Adeseori mi-am promis să vin la acest loc şi, înarmat cu răbdare, să studiez, măcar două-trei ore, ce se întâmplă.  Luat cu alte treburi, permanent am uitat  să-mi concretizez propunerea.  Mi-am reamintit iar de  „malul cu prigorii” dintre Hăneşti şi Vlăsineşti, citind un articol publicat în „Dilema veche” nr. 652 din 2016 de Cătălin Pavel şi intitulat „Mai multe animale la locul de muncă”.  Reţin: „O poveste mult mai ghinionistă am eu cu o prigorie. Un vizitator merge prin secţiune la sfârşitul zilei de lucru şi deodată piciorul i se scufundă în pământ. Omul se uită, se cruceşte de  întâmplare şi merge mai departe. Dar câteva secunde mai târziu văd ceva ce n-o să mai văd niciodată:  din groapă iese, cu mare greutate, printre bulgării de pământ, o pasăre cu toate culorile curcubeului. E o prigorie din cele pe care le vedem toată ziua fugărind albinele şi înghiţindu-le întregi, fără vreo supărare şi fără vreo plăcere, aşa, eficient. Pasărea îşi ia zborul cu mare efort şi o ia razna peste câmp. Mă prind şi eu ce s-a întâmplat: marginea secţiunii noastre este peretele unei săpături uriaşe, din anii glorioşi ai arheologiei heirupiste, care a expus o faţă de aproape zece metri a dealului. Prigoriile sapă tuneluri în asemenea pereţi, deoarece cuibăresc în escarpamente. Un tunel de mai mult de un metru adusese prigoria respectivă chiar sub picioarele noastre”;

Scriitorul Tudor Nedelcea despre Mihai Eminescu, într-un interviu dat Danielei Şontică pentru „Lumina literară şi artistică” nr. 5 (26) din 2016: „Acesta este unul din atributele geniului şi al mitului lucrător, creativ: să fie inepuizabil, să fie interpretat şi redescoperit în diverse epoci şi regimuri, de persoane cu diverse preocupări sau de vârste diferite. Cu atât mai mult în cazul lui Eminescu, care, abia acum, în zilele noastre, se înfăţişează publicului cititor şi cercetătorilor în întreaga sa complexitate, datorită apariţiei integrale a creaţiei sale, în special publicistica (cca. 15. 000 de pagini), în ediţie academică, ştiinţifică, la Editura Academiei Române sau în celebra colecţie „Opere fundamentale” a Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă, coordonată de acad. Eugen Simion. În Basarabia, o asemenea ediţie a apărut graţie acad. Mihai Cimpoi. Este incredibil câte domenii de activitate a abordat Eminescu, unele prefigurându-le prioritar, precum sociologia, fizica cuantică, etnopsihologia ş.a. Şi în domeniul teologiei, autorul „Luceafărului” uimeşte prin informarea şi acumularea cunoştinţelor de istoria religiilor şi de doctrină religioasă. Acumulând şi preluând critic întreaga problematică religioasă a vremii sale, el şi-a format o dogmatică personală – chiar dacă nu şi-a expus-o într-un sistem bine conturat – despre: Dumnezeu şi creaţia divină, hristologie, mariologie, angelologie, viaţă şi moarte. Era un om religios în sensul profund al cuvântului. Iată ce găsim în manuscrisele sale: „Dumnezeu şi adevărul sunt identici” (m. 2267); „Prin rugăciune şi umilinţă se întăreşte muşchiul inimii noastre şi putem suporta durerea” (m. 2275B); „Nu se mişcă un fir de păr din capul nostru fără ştirea Domnului” (m. 2255); „Stăpân e cel care n-are [alt] stăpân decât [cel] pe care şi l-a pus singur: Dumnezeu” (m. 2267) etc. Este prima personalitate românească ce a demonstrat că Biserica noastră Ortodoxă „nu e numai o comunitate religioasă, ci totodată naţională”. Despre ediţia a II-a a cărţii noastre „Eminescu şi cugetarea sacră” (Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 2000), vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, a apreciat: autorul afirmă lucruri extraordinare din punct de vedere creştinesc şi canonic al bisericilor, pe care Eminescu le cunoştea atât de bine şi îşi exprimase corect gândurile”. Eminescu este un subiect inepuizabil, abordat de specialişti din varii domenii de activitate, în ciuda detractorilor săi, pe care comunitatea umană i-a aruncat / îi aruncă la coşul de gunoi al istoriei”;

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Sfânta Irina, sărbătorită de ortodocși pe 5 mai. Este considerată ocrotitoarea căsătoriilor

Publicat

acum o oră

luni, 05.05.2025

de

Publicitate

Sfânta Irina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 5 mai. Este considerată ocrotitoarea căsătoriilor.

Sfânta Irina (Penelopi, înainte de botez) a trăit în vremea părinților apostolici și a fost botezată de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Părinții săi, Liciniu și Licinia, erau oameni bogați. Liciniu era guvernator al provinciei. Amândoi erau însă păgâni și au primit botezul în urma mărturisirii credinței creștine de către Sfânta Irina.

”Deci, tatăl ei a zidit pentru ea un stâlp, afară din cetate, departe, într-un loc frumos și deosebit, care avea diferite camere, toate împodobite cu toată bunăcuviința și îndestulate cu multă bogăție, în care erau: scaune, mese, sfeșnice, paturi și toate vasele ferecate cu aur”. (Viețile Sfinților)

”Pe acel stâlp a așezat pe fiica sa, Penelopi, împreună cu treisprezece fecioare frumoase și a adus acolo pe zeii săi de aur, ca să păzească pe fiica lui. După ce a închis-o acolo, până la vârsta cea desăvârșită, cuviincioasă nunții, a pus lângă ea o cinstită bătrână, cu numele Caria, ca să-i fie învățătoare, care ședea și mânca împreună cu ea, fiind mai mare peste celelalte fecioare.

A mai pus încă și pe un bătrân, bărbat cinstit și înțelept, cu numele Apelian, ca s-o învețe carte în toate zilele. Acolo a petrecut astfel fecioara șase ani și trei luni și după al doisprezecelea an al vârstei ei, tatăl ei gândea s-o însoțească cu vreunul din cei mai luminați fii împărătești”. (Viețile Sfinților).

Sfânta Irina, supusă la mai multe torturi

Penelopi a trăit astfel departe de oraș și de ispitele lui șase ani, urmând ca după acest timp, tatăl ei să-i găsească un soț pe măsură.

Publicitate

Era însoțită de treisprezece fecioare și toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, și a unui dascăl, Apelian, care era creștin în taină. De la el a auzit despre Mântuitorului Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voința lui Dumnezeu acesta a ajuns și în preajma construcției unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.

Aflând că fiica sa este creștină, Liciniu a poruncit să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina și-a convertit întreaga familie la creștinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităților. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulțime mare de popor la creștinism, propovăduind tot timpul pe Hristos.

A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou și cerând să fie astupată ușa încăperii și să fie deschisă după patru zile. După acest timp creștinii care au deschis ușa mormântului l-au găsit pe acesta gol.

Sfânta Irina: semnificația numelui

Semnificația principală a numelui Irina este ”pace”.

„Eirene” venea din ebraica, cuvântul de bază fiind „salom”, ce ar reprezenta de fapt binecuvântarea lui Dumnezeu dată oamenilor. Sensul cuvântului „salom” se extinsese chiar la o definiţie dată de credincioşi lui Iisus Hristos şi anume „El va fi pacea noastră”.

Alte derivate ale numelui de Irina sunt şi Irinca şi Irena.

Corespondentele sale masculine – Irineu și Irinel – sunt foarte rar întâlnite.

Irina este întâlnit sub formă de Irene (în limbă engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă), Iren, Irina, Jerne (în limbă maghiară), Erina (în bulgară) și Orina, Arină (în rusă). Derivatele sale masculine au câteva echivalente: Irenee (în limbă franceză), Irenaus (în germană), Irineo (în spaniolă) și Ireneusy, Jerno (în maghiară).

Sfânta Irina este chemată mai ales de cei care își doresc o căsătorie grabnică și fericită. În Grecia, ea este și sfânta ocrotitoare a polițiștilor.

Citeste mai mult

Eveniment

Peste 300 de elevi și profesori au fost evacuați la Liceul „Anastasie Bașotă”, Pomârla. Din fericire, a fost doar un exercițiu

Publicat

acum o oră

luni, 05.05.2025

de

Publicitate
Peste 300 de elevi, cadre didactice și membri ai personalului auxiliar au fost evacuați astăzi, în cadrul unui exercițiu de simulare a unui cutremur, organizat la Liceul Teoretic „Anastasie Bașotă” din Pomârla.
Exercițiul a urmărit testarea reacției în caz de seism și consolidarea cunoștințelor privind comportamentul adecvat în astfel de situații. Participanții s-au evacuat în mod organizat și s-au deplasat către punctul de adunare, unde au primit informații utile din partea reprezentanților Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al Județului Botoșani.
Elevii au avut ocazia să observe îndeaproape o autospecială de intervenție și să afle detalii despre echipamentele folosite în misiunile operative de către pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi. Paramedicii SMURD i-au învățat cum să execute corect manevrele de acordare a primului ajutor și le-au prezentat acestora autospeciala de intervenție.
De asemenea, elevii și cadrele didactice au fost instruiți de către inspectorii de prevenire în privința pașilor ce trebuie urmați înainte, în timpul și după un cutremur sau incendiu. În cadrul activității au fost distribuite materiale informative din campania națională „Nu tremur la cutremur”.
Recomandări pentru siguranța în timpul unui cutremur, dacă vă aflați la școală:
•Adăpostiți-vă sub pupitre, departe de ferestre, pereți exteriori sau obiecte periculoase;
•Protejați-vă capul și fața;
•Nu părăsiți sala de clasă în timpul seismului;
•Cadrul didactic trebuie să deschidă ușa și să se adăpostească lângă un perete de rezistență;
•Evacuarea se face doar după încheierea cutremurului și verificarea căilor de ieșire.
Dacă sunteți în exterior:
•Apropiați-vă de un loc sigur, departe de clădiri, copaci, cabluri sau alte obiecte care pot cădea;
•Stați la cel puțin 10 metri distanță de firele electrice rupte sau căzute.

Citeste mai mult

Eveniment

Hramul de vară al Mănăstirii Coșula, sărbătorit pe 16 mai: Credincioșii din toată Moldova sunt așteptați la un eveniment de mare încărcătură spirituală

Publicat

acum 2 ore

luni, 05.05.2025

de

Publicitate

Pe 16 mai, Mănăstirea Coșula din județul Botoșani își deschide larg porțile pentru a celebra hramul de vară în cinstea Sfântului Cuvios Sila, ale cărui moaște se află în incinta așezământului monahal. Sute de credincioși din întreaga regiune a Moldovei sunt așteptați să participe la manifestările religioase dedicate acestui sfânt cuvios, cunoscut pentru darurile sale de rugăciune și povățuire duhovnicească.

Ceremoniile religioase vor debuta joi, 15 mai, la ora 18:00, cu slujba de Vecernie și Utrenie, iar vineri, 16 mai, începând cu ora 08:00, se vor oficia Ceasurile, Acatistul, Sfânta Liturghie și o agapă frățească.

„Cu bucurie, noi, viețuitorii Sfintei Mănăstiri Coșula, vă invităm la hramul de vară al mănăstirii noastre, închinat Sfântului Cuvios Sila. Să-l rugăm să ne lumineze sufletele prin rugăciunile lui și să ne călăuzească pe calea mântuirii”, a transmis arhimandritul Calinic Chervase, starețul Mănăstirii Coșula.

Sfântul Cuvios Sila

Sfântul Cuvios Sila s-a născut în anul 1697 în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud. Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului, a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să fie tuns în schima mare.

Un monument istoric cu rădăcini adânci în istoria spirituală și culturală a Moldovei

Situată la 20 de kilometri sud-est de municipiul Botoșani, Mănăstirea Coșula a fost întemeiată în anul 1535 de marele vistiernic Mateiaș Coșolvei, sfetnic al domnitorului Petru Rareș. Ansamblul arhitectural, reprezentativ pentru stilul feudal moldovenesc, este inclus pe lista monumentelor istorice și are o semnificație aparte în patrimoniul spiritual al regiunii.

Publicitate

După reînființarea sa în anul 1991, mănăstirea a cunoscut o amplă revitalizare. Începând cu 2022, a devenit un punct de atracție turistică major în județul Botoșani, odată cu finalizarea unui proiect de restaurare în valoare de 15 milioane de lei din fonduri europene. Din aceste fonduri au fost restaurate clădirile existente și s-a amenajat un muzeu în fosta casă egumenească, unde cel mai vechi exponat este o Sfântă Evanghelie din 1731.

Un alt proiect, în valoare de 2,89 milioane de lei, finanțat de Compania Națională de Investiții, a permis construirea unor spații moderne de cazare pentru pelerini și chilii pentru călugări, precum și un paraclis folosit în sezonul rece.

În perioada sa de glorie, între secolele XVII-XVIII, Mănăstirea Coșula a fost unul dintre cele mai importante centre monahale din lumea ortodoxă, cu peste 1.000 de călugări. Aici a fost tradusă pentru prima dată în limba română lucrarea istoricului Herodot. Din patrimoniul de odinioară s-au păstrat puține obiecte, multe dispărând în perioada regimului comunist, când mănăstirea a fost abandonată, iar o parte a bisericii „Sfântul Nicolae” a fost transformată în depozit de cartofi.

Biserica mănăstirii adăpostește fresce vechi de aproape 500 de ani, cu o valoare artistică remarcabilă. Restauratorii au descoperit o culoare unică, denumită „galben de Coșula”, iar stilul pictural amintește de marile mănăstiri din Bucovina, precum Sucevița, Voroneț sau Arbore.

Citeste mai mult

Eveniment

Elevii Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe” Botoșani, prezenți la sesiunea de informare „Economia socială – oportunități pentru comunitate”

Publicat

acum 2 ore

luni, 05.05.2025

de

Publicitate

Elevii Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Gheorghe” din Botoșani au participat la o sesiune de informare organizată în cadrul campaniei cu tema „Economia socială – oportunități pentru comunitate” de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani în data de 05.05.2025.

 

În cadrul întâlnirii, tinerii au primit informații esențiale despre:
🔹 Rolul serviciului public de ocupare în alegerea unei cariere;
🔹 Etapele stabilirii unui traseu profesional sigur și sustenabil;
🔹 Importanța finalizării studiilor pentru reușita profesională și exploatarea fiecărei optunități care să le asigure competențe în domeniile de activitate în care doresc să se afirme;
🔹 Alegerea unei meserii căutate pe piața forței de muncă  ;
🔹 Motivele pentru care merită să își construiască o carieră aici, în România.

🔹Antreprenoriatul social o alternativă în creearea unei cariere  de succes

 

Activitatea a avut un caracter educativ și inspirațional, contribuind la dezvoltarea unei viziuni realiste și motivate asupra viitorului profesional al elevilor precum  și la dezvoltarea încrederii din partea acestor tineri  de a apela in viitor la serviciile oferite de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Botoșani .

Publicitate

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending