O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Magda Ursache, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 7 din 2016, cu privire la denigrarea lui Eminescu: 1. „Lanţul de denigrări a pornit de la „Revista contimporană”, adversara „Convorbirilor literare”, supărată că Titu Maiorescu l-a putut compara pe patriarhul Alecsandri cu tinerelul Eminescu”; 2. „ Despre  nefasta „cotitură” din acel august 23, fusese epurat bustul lui Goga din Rotonda bucureşteană (iniţiatorul ansamblului monumental, ministrul Instrucţiunii Ion Petrovici, puşcărizat), după aceea a fost ciobit Eminescu lui Ion Jalea. Internaţionaliştilor proletari nu le plăcuse bărbia de naţionalist, pesemne”;

Nicolae Breban despre Eminescu, la o dezbatere iniţiată de revista „„Contemporanul – ideea europeană”, în 10 iunie 2016: „Eminescu nu e numai mare poet, el este stâlpul fiinţei naţionale! El este cel mai mare politician român! Prin el am reuşit să ne convingem de existenţa noastră. Prin el şi prin generaţia paşoptistă, cu Eliade, Maiorescu, Lucian Blaga, Nicolae Iorga şi cu încă câţiva mari scriitori, am încercat să ne convingem că nu suntem o populaţie, o populaţie care stăpâneşte un teritoriu năucitor de bogat – ceea ce ne-a zăpăcit pe toţi. Suntem o naţiune creatoare de valori majore”;

Câteva puncte de vedere ale Magdei Ursache cu privire la Lucian Boia şi cartea sa „Mihai Eminescu, românul absolut – facerea şi desfacerea unui mit” (vezi „Contemporanul – ideea europeană” nr. 7 din 2016), o carte scrisă cu scopul de a mai adăuga ceva la demolarea  poetului nostru naţional: 1. „Venind iarăşi momentul ca memoria să fie mobilizată (mai exact, manipulată) în nefolosul identităţii, în acest context ostil etnicului şi iubirii de neam, apare Lucian Boia, să ne atragă atenţia că Eminescu e un mit. În alte cuvinte, o glorie imaginară, deformată, contrafăcută. Cum minciună, neadevăr, falsitate ar fi şi credinţa în universalitatea creaţiei eminesciene”; 2. „Boia are un scop: eseul s-a dorit o filipică împotriva  „autohtonismului” poetului, a ideologizării trecutului din motive naţionale, toate „nocive”. Şi istoricul europeniza(n)t încalcă statutul de istoric literar în mai multe feluri, mai ales punând semnul egal între naţionalism şi comunism”; 3. „Imensul creator Eminescu nu-i, pentru Lucian Boia, nici imens, nici creator. Iar unii comentatori îl vor ghid absolut, de manual de română, pentru voinţa nu şi putinţa de a-l „demitifica”. Şi cum să mai placă Eminescu? În spiritul timpului trebuie să fim deconstructivi, resentimentari faţă de România; să afirmăm că „plaiul mioritic e o fecală”; în cel mai bun caz, „plai cu boi”; 4. „Cu eminescologii vrea să fie caustic, dar nu reuşeşte să fie decât ireverenţios, aşa cum a fost şi cu istoricii Xenopol, Haşdeu, Iorga, Gh. I. Brătianu…”; 5. „ Boia e mereu superficial, banal şi banalizant, simplist şi simplificator. Ceva nespus deja despre Eminescu? Nimic. Dar se ocupă de „transfigurări mitice”, de „mitologia eminesciană”, vrând să zică mitologia eminescologilor devotaţi până la orbire (ca Perpessicius) poetului” etc.

În dezbaterea organizată de Clubul Ideea Europeană şi redată în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 7 din 2016, Aura Christi pune problema existenţei în România a unui genocid cultural. Reţinem: „Deocamdată o să vă aduc  la cunoştinţă câteva date statistice. Cifrele ne spun următorul lucru: 20% din populaţia românească este analfabetă, nota bene, în condiţiile în care România e una dintre cele mai vechi civilizaţii de pe teritoriul continentului european; am citit undeva că primul alfabet a apărut pe actualul teritoriu românesc; 24 % dintre români sunt analfabeţi ştiinţific; citind un text, cei 24% nu au acces din punct de vedere ştiinţific la conţinutul acestuia, nu-l înţeleg. România se află pe ultimul loc din Europa la capitolul producţia de carte. Şi o ultimă cifră care pe mine m-a cutremurat: România este pe ultimul loc la capitolul lectură – atenţie, un detaliu pe care n-am ştiut cum să-l interpretez – alături de greci, adică alături de ţara care este leagănul civilizaţiei europene”. Continuă Aura Christi: „Referitor la expresia genocid cultural, o să dau, totuşi încă o cifră. România este singura ţară dun Europa care are un buget de zero virgulă nimic alocat culturii. Am spus acest lucru când am lansat Apelul. Acum zece ani, e drept, bugetul alocat culturii era 0,16% din PIB, ţn timp ce la această oră este 0,08%, adică zero virgulă nimic în condiţiile în care cultura aduce PIB-ului peste 5%”;

La aceeaşi dezbatere, Nicolae Breban pune problema instalării unui fel de justiţie a culturii. Spune Nicolae Breban: „…au apărut unii scriitori, colegi de-ai noştri, care din critici literari s-au transformat în nişte procurori aspri, neînduplecaţi, care în loc să analizeze texte literare – cum făcea pe vremuri domnul Manolescu – au început să analizeze oameni! Profesia unui critic literar sau a unui istoric literar, sau a unui profesor universitar nu e să analizeze comportamentul etic al oamenilor de cultură. Asta poate să facă eventual justiţia în anumite cazuri.  Cu atât mai mult cu cât în ultimii cincisprezece ani au fost puse la stâlpul infamiei câteva înalte vârfuri ale intelectualităţii române”;