Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (126)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Contemporanul. Ideea Europeană nr. 3 din 2023. Episcop-vicar Timotei Prahoveanul publică articolul „Neuitarea de Eminescu”. Reţinem: 1. „În vasta lui creaţie, însumând, cum mărturisea Titu Maiorescu, 15000 de pagini, Eminescu a făcut adeseori referire la cuvintele Evangheliei, la cele ale marilor Părinţi ai Bisericii, la Sfântul Vasile, la Cuviosul Nicodim Aghioritul, la Sfântul Ierarh Dosoftei al Moldovei, la Sfântul Mitropolit Varlaam şi la alţi slujitori ai cuvintelor, mai ales al CUVÂNTULUI, din care a citat.  Eminescu a citit diferite ediţii ale Sfintei Scripturi. Pe unele dintre acestea le-a comandat în vremea când era bibliotecar la Iaşi, insistând pentru obţinerea unor fonduri în vederea achiziţionării acestora.  Nu putem uita că poetul avea în biblioteca sa mai multe versiuni ale Sfintei Scripturi (la care făcea referire în opera sa, printre care şi ediţii vechi, cum era şi cea tipărită la Blaj, la sfârşitul veacului al XVIII-lea, văzută în timpul călătoriei sale în Transilvania). S-au descoperit şi încă se descoperă  însemnările lui Eminescu de pe anumite manuscrise. De pildă, un Pateric care a aparţinut Mănăstirii Agafton, aflat la Biblioteca Academiei  Române, are sublinieri şi adnotări eminesciene, ceea ce ne arată vastitatea preocupărilor.”; 2. „Eminescu a fost pelerin la Mănăstirea Neamţ, numită  Mănăstirea Mănăstirilor, sau la Mănăstirea Râşca, popas despre care se ştie mai puţin. Augustin Z. N. Pop scrie că Eminescu a rămas la Râşca 11 luni. A fost pelerin la Agafton, Văratic, Golia, Galata, Cetăţuia, Caimata din Bucureşti şi în alte locuri.”; 3. „A scris câteva editoriale despre făuritorii limbii literare vechi, despre Sfinţii Mitropoliţi Dosoftei şi Varlaam. Ne-a lăsat însemnări despre păstorii de dincolo de Prut. Pe unii i-a întâlnit, de alţii doar auzise. Îl evoca pe unul dintre apărătorii românilor din Bucovina de Nord, Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici, un păstor model şi mare luptător. De asemenea, a fost impresionat de activitatea unor ierarhi din Transilvania, între care  Mitropolitul Miron Romanul, care, sub presiuni uriaşe, apăra românii, nedreptăţiţi atunci de stăpânitorii străini.”;  4. „ Eminescu a primit ca răspuns la dragostea faţă de biserică o atenţie deosebită din partea slujitorilor ei, cum a fost întâiul patriarh al românilor. Miron Cristea,  care, din vremea studenţiei (1891 – 1895), i-a dedicat o lucrare de doctorat, susţinută la încheierea studiilor la Facultatea de Litere şi Filozofie a Unive5rsităţii Regale din Budapesta. Manuscrisul lucrării de doctorat a vrednicului de pomenire Patriarh Miron Cristea, publicat la Gherla la puţin timp după prezentare, a fost descoperit, , scris în limba maghiară, în anii 80 ai veacului al XX-lea, de Mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, în arhiva Centrului eparhial.”; 5. „Eminescu a numit Biserica Ortodoxă, a fraţilor săi de credinţă, „mama spirituală a poporului român”; 6. „Unul dintre marii scriitori români contemporani, membru al Academiei Române şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor, D. R. Popescu, în lucrarea „Galaxia Grama”, spunea următorul lucru: „Sunt oameni care numai dărâmă”, făcând referire la un obscur profesor din Transilvania, Grama,  care, în loc să-şi fi urmat misiunea de profesor, a luptat toată viaţa pentru „a-l demola pe Eminescu”.

Contemporanul. Ideea Europeană nr. 3 din 2023. Theodor Codreanu publică eseul „Două secole de sonet românesc”.    Theodor Codreanu face referire la volumul scris de Florica Gh, Ceapoiu , intitulat „File din istoria sonetului românesc”, un volum despre care autorul ţine să precizeze că este „o continuare a cercetării ”Din laboratorul lui Mihai Eminescu: sonetul”, carte apărută tot la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bucureşti, 2018) în coautorat cu muzicianul Florian Chelu Madeva”. Reţinem: 1. „Nu e de mirare că a fost atrasă de studierea sonetelor eminesciene (dar nu numai), cu titlul „ingineresc” „Lucrare tehnică şi estetică””, ingerinţă care a putut să-i displacă lui Nicolae Manolescu în cronica din „România literară” (nr. 10-11 din 2 martie 2018), latura tehnicistă fiind insuficientă pentru editologie şi exegeză.  Mai mult, autoarea amestecase oarecum criteriile tradiţionale ale editologiei eminesciene axate pe antume şi postume, introducând, în schimb,  pe acela tematic: sonete erotice, ale mării şi satirice. Ediţia sonetelor a luat şi la Petru Creţia împărţirea tematică în sonete lirice şi satirice, eminescologul recurgând însă la reconstituiri abuzive (cum le consideră, îndrituit, N. Georgescu) din fragmente manuscrise răzleţe.”; 2. „ File din istoria sonetului românesc” extinde problematica sonetului eminescian la întreaga istorie de două secole a sonetului românesc, specie care a atins cote estetice impresionante între literaturile naţionale ale lumii. Iar primul dintre indicii este tocmai Eminescu, adevărată axis mundi a liricii europene a sonetului de la Petrarca şi Michelangelo până la Shakespeare, la parnasieni, , la Baudelaire sau Rainer Maria Rilke. Cert este că alături de Eminescu s-au ivit maeştri români ai speciei.”; 3. „ Etapa de început a sonetului românesc este una de imitaţie, dacă ne raportăm la teoria sincronismului lovinescian, dar, în acelaşi spirit, şi de diferenţiere (tot în spirit lovinescian), în conformitate cu personalitatea autorilor, cu natura limbii române, a ethosului etnic şi a contextului istoric.”; 4. „Între multele aspecte decelate voi sublinia doar câteva care mi se par mai reprezentative pentru studiul cercetării istorice, culturale şi estetice la care a ajuns Florica Gh, Ceapoiu. Prima întrebare care îşi găseşte un răspuns întemeiat este aceasta:  „de ce a învins formula sonetului italian pus în balanţă cu cel elisabetan?”

Contemporanul. Ideea Europeană nr. 3 din 2023. Magda Ursache publică articolul polemic „Tolerăm intoleranţa?”    Spune autoarea: „Literatura română este scoasă la tablă, examinată politic şi interzişi cei incorecţi, puşi iarăşi la colţ roşu. „Necunoaşterea valorii naşte monştri”, notează Const. Trandafir.  „Oamenii de apă”, care iau imediat forma vasului „Cancel Culture”, sunt gata să rescrie tot, de la „Biblie” la V. Voiculescu. Să-l rescrie şi pe Eminescu? Ei, e mai greu să vâri soarele-n sac (vorba lui Ion Creangă”, dar se tot încearcă. Nu-i lipsit de dificultate să o faci, dar T. O. Bobe a încercat. Culmea ironiei, a luat un premiu Eminescu.  Banii nu miros a flori de tei. După Caesar Vespasianus Augustus: „Pecunia non olet!” Criticii de direcţie nouă, de-costructivistă, vor să-l vadă altfel: făcătură, fake. Ca istoricul dez-unirii, Lucian Boia pentru care Unirea e doar o ipoteză. Ce dacă Emil Cioran a scris: „Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit”? Opera lui Eminescu, ni se spune, e a unui „organism uzat”. Să fie „Rugăciunea unui dac” (o capodoperă, după Cioran) expirată?  „Odă în metru antic – un semn de întunecare a minţii şo „Scrisoare III”, şcolărească? Un Scărlătescu (altul decât Mastercheful cu cuţite în dotare) contrazice ideea de poet nepereche. Găseşte trei: Creangă, Caragiale, Maiorescu. Doar că numiţii, trei, Doamne, şi toţi trei, n-au fost poeţi, atâta tot.  Alţi exegeţi scot la iveală poeme la care Eminescu mai avea de lucrat, ca să-l elimine din canon. Ioanei Bot (Both) îi displace sintagma de poet naţional şi român. Fiind canonic, e ilizibil, crede Bot (Both).”

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Pompierii botoșăneni avertizează: Lumânările lăsate nesupravegheate, pericol de incendiu

Publicat

Publicitate

În Noaptea de Înviere şi de Paşte credincioșii vor aprinde lumânări sau candele în locuinţe. Pentru ca aceste sărbători să fie petrecute fără incidente, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoșani recomandă respectarea următoarelor măsuri de apărare împotriva incendiilor:

– asigurați-vă că lumânarea se află în poziţie verticală şi că este fixată într-un suport special destinat, astfel încât să nu cadă sau să curgă picături de ceară fierbinte;

– nu lăsați lumânările aprinse dacă trebuie să părăsiţi încăperea. Cel mai bine este să le stingeţi pentru a evita producerea unui incendiu în lipsa dumneavoastră;

– amplasați întotdeauna lumânările pe o suprafaţă netedă rezistentă la căldură;

– nu vă aplecați deasupra lumânărilor: s-ar putea să vă ia foc părul sau hainele;

– nu amplasați lumânările aprinse foarte aproape de tot ceea ce se poate aprinde uşor (mobilier, perdele, ziare etc.) sau în locuri unde pot ajunge copiii mici şi animalele de companie, pentru a nu le răsturna şi provoca incendii;

Publicitate

– stingeți întotdeauna lumânările înainte de a le muta;

– nu adormiţi cu lumânările aprinse.

Reamintim că în perioada Sărbătorilor Pascale, pompierii vor fi la datorie, în județul Botoșani. Misiunea acestora este de a asigura un răspuns eficient și rapid în cazul producerii unor situații de urgență și de a interveni pentru acordarea primului ajutor calificat.

În Noaptea de Înviere, autospeciale de stingere cu apă și spumă vor fi dispuse la Mănăstirile Zosin, Popăuți, Vorona, Sihăstria Voronei, Guranda, Gorovei și Negreni, acolo unde se preconizează să participe un număr mare de credincioși.

Totodată, în municipiile Botoșani și Dorohoi, orașele Darabani și Săveni, pompierii din cadrul Detașamentelor Botoșani și Dorohoi, Stației Săveni și Punctului de Lucru Darabani vor avea misiuni de patrulare în apropierea lăcașurilor de cult în vederea prevenirii unor evenimente nedorite.

Citeste mai mult

Eveniment

Mesaje de Paști pentru părinți. Cuvinte din suflet pentru cei care ne-au iubit necondiționat

Publicat

Publicitate

Sărbătoarea Învierii Domnului este, poate, cel mai profund moment în care ne putem întoarce cu inima spre cei care ne-au fost mereu sprijin – părinții.

În forfota de zi cu zi, uităm prea des să le arătăm cât îi prețuim, cât de mult îi iubim și cât de recunoscători le suntem pentru toate sacrificiile făcute în tăcere.

Paștele devine, astfel, o clipă potrivită pentru a le dărui un gând cald, o urare sinceră, un mesaj din suflet.

Indiferent dacă sunt aproape sau departe, cuvintele noastre pot atinge inima lor.

Alba24.ro a adunat, mai jos, 20 de mesaje de Paști Fericit, care pot fi trimise părinților în această perioadă sfântă, mesaje care îmbină respectul, dragostea și recunoștința pentru cei care ne-au crescut cu răbdare și credință.

Mesaje de Paște pentru părinți

Paștele acesta îmi aduce aminte cât de recunoscător sunt pentru voi. Vă iubesc și vă doresc să aveți parte de sărbători senine!

Publicitate

Fie ca Lumina Sfântă a Învierii să vă aducă liniște, sănătate și bucurii alături de toți cei dragi.

Dragii mei, vă doresc un Paște binecuvântat! Sunteți lumina din viața mea și vă port în inimă mereu.

Vă mulțumesc că mi-ați oferit întotdeauna iubire și sprijin. Paște fericit, cu suflet împăcat și zâmbete sincere!

Vă îmbrățișez cu dor și vă doresc ca Lumina Învierii să vă aducă tot ce e mai bun pe lume.

Fie ca fiecare rugăciune rostită să vă fie ascultată. Să aveți un Paște liniștit, cald și plin de har!

Vă iubesc din toată inima și îmi doresc ca Paștele acesta să ne aducă și mai aproape sufletește.

Gândul meu bun zboară către voi azi, în această zi sfântă. Paște cu sănătate, liniște și binecuvântări!

Mami, tati, voi sunteți familia mea și sprijinul meu necondiționat. Paște fericit și plin de recunoștință!

Sărbători Pascale cu pace în suflet și lumină în priviri. Vă doresc un Paște cu adevărat minunat!

Mulțumesc că m-ați învățat ce înseamnă credința, iubirea și răbdarea. Paște binecuvântat, dragi părinți!

Să vă fie masa îmbelșugată, casa luminată și inimile pline de dragoste! Paște fericit, cu tot sufletul!

Fie ca speranța și bucuria Învierii să vă însoțească în fiecare zi. Vă iubesc și vă doresc toate cele bune!

Paștele este momentul în care îmi amintesc cât sunt de norocos să vă am. Hristos a înviat!

Vă trimit un gând cald și o îmbrățișare, în această zi sfântă. Să aveți un Paște liniștit și fericit!

Să vă bucurați de tihna și lumina acestei sărbători, iar inima voastră să fie plină de pace și mulțumire.

Paștele să vă aducă liniște în suflet, sănătate și zâmbete în fiecare zi.

Gândurile mele de iubire și recunoștință se îndreaptă către voi. Paște fericit, părinți dragi!

Să aveți parte de sărbători senine și binecuvântate! Vă port în inimă și vă mulțumesc pentru tot.

În această zi sfântă, vreau doar să vă spun cât de mult vă iubesc și cât însemnați pentru mine. Paște fericit!

     

Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Prohodul Domnului și procesiune emoționantă, la Biserica Sfânta Ecaterina din Botoșani

Publicat

Publicitate

A fost zi de doliu și la Biserica „Sfânta Ecaterina” din cartierul ANL Bucovina, municipiul Botoșani, credincioșii tânguindu-se la cântarea Prohodului Domnului, asemenea ortodocșilor din lumea întreagă în VINEREA MARE sau „vinerea seacă” cum o numesc oamenii din popor. Cu haine cernite, cu lumânări aprinse, mulți dintre ei cu lacrimile șiroind, zeci credincioși au înconjurat biserica în cântări sfâșietoare, într-o procesiune care prefigurează înmormântarea Mântuitorului.

Ziua a început cu slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, numită și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf, care se săvârșește în cursul dimineții din Vinerea Mare. Aici are loc procesiunea scoaterii din sfântul altar a sfântului Epitaf, care este aşezat în mijlocul bisericii.

Sfântul Epitaf, numit şi Sfântul Aer, este o pânză de in sau de mătase, pe care se află imprimată, brodată sau pictată Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii. În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii vor purta în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea pro­ce­siu­nii, Sfân­tul Epi­taf este dus în Sfân­tul Altar, fiind aşe­zat pe Sfântă Masă unde va rămâne în toată peri­oada pas­cală – până în aju­nul săr­bă­to­rii Înălţă­rii Dom­nu­lui, când este aşe­zat la locul său, în biserică, se arată în „Învățătura de credință ortodoxă”.

Seara, la ora 18.00, credincioșii au umplut biserica la Denia Prohodului Domnului. După intonarea celor trei stări ale Prohodului, au înconjurat biserica cu Sfântul Epitaf, după care la întoarcerea în sfântul lăcaș au plecat genunchii la citirea pericopei evanghelice. Slujba s-a încheiat cu cuvântul de învățătură al părintelui paroh Liviu Florariu, care a scos în evidență frumusețea cântărilor de la Prohodul Domnului. „Sunt cântări de o frumusețe aparte. Parcă îți încălzesc inima, parcă te gândești cum Domnul s-a răstignit pe cruce, a răbdat pentru noi, oamenii, iar acum se coboară cu trupul în mormânt”, a spus în cuvântul său părintele Liviu.

Prohodul este ultima slujbă a Deniilor şi poate cea mai înălțătoare. Peste o zi credincioșii se vor întâlni din nou și starea de tristețe va dispărea, preschimbându-se în Bucuria Învierii când vor auzi salutul pascal: „Hristos a înviat!”.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Sfânta și Marea Sâmbătă. Semnificațiile acestei zile. Ultimele pregătiri pentru sărbătoarea de Paști

Publicat

Publicitate

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică. Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.

Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai,  a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni. Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.

Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor. Iosif coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: „Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași”.

Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: Mă voi scula?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor! Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.

Publicitate

 

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending