Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (135)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Revista „Zon@  literară” nr. 1-2 din 2014  abundă în pagini scrise de şi despre botoşăneni (Paul Gorban, Ciprian Iulian-Şoptică, Cezar Vasilescu, Gică Manole, Mircea Oprea…). Unul dintre aceştia este şi pictorul Manuell Mănăstireanu. Născut  pe 5 decembrie 1973  la Botoşani, a absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi (în 1992), în 1999 Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design (secţia Pictură) la clasa profesorului Dan Hatmanu, iar din anul 2001 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România (filiala Iaşi).   Revista îi acordă câteva pagini sub semnătura prof. univ. dr. Petru Bejan. Sub titlul „Manuell Mănăstireanu şi tentaţia ascunderii”, spune profesorul Petru Bejan: 1. „Excelent portretist, artistul surprinde în tablourile sale fizionomii convulsive, tensionate, psihologii complexe, măşti carnale disimulând parcă furtuni nevrotice aflate la apogeu”; 2. „ Reduse la gestualitate expresivă netrucată, chipurile personajelor sale îşi iau ca fundal propriul halou de întuneric, sugerând un joc ambiguu al prezenţelor şi ascunderilor succesive”

Profesorul Petru Bejan este entuziasmat de lucrarea „Fără titlu”: „… este, cu siguranţă, o nadă inteligentă întinsă privitorului. Dacă în alte tablouri ochiul pare a fi leit – motivul pictural, cel despre care vorbim surprinde tocmai prin ascunderea organului care face posibilă vederea”. Concluzia  profesorului Petru Bejan: „Manuell Mănăstireanu priveşte discret din propria ascundere, vorbindu-ne  „tăcut”, în limbajul – misterios dar seducător – al imaginilor sale”.

Dintre lucrările lui Manuell Mănăstireanu, cititorii revistei amintite mai pot admira  în interiorul ei şi portretele lui Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Emil Brumaru sau Cezar Ivănescu;

Revista „22”  nr.  32-33 din 2014 publică un interviu pe care Adrian Cioflâncă i-l ia, tocmai în 2004, lui Leon Volovici. Păcat că Leon Volovici n-a apucat să vadă interviul publicat, el  părăsindu-ne pentru totdeauna încă din 2011. Întrebat cu cine a fost coleg în perioada studenţiei, spune Leon Volovici, făcând, în acelaşi timp, şi un portret excepţional academicianului Alexandru Zub: „Unul dintre ei era Gheorghe Buzatu, care a fost şi el un număr de ani istoric. Mi-au mai fost colegi Vasile Cristian, Vasile Rusu, Leon Şimanschi şi alţii. Apoi s-a desfiinţat această secţie după un an şi ne-au pus să optăm între istorie şi filologie, eu mergând pe a doua opţiune. În anul I, s-a organizat o întâlnire între noi bobocii şi trei absolvenţi dintre cei mai străluciţi. Era o tradiţie, un fel de predare a ştafetei. Unul dintre ei m-a impresionat. Avea şi o prezenţă fizică impresionantă, semăna la coafură cu Eminescu, blond. A vorbit foarte frumos despre menirea istoricului. Avea un fel de romantism în felul în care privea meseria de istoric şi istoria naţională. Mă gândeam eu atunci că aşa arată un model de urmat…      I-am reţinut numele imediat: îl chema Alexandru Zub. (…) Şi mereu îmi aminteam de el, dar nu îl mai vedeam. Întrebam studenţii din anii mai mari dacă ştiu ceva de Zub şi mi se răspundea în doi peri. Până când cineva mi-a spus să nu mai întreb pentru că fusese arestat. (…) M-am lămurit treptat. Prin 1964, când eram deja cercetător la Iaşi, l-am zărit pe stradă, l-am recunoscut imediat şi am rămas aşa surprins încât m-am trezit ţinându-mă după el pe stradă. Pe urmă ne-am cunoscut pe tărâm profesional, am colaborat, l-am preţuit foarte mult. Fireşte,mi-a povestit despre faimosul discurs de la Putna, despre anchetă, despre cei care l-au turnat”;

Publicitate

În „Suplimentul de cultură” nr. 429 din 2014, Victor Eskenasy pune o întrebare: „A fost George Enescu un colaborator al regimului comunist?”. Şi-a pus această întrebare după ce, recent, la TVR2, l-a auzit / văzut pe istoricul Adrian Cioroianu spunând, în emisiunea sa „Cinci minute de istorie”,  cum că: „plecarea lui George Enescu din ţară s-a produs cu acordul regimului comunist” .  Această plecare, sugera  Adrian Cioroianu,  ar fi fost „preţul acceptării unui scaun de deputat coleg cu Gheorghe Gheorghiu-Dej sau Ana Pauker”. Mai mult, decanul Facultăţii de Istorie  a Universităţii Bucureşti  a adăugat că „până în mai 1955, când a murit, George Enescu şi-a păstrat paşaportul de cetăţean al României comunizate”.

Victor Eskenasy consideră că Adrian Cioroianu „nu face decât să arunce oprobiul şi anatema, cu un grad aş zice de iresponsabilitate, asupra unui mare intelectual democrat şi mai mult decât integru ca om”, argumentând contrariul celor afirmate de istoric: 1. „În ţară alegerile au fost organizate de PCR pe 18  noiembrie 1946, în timp ce compozitorul părăsise însă România, încă de la 10 septembrie, pentru un turneu, anunţat pe cinci luni, în Statele Unite şi Canada, iar sosirea sa la New York, la 12 octombrie, pe prima navă românească ce ajunge în Statele Unite după izbucnirea războiului, fusese salutată cu entuziasm de presă; 2. „În aprilie 1947, revenea, după o îndelungată absenţă, la Paris, dar potrivit unor informaţii ale apropiaţilor săi, conştient că nu se va mai întoarce în România”; 3. „Departe de a fi un „colaborator” al noului regim ce se consolida în România, Enescu, s-ar putea spune, îl sfida chiar atunci când, în aprilie 1948, din nou în turneu în Statele Unite, boicota public, retrăgându-se împreună cu Richard Tucker, celebrul tenor al Metropolitanului, cu origini basarabene, un concert la Carnegie Hall, utilizat vădit pentru propagandă politică de către ambasadorul sovietic în Statele Unite”; 4. „În acelaşi an, aflat la Paris în momentul în care autorităţile române le cereau celor din exil să-şi preschimbe paşapoartele ce purtau emblema regală pentru unele noi, ale regimului comunist, George Enescu – potrivit unor mărturii din arhivele Europei Libere – refuza noul paşaport, la fel cum proceda şi prietena sa, Clara Haskil, aflată în Elveţia” etc.

Se pare că „marii” noştri intelectuali şi-au propus, după Eminescu,  să-l atace şi pe Enescu!

Ia să vedem ce se mai spune despre Dan Sociu, cel plecat din Botoşani să scrie poezie prin „oraşele cele mari” şi, eventual, să refuze premii.

Nora Iuga, analizând  „Ce se mai prepară în bucătăriile poeziei”, se opreşte şi la Dan Sociu nu înainte de a ne atenţiona: „… nu cred în valorile atribuite, recomandate, cred în cei care prind din zbor ceea ce le trebuie, nu ceea ce li se cere”  (vezi „Cultura” nr  34 din 18 septembrie 2014).  Continuă Nora Iuga: „Să nu vă mire că îmi pot plăcea în acelaşi timp Dosa sau Stoicovici, cum îmi place Khasis sau Valeriu Mircea Popa, pentru că ei rămân dincolo de timp şi mode. Îi prefer hiperelogiatului volum recent al lui Dan Sociu- păcat, un poet în care am crezut mult, dar îl disting tot mai puţin sub marca „made în USA”. În editorialul său din „Zonliterară” nr. 1-4 din 2014, Daniel D. Marin, care se include în „douămiişti”, îşi aminteşte cum prin `98 cerea „moartea optzeciştilor”: „O moarte simbolică. O retragere onorabilă după primul şi ultimul majorat. Căci atât li se calcula de către viitorii „douămiişti”: 18 ani”. Dar nu numai că, zicem noi, „optzeciştii” nu s-au retras. S-au  mobilizat şi au tras şi de ultima răsuflare, s-au conectat la aparate de resuscitare (un astfel de  „aparat” este Nicolae Manolescu), şi-au făcut respiraţie gură la gură şi, mai mult, prin metode numai de ei ştiute  i-au măcelărit pe  „douămiişti”.

Tot de prin `98, adaugă editorialistul, „ viitorii „douămiişti” erau deja plictisiţi de perseverenţa „optzeciştilor. Le recunoşteau opera (în fine, nu chiar toţi; sau, pentru conformitate, o mică parte), însă nu uitau să adauge: 18 ani sunt destui! Se subînţelegea că au dat deja ce-i mai bun sau dacă n-au dat, se vor chinui în zadar”.

Continuă Daniel D. Marin: „Mi-am amintit de acest fapt când criticul literar Gabriela Gheorghişor a ales să-şi încheie cronica la cartea „Vino cu mine ştiu exact unde mergem” („Ramuri” nr. 1 din 2014) astfel: „Dan Sociu este un poet (încă tânăr) de la care aşteptăm în continuare surprize plăcute”. I-am semnalat repede pe facebook faptul că Dan Sociu se află deja la a 9-a carte şi am întrebat-o, indirect, în context retrospectiv, dacă fie a confirmat şi răsconfirmat deja, fie încă mai aşteaptă surprize de la el. Mi-a răspuns: „Dar ce voiai să zic, gata, de-acu poate merge la culcare?!”. I-am urat lui Dan Sociu să fie în măsură să-i ofere şi în continuare surprize plăcute în poezie. Dar să o facă repede!”

 Concluzia ar fi că, trecând deja 14 ani de „douămiism”, ar mai fi patru ani ca cei ce se înscriu acestei generaţii să dea ceea ce nu au dat până acum:  Reprezntantul de marcă şi Opera. Aspect valabil şi pentru Dan Sociu.  Până acum, zice Daniel D. Marin: „Generaţia 2000 a trăit degeaba!”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Mihai Leu, campionul României la box, a decedat. Anunțul făcut pe pagina de Facebook a sportivului

Publicat

Publicitate

Lumea sportului românesc este în doliu: Mihai Leu, campionul mondial al României la box, a decedat, în seara de 1 iulie 2025. Anunțul a fost făcut pe pagina oficială de Facebook a acestuia. Acesta s-a stins din viață la vârsta de 56 de ani după o luptă cu o boală grea, scrie alba24.ro

”Cu profundă durere, anunțăm trecerea în neființă a lui Mihai, în această seară. Un adevărat campion, atât în ringul de box, cât și pe circuitele de motorsport, Mihai a fost mult mai mult decât un sportiv excepțional, a fost un simbol de voință, curaj și pasiune.

Pentru fani, Mihai a fost și va rămâne un model. Un om care a inspirat prin fiecare luptă, prin fiecare cursă și prin demnitatea cu care și-a trăit viața. Pentru noi, pentru familie, un prieten, un soț și un tată minunat.

Moștenirea lui merge mai departe prin toți cei care l-am iubit, l-am susținut și am fost martori la parcursul său unic”, au scris apropiații acestuia pe pagina sa de Facebook.

 

 

Publicitate

Mihai Leu a ajuns în data de 21 iunie la Institutul Clinic Fundeni cu un elicopter, după ce a făcut din nou hemoragie.. El avea atunci insuficienţă pulmonară şi metastaze pulmonare.

Mihai Leu a mai fost internat la spitalul Fundeni din data de 28 aprilie până la 15 mai, din cauza unor complicaţii.

Acesta ducea o luptă crânceă cu cancerul, de zece ani. Leu a fost, de asemenea, internat de urgenţă din cauza complicaţiilor în lunile mai şi decembrie 2024.

În 2014, Leu a aflat că are cancer la colon.

Mihai Leu a fost campion absolut la raliuri şi a deţinut trei titluri naţionale la Viteză în Coastă. El a fost campion mondial la box, versiunea WBO, în 1997.

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: Zi dedicată mamei și fiicei: Tabăra de Frumusețe, Educație și Wellness promite o experiență memorabilă. Se fac înscrieri

Publicat

Publicitate

O zi întreagă de răsfăț, conectare emoțională și activități creative le așteaptă pe mame și fiice la Tabăra de Frumusețe, Educație și Wellness, un eveniment unic care pune în prim-plan relația specială dintre cele două generații.

Evenimentul va oferi un cadru relaxant și inspirațional, unde participantele se vor bucura de cinci ateliere interactive, create special pentru a încuraja colaborarea, încrederea și bucuria de a petrece timp de calitate împreună.

Atelierele incluse în program:

  • Masaj relaxant pentru mamă și copil, realizat cu uleiuri naturale, adaptate fiecărei vârste;
  • Mini facial în tandem, cu măști blânde și masaje faciale relaxante;
  • Manichiură colorată, cu lacuri sigure pentru copii și accesorii tematice;
  • Coafuri matching, de tip „mamă-fiică” – de la împletituri până la bucle și panglici;
  • Modeling și postură, un atelier jucăuș pentru exprimarea grației, atitudinii și încrederii.

Spre finalul zilei, participantele vor defila într-o paradă de modă, în care micile prințese vor urca pe podium alături de mamele lor, purtând lookurile create împreună.

Film în aer liber și tombolă cu premii

Ziua se va încheia într-o notă magică, cu proiecția unui film în aer liber, însoțit de gustări, pături și perne pentru confortul tuturor. De asemenea, organizatorii au pregătit o tombolă cu premii speciale pentru mame și fiice, constând în produse de beauty, accesorii și experiențe de răsfăț.

Publicitate

În prețul biletului sunt incluse două mese echilibrate, băuturi răcoritoare naturale, toate materialele necesare atelierelor, acces la photobooth tematic și un goody bag plin cu surprize.

Evenimentul este conceput pentru a oferi nu doar relaxare, ci și un moment autentic de apropiere între mamă și fiică, prin activități care stimulează creativitatea, grija reciprocă și comunicarea.

Locuri limitate

Numărul de locuri este limitat, iar interesul pentru eveniment este ridicat. Organizatorii recomandă înscrierea din timp. Informații suplimentare și rezervări pot fi solicitate prin mesaj privat, pe canalele oficiale ale evenimentului.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Voievod Ştefan cel Mare

Publicat

Publicitate

Măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504) a fost numit de popor: bun, mare şi sfânt.

„Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „Mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „Sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.

Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii şi a două soţii, trădarea unor sfetnici şi multe războaie, Voievodul nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească, luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă împotriva duşmanilor ţării şi ai credinţei. De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru ţara şi credinţa întregului popor.

El aducea mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci şi atunci când era biruit, fiind pentru noi o pildă de pocăinţă. Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creştini ai Europei Ştefan cel Mare şi Sfânt a pus biruinţele în luptele purtate nu seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii lui Dumnezeu.

Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere şi înţelepciune. Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost nu numai un apărător al credinţei creştine în luptele sale cu turcii şi tătarii, ci el a fost şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi obştei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi şi de noapte cu lucrul mâinilor şi cultura minţii. Ştefan cel Mare şi Sfânt a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şi Transilvania, mărturisind prin aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi neam.

De asemenea şi la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit şi înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri. Pe toate aceste sfinte lăcaşuri, Ştefan cel Mare le-a înălţat ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele purtate în lupta cu duşmanii creştinătăţii. Ştefan cel Mare şi Sfânt este o icoană de lumină pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locaşuri sfinte şi al celor care luptă pentru apărarea dreptei credinţe şi a patriei.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Astăzi este ziua lui: Academicianul Leon Dănăilă a împlinit 92 de ani. O viață dedicată neurochirurgiei și cercetării

Publicat

Publicitate

Academicianul Leon Dănăilă, medic neurochirurg, cercetător și inventator de renume internațional, a împlinit astăzi, 1 iulie, venerabila vârstă de 92 de ani.

Academicianul Leon Dănăilă, medic neurochirurg, cercetător și inventator, s-a născut la 1 iulie 1933 în Darabani, județul Botoșani. Este considerat unul dintre cei mai importanți neurochirurgi români și o personalitate științifică de prestigiu internațional.

După absolvirea Facultății de Medicină din Iași (1958), a lucrat ca medic stagiar la Spitalul din Comănești (1958–1960) și la Circumscripția Sanitară din Dărmănești (1960–1961). În 1961 a devenit medic secundar neurochirurg la Clinica de Neurochirurgie a Spitalului „Gh. Marinescu” din București.

A obținut titlul de medic specialist neurochirurg în 1966, doctor în medicină în 1972 cu teza „Neurinomul spinal” și medic primar neurochirurg gradul III în 1974. Ulterior, a condus Secția VII de neurochirurgie vasculară și microneurochirurgie. În paralel, a absolvit cursurile Facultății de Filozofie – Psihologie din București (1972).

Pentru perfecționare, a studiat neurochirurgia în SUA, la New York (bursă Fulbright, 1980–1981), și a participat la specializări în Budapesta, Delft, Moscova, Edinburgh, Glasgow, Düsseldorf, Paris și Bruxelles. A avut ocazia să colaboreze și să schimbe opinii profesionale cu mari personalități neurochirurgicale din lume.

În 1991 a devenit profesor universitar la Clinica II Neurochirurgie a UMF „Carol Davila” din București, iar în 1992, profesor de psihoneurologie la Universitatea „Titu Maiorescu”.

Publicitate

Aplicând tehnici moderne în sala de operație – inclusiv microscopul operator (1979) și laserul (1984) – a redus dramatic mortalitatea operatorie în cazuri complexe: de la 51% la 4% în neurinoamele de acustic și de la 49% la 4% în anevrismele intracerebrale.

De-a lungul carierei, a realizat peste 27.000 de intervenții chirurgicale, dintre care 14.700 cu microscopul operator și 715 cu laserul. Printre acestea se numără peste 2.700 de anevrisme intracraniene, peste 300 de malformații arteriovenoase și peste 350 de neurinoame acustice.

Leon Dănăilă deține 18 brevete de inventator și 10 de inovator, este autor a 39 de cărți de specialitate și are 317 lucrări științifice publicate sau comunicate, dintre care 93 în reviste cu circulație internațională. A participat la peste 150 de manifestări științifice naționale și internaționale.

A fost recompensat cu numeroase premii și distincții, inclusiv patru premii ale Academiei Române pentru lucrările „Tratamentul tumorilor cerebrale” (1995), „Apoptoza” (2001), „Atlas of Surgical Pathology of the Brain” (2002) și „Lasers in Neurosurgery” (2003). A primit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (2000) și Comandor (2010), Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler (2015) și alte distincții naționale și internaționale.

Este membru titular al Academiei Române (din 2004) și al Academiei de Științe Medicale, membru de onoare al AOSR, dar și membru al numeroase societăți științifice internaționale, precum New York Academy of Sciences, European Association of Neurosurgical Sciences și World Federation of Neurosurgical Societies.

Leon Dănăilă este cetățean de onoare al orașelor Darabani, Dorohoi și Botoșani. De asemenea, face parte din comitetele editoriale ale mai multor reviste medicale și este editor-șef al „Romanian Journal of Neurosurgery”.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending