Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (125)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Dan Sociu, plecat de la Botoşani ca să pună, pe la Bucureşti, cuvinte pe  aţă aşa cum pun ţăranii ciuperci la uscat, şi pe  care le numeşte poezie, a refuzat  Premiul “Cartea de Poezie a anului 2013”. Oferit de ICR, premiul s-a acordat pentru cartea “Vino cu mine ştiu exact unde mergem”, publicată în 2012.  “Cotidianul” din 12 ianuarie 2014, reia de pe pagina de Facebook a lui Dan Sociu: « … nu pot să iau un premiu de la icr-ul ăsta şi de la ministerul ăsta al culturii, ţine de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoşi patologici, a încălcat  (le-a răsturnat) toate promisiunile (şi doctrina social-democrată), a bătut şi a hărţuit ţărani şi protestatari, dispreţuieşte săracii, e arogant şi unsuros, crede că poate face ce vrea din  legi şi altele, după cum le ştim ». Noi ce să credem? Facem câteva supoziţii: 1. o fi omul poet, crede în valoarea lui (noi nu prea credem) şi nu-l mulţumeşte valoarea premiului(3000 de lei); 2. “cineva” i-a oferit mai mult ca, apoi,  refuzând cei 3000 de lei, să transforme gestul în unul politic ; 3.  e posibil ca gestul să fi pornit din « cutia lui  ucraineană » (sic !) cu scopul declarat de a-şi face reclamă în jurul « Zilelor Eminescu » şi a atrage,astfel, atenţia că există; 4. poate fi un protest la  neregăsirea sa pe lista invitaţilor de la Botoşani cu prilejul « Zilelor Eminescu » ; 5. e posibil să-şi dorească Premiul Naţional « Eminescu » şi să se « autopropună » pentru o viitoare, măcar, nominalizare ; 6. e posibil să fi avut o tresărire şi să fie convins că nu are valoarea  ce i se atribuie ;  7. o fi « patapievician » în gândire ;  8. o fi şi din cauză de Pungeşti ; 9. poate e o solidarizare cu Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti, căruia ICR-ul a refuzat să-i acorde finanţare etc.

Lucia Olaru Nenati a primit Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni la secţiunea  „Traduceri” , pentru cele mai valoroase cărţi apărute în 2012.  Juriul, condus de Mircea A. Diaconu,  i-a acordat premiul pentru traducerea cărtii „Existenţa poetică a lui Bacovia”, scrisă în limba franceză de Svetlana Paleologu Matta. „BotoşaniNews”, referindu-se la eveniment, scrie: „Lucrarea nu e doar o simplă traducere, ci reprezintă, de fapt, aşa cum au relevat numeroşi comentatori, un adevărat eveniment literar, fiind prima exegeză bacoviană scrisă la Paris şi apărută în Elveţia în 1955, ca urmare a tezei de doctorat a autoarei”. Sursa citată prezintă opinii şi comentarii din cronicile publicate în ultima perioadă de  Theodor Codreanu, George Roca, Victor Teişanu, George Popa, Ioan Lascu, Paul Aretzu, Cornel Galben, Constantin Blănaru, Liviu Ioan Stoiciu, Georgică Manole, Dumitru Lavric, Casian Maria Spiridon, Mihai Cimpoi, Carmen Iuliana Radu şi Cristina Ştefan.

Pentru că, după cum constataţi din şirul numelor  prezentate mai sus, s-a preluat şi din studiul critic pe care l-am scris eu  despre traducerea  Luciei Olaru Nenati, redau acel citat: „Gheorghe Crăciun „ le-a dat”  optzeciştilor o rădăcină, Bacovia. După un timp vine Lucia Olaru Nenati şi, scoţând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, adaugă o tulpină, nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar occidentalitatea întregii literaturi române, generată de ratarea istorică a destinului, (…) Studiul introductiv propus de Lucia Olaru Nenati, contrar uzanţelor, este unul exhaustiv şi permanent lămuritor care îşi depăşeşte prin dimensiune şi calitate propria condiţie, devenind o adevărată exegeză la exegeză”.

A apărut „România literară” nr. 1-2 din 2014.  „Contrafortul” lui Mircea Mihăieş e  „aşezat” cu tâlc sub semnul „sindromului Argetoianu”. Mircea Mihăieş „pleacă” de la George Enescu şi de la premiera mondială a operei sale „Oedip”, care a avut loc la Opera Garnier din Paris, pe 13 martie 1936, ca să se oprească la un punct de vedere  al politicianului Argetoianu despre această premieră, opinie nu tocmai favorabilă.

Publicitate

Văzând aici o „diferenţă între spirit critic şi ulcerare”, Mircea Mihăieş conchide că această diferenţă „ţine la noi exclusiv de oportunitate şi de ocuparea unei poziţii în raport cu preopinentul.  Cârcotaşi şi cusurgii,  n-ar recunoaşte în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilenţial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conştiinţe etern vinovate”.

Apoi, făcând un salt în timp, Mircea Mihăieş ajunge în 2014, adică acolo unde încă din primul moment îşi  pusese în cap să ajungă, accentuând: „Ceea ce li se întâmplă de ani buni unor Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, ţine de invazia ciumei morale în primplanul scenei publice”.

Dar, domnule Mihăieş, nu aveţi nimic de zis la ce i se întâmplă lui Eminescu?

Sau, ca să fiu mai concret,  la ce spun  unii dintre cei nominalizaţi mai sus despre Eminescu?

A apărut „România  literară” nr. 3 din 2014.  Gellu Dorian publică un atac dur la  prima ediţie a  FILIT organizat de  Dan Lungu şi al cărui director a fost şi, cu siguranţă, directorul ediţiilor viitoare.  Pentru cei care nu ştiu, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), prima ediţie, a avut loc în perioada 23 – 27 octombrie 2013.  La sfârşitul festivalului, Dan Lungu va declara: „Foarte bine! Peste aşteptările mele, deşi aşteptările mele erau destul de înalte”. Din „inOras.ro”  reţinem: „Cu un buget de aproximativ 500000 de euro oferit de Consiliul Judeţean Iaşi, FILIT este pe deplin  justificat de existenţa unui mediu literar recunoscut la nivel naţional prin forţă şi diversitate, dar şi de vitalitatea editorială. De  asemenea, Iaşul este a doua piaţă naţională de carte, sub raportul vânzărilor, după Bucureşti. Festivalul va beneficia în mod direct de deschiderea internaţională de care scriitorii români se bucură în ultimii ani.”

Dar să revenim la   Gellu Dorian  şi la atacul său intitulat „Strategii culturale fără feedback” în care spune mai spre început: „Nu mă pot exprima asupra realizării proiectului în sine, aşa cum a fost gândit, pentru că nu am fost prezent dintr-un simplu motiv, şi anume acela că nu am fost invitat.”

 După ce am aflat motivul supărării, „nu am fost invitat”, continuă Gellu Dorian: „Aş fi dorit să fi putut lăuda o astfel de iniţiativă, măcar dintr-un patriotism local, să-i zic aşa, iniţiatorul acestui proiect amplu, primul de acest fel  în cultura vie din România, fiind din Botoşani, un prozator de real talent,  cu o alonjă internaţională absolut necesară pentru astfel de programe.” 

Acum, dacă am dedus clar cine este „inculpatul”,  să vedem ce noduri în papură mai găseşte G. D.: 1. „lipsa totală de ecou în afara ţării”; 2. „lipsa de nume de reală rezonanţă”; 3. „strategia de fond (nu de formă); 4. „o recompensă acordată unora dintre cei care au pus umărul la promovarea în afara ţării a iniţiatorului sau a grupului din jurul acestuia”; 5. „lipsa de transparenţă a finalităţii acestui proiect”;    6. „a semănat cu oricare altă manifestare culturală din oricare altă parte, pe unde sunt ele organizate în toată ţara”; 7. „intenţia acestui program a fost cu totul alta, nu una consacrată festivismului, festivităţilor, lecturilor publice”; 8. „tocmai rezultatele lipsesc, finalitatea, feedback-ul”; 9. „aşa cum se întrevede perspectiva, nici după un an nu vor fi alte rezultate decât cele ce pot fi consemnate acum”; 10. „comunicatele de presă date de organizatori nu reflectă o prezenţă masivă a scriitorilor străini, de marcă, sau a editorilor şi traducătorilor, ci doar întâlniri care nu par a fi altfel decât cele care, aşa cum am spus, se petrec peste tot în ţară” şi multe altele.

Cei care vor citi această „actualitate” a lui Gellu Dorian,  vor fi de acord că      Dan Lungu trebuie să dea un răspuns , mai ales că vor întâlni şi cuvinte sau sintagme de genul: „şuşe”, „bani foarte mulţi”,  „să se înfrupte cineva”, „de dragul artei”,  „umflarea sumei”, „risipirea banului public” etc.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Educație

Mândrie fără margini pentru Școala Avrămeni: O zi de aur la TYMBARK U12 și CUPA ING U14!

Publicat

Publicitate

Zi de excepție pentru sportul școlar din comuna Avrămeni, unde echipele de fotbal ale Școlii Gimnaziale au reușit rezultate notabile la competițiile TYMBARK U12 – fete și băieți, respectiv Cupa ING U14 – fete. Copiii au intrat pe teren cu determinare și au demonstrat, încă o dată, că această comunitate mică are ambiții mari atunci când vine vorba de performanță sportivă.

Echipa de fete U12 a reușit să câștige competiția, obținând locul I după un parcurs solid, construit pe disciplină și coeziune în joc. De asemenea, echipa de băieți U12 a încheiat competiția pe locul III, un rezultat meritoriu, obținut în urma unor meciuri dificile, în care elevii au arătat caracter și rezistență până la final.

La categoria U14 fete, sportivele pregătite în cadrul școlii au urcat din nou pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, câștigând Cupa ING. Rezultatul confirmă progresul constant al echipei și anii de muncă investiți în pregătirea acestor generații.

Reușitele copiilor sunt cu atât mai importante cu cât pun în valoare tradiția sportivă a Avrămeniului, o comunitate care investește constant în educația prin sport și în formarea tinerilor. Profesorii și părinții au urmărit meciurile de pe margine, susținându-i pe elevi la fiecare fază, iar la final bucuria a fost comună.

„Felicitări tuturor! Continuați să străluciți, să luptați și să duceți numele Avrămeniului tot mai sus”, a transmis profesorul de educație fizică Emanoil Sorin Ignătescu, cel care coordonează programul sportiv al școlii și îi pregătește pe elevi pentru competiții la nivel județean și național.

Prin aceste rezultate, Școala Avrămeni demonstrează că performanța poate apărea oriunde există pasiune, muncă și perseverență. Elevii au arătat că pot concura cu succes și că pot reprezenta cu cinste comunitatea din care provin.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Cobza românească a cucerit UNESCO: Un nou triumf pentru patrimoniul național viu

Publicat

Publicitate

România marchează o nouă reuşită culturală la cea de-a 20-a sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Patrimoniul Cultural Imaterial (UNESCO), desfăşurată la New Delhi, în perioada 8 – 13 decembrie 2025.

 

Dosarul „Cobza – cunoştinţe tradiţionale, tehnici şi muzici tradiţionale”, depus de România împreună cu Republica Moldova, a fost oficial înscris pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii.Prin această decizie, cobza devine cel de-al 11-lea element românesc de patrimoniu imaterial recunoscut de UNESCO, consolidând parcursul constant al României în protejarea şi promovarea patrimoniului viu — un patrimoniu ancorat în practici transmise din generaţie în generaţie, în continuitate culturală şi responsabilitate faţă de tradiţia care ne defineşte.Înscrierea recunoaşte nu doar sonoritatea cobzei, ci şi meşteşugul confecţionării instrumentului, tehnicile de interpretare şi rolul comunităţilor care au păstrat acest instrument ca simbol identitar şi expresie a unei profunde semnificaţii sociale.

Cu această ocazie, Preşedintele Comisiei pentru relaţia cu UNESCO, doamna deputat Dumitriţa Gliga, a transmis următorul mesaj:„Astăzi celebrăm un nou succes, rezultat al unei munci temeinice, promovat cu perseverenţă şi construit împreună cu oamenii care duc mai departe aceste practici tradiţionale şi dau continuitate unei expresii culturale vii. Ca politician, susţin necesitatea unor politici publice culturale coerente, responsabile şi gândite pe termen lung. Protejarea patrimoniului şi a oamenilor care îl slujesc este un demers de sustenabilitate culturală şi o datorie faţă de generaţiile viitoare.În calitate de for legislativ responsabil cu protejarea identităţii naţionale, Comisia UNESCO îşi reafirmă angajamentul de a susţine politicile şi iniţiativele dedicate meşterilor, transmiterii tehnicilor tradiţionale, precum şi promovării cobzei în programele educaţionale şi în circuitele culturale internaţionale.Ca româncă, am din nou un motiv profund de mândrie şi recunoştinţă.
Această reuşită, care, asemenea sunetului cobzei, ne reconectează la rădăcinile noastre, confirmă forţa culturii româneşti şi responsabilitatea pe care o avem în a-i asigura continuitatea. Lumea întreagă vede astăzi această valoare, iar noi avem datoria să o protejăm, să o cultivăm şi să o transmitem mai departe.În urmă cu trei ani, tot în luna decembrie, România primea un dar simbolic de Ziua Naţională: înscrierea cămăşii cu altiţă în patrimoniul UNESCO, alături de tradiţia creşterii cailor lipiţani. Un an mai târziu, transhumanţa era recunoscută ca element de patrimoniu imaterial.Cobza vine astăzi să întregească firesc această suită de frumuseţi. Ele sunt doar de câţiva ani în UNESCO, dar de mii de ani în cultura, memoria şi ADN-ul românesc. Instrumentul care a însoţit, de secole, horele, ritualurile, nunţile şi cântecele românilor primeşte astăzi recunoaşterea internaţională pe care o merită. Este o realizare importantă, dar şi un angajament pentru viitor: să protejăm instrumentul, să susţinem meşteşugul confecţionării sale, să promovăm arta interpretării şi să transmitem mai departe ceea ce ne defineşte ca naţiune.
Înscrierea cobzei în UNESCO reflectă munca valoroasă a comunităţilor de practicieni, a meşterilor lutieri, a şcolilor tradiţionale, a specialiştilor şi colaborarea instituţională dintre România şi Republica Moldova. România îşi reafirmă angajamentul de a susţine patrimoniul viu ca motor de identitate culturală, educaţie şi dezvoltare durabilă.Mulţumesc Ministerului Culturii, doamnei ambasador Simona-Mirela Miculescu, precum şi doamnei Ioanei Baskerville, punct focal UNESCO, pentru eforturile susţinute — şi tuturor celor ştiuţi şi neştiuţi care au avut curajul de a porni la acest drum şi de a revitaliza un instrument care ne-a însoţit de veacuri”.

Citeste mai mult

Eveniment

Atenție în trafic! COD GALBEN de ceață pentru județul Botoșani

Publicat

Publicitate

Meteorologii au emis o avertizare de cod galben de ceață pentru județul Botoșani, valabilă până la ora 23:00. Din această cauză, vizibilitatea pe drumurile din județ scade sub 200 de metri, iar pe alocuri poate coborî chiar sub 50 de metri, ceea ce îngreunează considerabil deplasarea.

În aceste condiții, ISU Botoșani îi îndeamnă pe șoferi să circule cu prudență sporită, să reducă viteza și să respecte cu strictețe regulile de circulație, pentru siguranța lor și a celorlalți participanți la trafic. Totodată, pietonii sunt sfătuiți să traverseze numai pe trecerile marcate și să se asigure temeinic înainte de a păși pe carosabil.

Pompierii militari rămân mobilizați permanent, 24 de ore din 24, pentru a interveni rapid în cazul situațiilor de urgență și pentru acordarea primului ajutor persoanelor aflate în dificultate. Toate evenimentele apărute la nivel județean sunt monitorizate de Centrul Operațional, care dispune imediat măsurile necesare pentru gestionarea eficientă a intervențiilor.

Informații suplimentare despre comportamentul adecvat în situații de urgență pot fi consultate pe platforma națională fiipregatit.ro, precum și în aplicația DSU, disponibilă gratuit în App Store și Google Play.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (411)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

AM CITIT, AM REȚINUT

Mihai Eminescu: „Crist a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirii, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evangheliei ei”; George Petrovai: „Suntem la porţile Orientului, unde orice este cu putinţă pentru neoameni şi ai lor”; Valeriu Ilica: „Poeţii şi profeţii sunt altfel de fiinţe”; Lucian Blaga: „Fiecare carte trebuie să continue acel bemol al vieţii, cu toate tonurile sufleteşti pe care le adânceşte cu o jumătate de ton”; Marian Nicolae: „Dacă fiecare poveste de viaţă s-ar transforma într-o poezie, lumea întreagă ar deveni o bibliotecă cu volume de versuri aşezate cuminţi pe rafturi”; Nicolae Balotă: „Fiecare generaţie, fiecare epocă trebuie să-şi merite poeţii”; Petre Ţuţea: „Singura care ne face esenţiali este moartea”; Mark Twain: „Moartea este eternitatea care ne face pe toţi egali”; Nicolae Iorga: „Aproape toate viciile te fac sociabil”; Nicolae Iorga: „Ne asociem mai uşor defectele decât însuşirile frumoase”; Yuval Noah Harari: „Din studii asupra scheletelor de homo sapiens a rezultat că vânătorii şi culegătorii din perioada în care omul nu descoperise încă agricultura ar fi avut creierul mai dezvoltat decât „agricultorii” din epocile care au urmat”; Yuval Noah Harari: „Revoluţia agricolă a fost cea mai mare păcăleală din istorie”; Yuval Noah Harari: „Homo sapiens i-a exterminat pe ceilalţi cu care, o perioadă, a coexistat”; Paul Steiger: „Greu mai găseşti astăzi un jurnalist care adecvează perfect cuvântul la mesajul pe care îl are de livrat”; Sever Voinescu: „Sunt un conservator incurabil şi oftez trist: părăsirea erei Gutenberg alterează profesia”; Andrei Pleşu: „Fiecare dintre noi are, inevitabil, relele lui, partea sa de umbră. Dar nu toţi avem în cârcă soarta ţării, şefia instituţiilor publice, buna administrare a statului”; Andre-Georges Haudricourt: „Orice obiect, dacă îl studiaţi corect, atrage după sine întreaga societate”; Milan Kundera: „Realitatea mea este în altă parte”; sculptorul Dragoş Neagoe: „Nu mai pot face diferenţa între apicultură şi sculptură”; Dragoş Neagoe: „Albinele, acest popor aşa de hotărât şi de pătrunzător, hrănit cu lumină şi căldură, cu ceea ce este mai curat în natură, cu sufletul florilor, zâmbetul cel mai cald al materiei şi strădania lui cea mai minunată către fericire şi frumuseţe”; Maurice Maeterlinck: „Albinele l-au înţeles pe om înainte ca acesta să-şi sfârşească gândurile”; Jean d`Ormesson: „N-am plâns din pricina vieţii. Am fost pur şi simplu mulţumit să exist”; Jean d`Ormesson: „Ciudată e lumea, până la urmă!”; Jean d`Ormesson: „În spatele inimaginabilului se află deneconceputul”; Jean d`Ormesson: „Dumnezeu e neverosimil, dar absenţa lui Dumnezeu este şi mai neverosimilă”; Ştefan Mitroi: „Ninsoarea e făina ce cade pe pământ atunci când îşi scutură Maica Domnului mâinile după ce termină de frământat pâinea pe care o vedem dimineaţa cu toţii pe cer abia scoasă din cuptor”; Ştefan Mitroi: „Ninsoarea, atunci când se întâmplă să fie înainte de Crăciun, e scrisoarea pe care o trimite Dumnezeu copiilor”; Ştefan Mitroi: „Ninsoarea, văzând cât de repede creştem, e copilăria noastră îmbrăcată în mireasă”; Yuval Noah Harari: „ Cel mai remarcabil moment din ultimii 500 de ani a urmat la 16 iulie 1945 la ora 5, 29 de minute şi 45 de secund. În acel moment precis, oamenii de ştiinţă americani au detonat prima bombă atomică la Alamogordo, New Mexico. Din acel moment, omenirea avea abilitatea nu numai să schimbe cursul istoriei, ci şi să-i pună capăt”; Francis Bacon: „Cunoaşterea este putere!”; Yuval Noah Harari: „Zahărul a devenit mai periculos decât praful de puşcă”; Yuval Noah Harari: „Marea bătălie a secolului 21 va fi între sfera privată a vieţii omeneşti şi sănătate. Iar sănătatea va câştiga”; Yuval Noah Harari: „Istoria omului a început când acesta a creat zeii. Şi se va termina când omul devine zeu”; Marc-Antoine Costa de Beauregard: „ Creştinismul şi Biserica se definesc drept o joncţiune între cer şi pământ”; Matei Vişniec: „Europa este în primul rând locul de naştere al acestui obiect fantastic care se numeşte carte, iar cultura este cimentul mental”; Avva Macarie Egipteanul: „ Dacă ne amintim de răutăţile pe care ni le-au făcut oamenii, ne dispare puterea de a ne aminti de Dumnezeu”; Larry Wolff: „În timpul Renaşterii, opoziţia conceptuală fundamentală era cea dintre Nord şi Sud, în timp ce intelighenţia Iluminismului a iniţiat reorientarea modernă a continentului care a produs Europa de Vest şi Europa de Est”; Larry Wolff: „Machiavelli s-a folosit de concepţiile vechii Rome, opunând Sudul Nordului Barbar, cu aceeaşi splendidă vervă şi cu acelaşi oportunism retoric cu care Churchill a exploatata perspectiva Iluminismului, opunând Vestul Estului, pentru a crea cortina de fier”; Honore de Balzac: „Locuitorii Rusiei, ai Ucrainei şi ai malurilor Dunării, pe scurt popoarele slave, fac legătura între Europa şi Asia, între civilizaţie şi barbarie”; Andrei Şarîi: „Apele oricărui fluviu poartă cu ele experienţa graniţei; Andrei Şarîi: „Dunărea, la fel ca multe alte fluvii, a fost întotdeauna şi a rămas până în ziua de azi o frontieră”; Nichita Stănescu: „Frumuseţea este o duminică a binelui”; Dan Grigore: „Nu îmi pot imagina arta fără melancolie, acest prinţ adormit în fiecare dintre noi”; Marin Sorescu: „Şi dacă nu putem să aruncăm pe talgerul lunii ţipătul nostru deznădăjduit / atunci ne întoarcem să robim la micul nostru puls / războinici care am pierdut bătălia jelaniei totale şi absolute”; Şerban Cioculescu: „A se vedea prea bine măţăraia”; Cella Delavrancea: „Cele mai mare defecte ale şcolii noastre de muzică sunt două: vanitatea elevului şi vanitatea profesorului”; Milovan Stefanovski: „Numai moartea şi nebunia / au dreptul / să limpezească visul / să-i interzică existenţa”; Carson McCullers: „Sunt fericit în singurătate, pentru că mă simt aparţinând de acest punct central al fiinţei mele care domină şi este prezent în total”;

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending