Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (141)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Profesorul Ion Bocioacă,  în „Lumina” din 8 iulie 2016, despre stabilirea lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte: „În 1907, Nicolae Iorga se stabileşte la Vălenii de Munte şi face, cu adevărat, din fosta capitală a judeţului Saac, sau Săcuieni, un centru cultural de excepţie. Rămânerea lui aici a fost o surpriză pentru foarte mulţi. Iorga a venit la Văleni, de la Virbălău, peste deal, împreună cu cumnatul său Ştefan Bogdan, cu trăsura birjarului ardelean Tohoneanu. Auzind intenţia lui Iorga de a se stabili undeva, acesta i-a făcut propunerea să rămână la Văleni. Pe vremea aceea, Iorga era parlamentar independent şi dorea să se stabilească mai aproape de Bucureşti, pentru că la Botoşani nu mai putea locui. În 1907, după reprimarea răsculaţilor care atacaseră oraşul Botoşani, Iorga a publicat articolul „Dumnezeu să-i ierte!” pe pagina întâi a publicaţiei „Neamul Românesc”, din 8 aprilie. O critică dură atât la adresa „sistemului”, cât şi a ţăranilor care s-au dedat la „rele”. Din acest motiv, el a trebuit să părăsească Botoşaniul. Iorga a hotărât să se stabilească la Văleni şi pentru că Titiţa, sau Adriana, fata lui, născută în 1904, era bolnavă de plămâni. Întâmplător, în oraş se afla doctorul Pârvu, coleg de liceu cu el la Iaşi, care l-a convins definitiv să rămână în oraş, o zonă cu aer curat, numai bun pentru afecţiunea fetei lui. Dar Iorga a ales să rămână la Văleni şi pentru că în casa de aici putea primi în taină ardeleni, bucovineni şi bănăţeni de dincolo de munţi. Ultima ctitorie a lui Iorga la Văleni a fost teatrul în aer liber. Al treilea de acest fel, după cele din Ungaria şi Germania. Teatru a fost construit pe un deal, unde s-a săpat un fel de amfiteatru, în care s-a jucat şi „Răsbunarea pământului”, o piesă scrisă de Iorga. Instituţia a fost funcţională până la moartea lui, în 1940. Uneori, asistau la spectacole chiar şi câte 7000 de oameni”;

Citesc „Lumina literară şi artistică” nr. 7(28) din 2016. Reţin dintr-un interviu pe care Daniela Şontică îl ia criticului Alex Ştefănescu ( Alex Şt. Fănescu, aşa cum ar zice poetul Marin Ifrim): 1. „toţi poeţii noştri mari au fost într-un fel sau altul implicaţi în politica românească”; 2. „în unele case ţărăneşti există şi azi, pe „grindă”, câte un volum cu versuri de Mihai Eminescu, având paginile stropite cu ceară, ca Biblia”; 3. „aşa cum se întâmplă ca o pată să nu iasă cu nici un preţ dintr-o ţesătură, din poezia română nu poate fi scoasă, în nici un fel, puritatea ei originară”; 4. „apartenenţa la o generaţie, fie şi la una glorioasă, nu garantează însă nimic. Ceea ce contează este numai valoarea proprie”;  5. „cred că literatura (de la Homer la Soljeniţân şi de la Shakespeare la Eminescu) s-a adresat întotdeauna publicului larg”; 6. „din punctul meu de vedere, însă, activitatea editorială nu este numai o afacere, ci şi o misiune culturală”; 7. „dar a trecut multă vreme de când statul român a încetat să-i mai ocrotească pe scriitori (ca şi pe alţi artişti). Este o mare greşeală pentru care vom plăti cu toţii”; 8. „internetul, folosit inteligent şi responsabil, poate fi un extraordinar mijloc de relansare a interesului pentru literatură”; 9. „nimeni n-a povestit într-8un mod memorabil (ca Bulgakov în Rusia, Kundera în Cehia etc.) ce s-a întâmplat cu poporul român în timpul comunismului”;

Ca să ajung din satul meu natal (Popeşti, Vrancea) în oraşul reşedinţă de judeţ (Focşani), trebuia s-o iau mereu spre nord. M-am obişnuit cu elementele acestui vector aşa că, la un moment dat, am rămas definitiv în spaţiul septentrional, acesta adoptându-mă definitiv fără mari probleme. De unde locuiesc (Hăneşti, Botoşani), comună care a dat ţării doi mari actori, Teofil Vâlcu şi Constantin Cojocaru,  până la Prut am 10 km, până la locul naşterii lui Ştefan Luchian am 18 km, până în satul natal al lui Grigore Vieru doar 40 km şi 50 km până în Ipoteştii lui Eminescu. Spre sud, spre Bucureşti, am mers doar dacă m-au împins anumite treburi speciale (concedii, unele interese concrete, vizite la rude, cât a fost fiul meu student la Bucureşti etc.). Astfel că, mai tot timpul am trecut prin Buzău doar cu trenul sau cu maşina. Dar niciodată nu i-am bătut la pas „pietrele”. În facultate am avut colegi de an sau de grupă din judeţul Buzău. Colegii erau foarte comunicativi, în timp ce colegele, dar absolut toate, aveau o frumuseţe diafană, un fel de fragilitate aparentă şi un zâmbet ascuns, unul în genul celui pe care îl are portretul lui Gheorghe Moldoveanu, personalitate a comunei Ţinteşti, din judeţul Buzău, şi care tronează prima pagină a revistei „Caietele de la Ţinteşti” nr. 4 din 2016.  Fiindcă de la Ţinteşti am primit o revistă deosebită în care publică, printre alţii, Marin Ifrim ( redactorul şef al revistei), Girel Barbu, Nicolae Cabel, Ion Gheorghe, Claudiu Komartin, Passionaria Stoicescu, Magda Ursache, Marilena Lică-Maşala sau Constantin Marafet. Numărul acesta este dedicat comunei Ţinteşti;

Maria Bilaşevschi scrie în „Cronica veche nr. 6(65) din 2016 despre expoziţia lui Manuell Mănăstireanu, originar din Botoşani, fiul artistului Marcel Mănăstireanu. Pusă sub semnul „Privirilor” şi a unui citat din Rilke, „frumosul nu-i decât pragul înspăimântătorului”, reţinem din  cronica dedicată pictorului: 1. „enigmatic, aparent singuratic, pare a se dedubla cu fiecare portret şi privire”; 2. „personajele lui Manuell Mănăstireanu nu sunt lumeşti, acestea şi-au depăşit carnalitatea, limitarea telurică”; 3. „Manuell Mănăstireanu ne avertizează că desenele dispuse pe simeză stau sub o privire solitară a unui personaj tarkovskian”; 4. „nu realul este punctul de plecare, nu carnalitatea şi nici forma finită”; 5. „Manuell Mănăstireanu alege embleme, fie ale istoriei artei, creatori,oameni dragi, personaje ori simboluri”; 6. „fiecare personaj pare a trage cu ochiul la cel dispus în apropierea-i”; 7. „artistul ne îndeamnă să privim cu acel ochi ce depăşeşte vederea obişnuită, cu ochiul percepţiei”; 8. „Manuell Mănăstireanu crede, asemenea lui Casimo di Medici, Leonardo da Vinci, că artistul se reprezintă întotdeauna pe sine însuşi”; 9. „elementele pictoriale ce perturbă retina, personajele pentru care deformările sunt ecou al agonizării, par a veni din întuneric spre lumină”; 10. „ce este esenţial la Manuell Mănăstireanu nu este atât ceea ce se vede plastic, ci nevăzutul, acea profunzime a eu-lui individual ce se desface fiecăruia, strat cu strat, doar pentru a se reîntregi imediat ce ai trecut la următorul portret”;

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (415)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Selma Iusuf, în „Dilema veche” nr. 868 din 2020, scrie despre relaţia sa cu matematica: „Îmi cer iertare şi de la foste mea dirigintă din liceu care ne-a dat afară de la ora de matematică pe mine şi pe o bună prietenă, pentru că eu n-am ştiut a râde mai discret. După ora petrecută pe holuri, ne-am gândit totuşi să mergem să ne cerem scuze. Ne-a iertat atunci femeia, dar ghinionul a făcut să spună la final: „Dar nu ştiţi ce aţi pierdut. Azi am făcut cercul lui Euler”.  Da. Am râs cu lacrimi şi acolo, în cancelaria de unde ne-a dat iar afară.  Menţionez că eram la o clasă de filologie, am o scuză”;

Mircea Coloşenco, în  „România literară” nr. 50 din 2020, scrie despre  romanul „Pădurea spânzuraţilor”. Reţin un aspect mai puţin cunoscut: „Pădurea spânzuraţilor” s-a născut, va scrie Liviu Rebreanu mai târziu, dintr-o fotografie pe care mi-a arătat-o un prieten, la sfârşitul anului 1918. Fotografia reprezenta o pădure plină de cehi spânzuraţi în dosul frontului austriac dinspre Italia. Prietenul pleca la conferinţa păcii, unde fotografia avea să demonstreze cum au fost trataţi cehii de către conducătorii monarhiei austriece. Fotografia m-a impresionat puternic şi m-a urmărit multă vreme. Auzisem că execuţii similare ar fi suferit şi mulţi români. Mi se povestise că chiar la Bistriţa, deci în ţara mea, au fost spânzuraţi mai mulţi preoţi şi ţărani români bucovineni.”;

Marta Petreu, în „Apostrof” nr. 11 din 2020,  reţine un citat cu mantă din Alex Ştefănescu: „De câte ori mi-a dispărut oglinda retrovizoare de la maşină şi am dat bani grei pe altă oglindă retrovizoare, numai eu ştiu. Ion Iliescu a cumpărat vreodată în viaţa lui o oglindă retrovizoare pentru maşina pe care o avea la dispoziţie?”

Aurel Dogaru, în „Ramuri” nr. 12 din 2020,  publică un comentariu la cartea lui George Vulturescu „Lucian Blaga – Ipostazele „harfei de-ntuneric”. Reţine Aurel Dogaru: 1. „Ştim că L. Blaga, filosoful, ne-a propus două moduri de cunoaştere: paradisiacă şi luciferică. Prin cunoaşterea paradisiacă, spune el, ne simţim parcă în lumea graţiei, iar prin cunoaşterea luciferică ne simţim părtaşi la nu ştiu ce mare tragedie”; 2. „Astfel, sintagma poemele luminii nu înseamnă deloc, pentru Blaga,  o aşezare în lumină, ca loc dezvelit, „la vedere”. În limpezimea aparentă a metaforei pare încifrat / ţesut un văl aruncat peste cuvintele rebele – gata să rupă tăcerea – tocmai pentru a instaura cealaltă lumină, adevăratul mesaj, cripticul, tăinuitul.”;

Publicitate

Cristian Pătrăşconiu, în „Ramuri” nr. 12 din 2020, publică un interviu cu Mihai Zamfir. Reţinem: 1. „când studiam literatura română interbelică, am constatat, aşadar,  că românul e născut nu poet,  dramaturg în nici un caz, prozator nu foarte mult, doar puţin, ci jurnalist”; 2. „publicistica are avantajul enorm al actualităţii perpetue”; 3. „publicistica e un fel de verişoară de-a doua cu literatura; dar vară de sânge, adică nu prin alianţe, ci din familie”; 4. „din păcate, un diplomat nu poate să spună decât rareori ceea ce crede”;  5. „cel mai greu de pus în pagină este, cred, textul politic, pentru că, aici, foarte uşor intervin pasiunea sau chiar idiosincraziile proprii, preferinţele, simpatiile, antipatiile. Or, după părerea mea,ceea ce văduveşte foarte grav majoritatea articolelor pe teme politice nu este pasiunea cu care sunt scrise, ci absenţa moderaţiei stilului”; 6. „pentru ca un text să sară peste timpul său trebuie să fie întrunite, cred, două condiţii: să fie scris cu talent şi întâmplarea fericită”; 7. „mă interesează tot mai mult să scriu despre acele fapte, detalii ale culturii despre care ştiu că, din păcate,  sunt perisabile. Încerc să surprind anumite laturi ale culturii despre care ştiu sigur că peste foarte puţin timp nu vor mai fi actuale”; 8. „pentru a fi un foarte bun jurnalist la radio sau la televiziune îţi trebuie altceva decât ce ai avea nevoie pentru a fi un bun jurnalist de presă scrisă. Nu aş spune că sunt domenii chiar diferite, dar sunt vocaţii diferite”; 9. „idealul meu de a scrie jurnalistic este acela de eleganţă şi de apel mai ales la litotă şi la aluzie decât la datul cu măciuca”;

Simona Preda, în „Ramuri” nr. 12 din 2020, publică un interviu cu criticul literar Daniel Cristea-Enache. Întrebat dacă şi critica literară este, la rândul ei, o formă de literatură, intervievatul răspunde: „Da şi nu. La Călinescu e mai mult da, la Maiorescu e mai mult nu. În această privinţă, sunt mai degrabă maiorescian decât călinescian şi spun: chiar dacă un critic are talent literar, chiar dacă se observă în scrisul lui plasticitate, expresivitate, capacitate de insolitare, chiar dacă portretistica dezvăluie aptitudini de scriitor, faptul că el scrie despre literatură şi că discursul lui este secund în raport cu textul literar, care este prim, mi se pare decisiv. Chiar şi Călinescu, care a împins foarte mult literaturizarea criticii, scrie despre autori de literatură. Nimeni n-ar spune despre un comentator de fotbal care descrie, rezumă, evaluează un meci de fotbal, că el este fotbalistul.  Ca să închei pe această linie: Când Călinescu scrie „Enigma Otiliei”, el ar fi fotbalistul.  Când acelaşi Călinescu scrie „Sensul clasicismului”, el ar fi comentatorul de fotbal”;

Sintagme, termeni, concepte: Adrian Lesenciuc: „toate literele şi-au înghiţit umbra”; Mihok Tamas: „pod detonat între empatie şi faptă”; Zeruya Shalev: „senzaţia pe care o încerci atunci când înghiţi foc”; 

Daniela Micu,  în „Ramuri” nr. 12 din 2020, face o prezentare  a părţii a treia a volumului lui Geo Bogza „Ţări de piatră, de foc şi pământ” (1939), intitulată „Basarabia ţară de pământ”. Reţinem: „ Basarabia lui Geo Bogza începe în Corjeuţi, judeţul Hotin, cu un ritual al morţii. El asistă la o înmormântare pe care o defineşte drept ciudată, fiindcă mortul este condus pe ultimul drum într-o sanie trasă de boi, la mijlocul lunii iunie.  Potrivit obiceiului, sania mortuară nu este trasă numai pe zăpadă, ci în orice anotimp. Opintirea boilor, a singurei perechi de boi, păstrată special în sat pentru o astfel de ocazie, poate simboliza greutatea cu care rudele şi cunoscuţii se despart de o persoană dragă. Boii sunt cerberii în plan fizic, în ritualul de trecere spre dincolo: „Mortul e rupt de pe pământ cu eforturi, cu şuvoaie de sudoare. El nu e lăsat să alunece cu uşurinţă spre lăcaşul de veci, înainte de a ajunge acolo, pământul îl mai ţine strâns ca un cleşte la suprafaţa lui, iar boii trebuie să-l rupă de pe pământ şi din viaţă”;

Citeste mai mult

Eveniment

Ce cuprinde Ordonanța ”trenuleț” semnată de Bolojan pentru 2026: Lista măsurilor adoptate de Guvern

Publicat

Publicitate

„Ordonanța trenuleț”, adoptată de Guvernul Bolojan introduce un pachet amplu de măsuri care vizează reducerea cheltuielilor bugetare, susținerea mediului de afaceri, sprijinirea persoanelor vulnerabile și a autorităților locale, precum și întărirea mecanismelor de combatere a evaziunii fiscale.

Ordonanța de urgență urmărește relansarea economică prin decizii precum reducerea subvențiilor pentru partide, reducerea impozitelor pe cifra de afaceri, protejarea persoanelor vulnerabile și combaterea evaziunii fiscale.

Pentru reducerea cheltuielilor bugetare, ordonanța urmărește reducerea subvențiilor acordate partidelor politice și organizațiilor minorităților naționale, amânarea unor cheltuieli care ar fi generat presiuni suplimentare asupra bugetului, precum și modificarea mecanismelor de indexare pentru anumite drepturi și servicii și sunt introduse reguli mai stricte de control pentru întreprinderile publice.

Măsuri în plan economic

În plan economic, ordonanța prevede:

  • reducerea impozitului minim pe cifra de afaceri la 0.5% în anul 2026, urmând ca acesta să fie eliminat complet în 2027
  • pentru microîntreprinderi se instituie o cotă unică de 1% la impozitul pe venit
  • din 2027, „taxa de stâlp” va fi eliminată
  • se accelerează digitalizarea prin extinderea programelor RO e-Factura și RO e-TVA
  • taxa pe solarii se amână până în 2027
  • valoarea punctului în ambulatoriu crește la 6,5 lei de la 1 ianuarie 2026

Măsuri pentru persoane vulnerabile

Legea vizează și protejarea persoanelor vulnerabile.

Angajații plătiți cu salariul minim vor beneficia în continuare de neimpozitarea unei părți din venit, respectiv 300 de lei până la 30 iunie 2026 și 200 de lei din iulie până la finalul anului.

Publicitate

Măsurile de sprijin pentru consumatorii vulnerabili de energie sunt prelungite până la 31 decembrie 2026, cu criterii de eligibilitate ajustate pentru o distribuție mai echitabilă a ajutoarelor.

Este prevăzută „Continuarea programului „Masa Sănătoasă”: elevii din învățământul preuniversitar, în special cei din comunități vulnerabile, vor beneficia în continuare de mese calde și echilibrate nutrițional”, potrivit comunicatului emis de Guvern, potrivit Mediafax.

Măsuri pentru autoritățile locale

În vederea sprijinirii autorităților locale, Trezoreria pune la dispoziție fonduri de 500 de milioane de lei, până la 30 iunie 2026, pentru a susține proiectele finanțate prin PNRR.

De asemenea, UAT-urile cu sisteme centralizate de termoficare vor putea beneficia de până la 200 de milioane de lei pentru acoperirea costurilor din sezonul rece 2025–2026.

Măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale

Pentru combaterea evaziunii fiscale, executivul consolideză regimul de autorizare și control în domeniul produselor accizabile.

Autorizarea operatorilor va fi centralizată la nivelul ANAF și va include evaluarea credibilității financiare a administratorilor și a sursei fondurilor.

Sunt introduse garanții financiare extinse pentru importatori și distribuitori de produse energetice, iar lanțurile de tranzacționare vor fi scurtate prin limitarea intermediarilor fără capacități de depozitare autorizate.

Vezi integral: Ce prevede Ordonanța trenuleț 2026

Vezi integral OUG 31 2025

Citeste mai mult

Eveniment

Căutări la Trușești: Trei minori dispăruți dintr-un centru de plasament, găsiți de jandarmi în Ajun de Crăciun

Publicat

Publicitate

În dimineața zilei de 25 decembrie, începând cu ora 06.00, jandarmii botoșăneni au intervenit de urgență la solicitarea Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, pentru căutarea a trei minori care plecaseră fără permisiune dintr-un centru de plasament din comuna Trușești.

Este vorba despre trei copii cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, care au părăsit Centrul de plasament „Sfântul Nicolae” fără acordul personalului de serviciu, declanșând o amplă acțiune de căutare, desfășurată în condiții dificile de vreme.

După aproximativ o oră de la începerea operațiunilor, jandarmii au reușit să îi identifice și să îi recupereze pe cei trei minori, pe străzile comunei Trușești. Copiii prezentau o ușoară stare de hipotermie, cauzată de faptul că petrecuseră mai bine de șapte ore afară, la temperaturi de aproximativ minus 8 grade Celsius.

Din fericire, minorii nu au reclamat alte probleme și nu au existat indicii privind comiterea unor fapte antisociale sau situații care să le fi pus în pericol integritatea.

Jandarmii din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani i-au preluat pe copii și i-au transportat în siguranță la sediul centrului de plasament, unde au fost predați în grija personalului de serviciu. Reprezentanții instituției le-au acordat sprijinul necesar, iar situația a fost readusă sub control.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Craciunul – Nașterea Domnului. A treia mare sărbătoare dintre cele 12 praznice împărătești ale a lumii creștine

Publicat

Publicitate

În fiecare an, pe data de 25 decembrie, se sărbătorește Nașterea Domnului Iisus Hristos. Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor, o sărbătoare care marchează de peste 2.000 de ani naşterea lui Iisus Hristos și este celebrat în lumea întreagă.

Naşterea Domnului (întruparea Fiului lui Dumnezeu), sărbătorită în Biserica Ortodoxă la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau la 7 ianuarie (după calendarul iulian), face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) ale Bisericii Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii.

Mesia Hristos a venit pe pământ cu o fire străină de a Sa, adică cu fire omenească, în cetatea Betleemului (Beit Lehem – Casa pâinii), care se află la o distanţă de 7 km de Ierusalim.

În oraşul natal al regelui David, s-a săvârşit marea taină a dreptei credinţe: „Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Tim. III, 16).

Peştera care, după tradiţie, este locul unde a venit pe lume Iisus Hristos se află pe o colină din partea de est a oraşului. Sfinţii împăraţi Constantin şi mama sa Elena au înălţat aici, în anul 330, o biserică, care ulterior a fost restaurată de împăratul Iustinian (527-565). Este cea mai veche biserică din Ţara Sfântă. Sub altarul acestui aşezământ se află peştera naşterii Domnului, intrarea în acest spaţiu se face prin partea de nord şi cea de sud a altarului.

Naşterea Domnului, eveniment unic în istoria omenirii

Publicitate

În acea perioadă, a fost dispusă de autorităţi organizarea unui recensământ, fiecare trebuind să meargă în cetatea lui de origine pentru a se declara. Printr-un astfel de procedeu se stabilea o bază de date pentru impozitarea populaţiei şi a terenurilor.

Potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, mergând cu Iosif de la Nazaret la Betleem, spre a împlini porunca autorităţilor, Sfânta Fecioară Maria a născut pe Iisus, într-un staul de animale de la marginea cetăţii.

Acolo, la marginea câmpului, în noaptea sfântă, îngerul a vestit păstorilor Naşterea Mântuitorului lumii. Tot atunci şi tot acolo, în pragul colibei în care se afla pruncul sfânt, s-au oprit cei trei magi din lunga lor călătorie, spre a lăsa, lângă copilul sărac, daruri împărăteşti: aur, smirnă şi tămâie.

Naşterea Domnului, numită şi Crăciunul, pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creştină, dintre cele ale Mântuitorului, dar nu este tot atât de veche ca Paştile (Învierea Domnului) sau Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Despre vechimea sărbătoririi Naşterii Domnului, Sfântul Ioan Gură de Aur spune că în vremea sa (în cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea), sărbătoarea era cunoscută numai de câţiva ani, dar ea strălucea prin cinstirea care i se dădea.

Marele părinte al Bisericii spune însă că Naşterea Domnului ar putea fi numită sărbătoare nouă şi veche. Nouă, pentru că ea se făcuse cunoscută de puţin timp; veche, pentru că era trăită cu aceeaşi intensitate ca sărbătorile mai vechi (Paştile sau Rusaliile).

Pentru a întări spusele sale, Sfântul Ioan Gură de Aur citează din Faptele Sfinţilor Apostoli cuvântul învăţătorului de Lege iudaică, Gamaliel, adresat sinedriului. Gamaliel era conducător al unei celebre şcoli rabinice şi membru în sinedriu (instituţie evreiască care avea funcţie de conducere religioasă şi politică). El a cerut cu autoritate şi argumentat să nu mai fie urmăriţi şi prigoniţi apostolii lui Hristos.

„Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu”, spunea cărturarul evreu. (Fapte 5; 38-39)

Tot la fel se va întâmpla şi cu praznicul Naşterii Domnului, spune profetic Sfântul Ioan Gură de Aur, când va fi mai mult cunoscut, se va bucura de o cinste mult mai mare.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending