Cultura
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (125)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN
Dan Sociu, plecat de la Botoşani ca să pună, pe la Bucureşti, cuvinte pe aţă aşa cum pun ţăranii ciuperci la uscat, şi pe care le numeşte poezie, a refuzat Premiul “Cartea de Poezie a anului 2013”. Oferit de ICR, premiul s-a acordat pentru cartea “Vino cu mine ştiu exact unde mergem”, publicată în 2012. “Cotidianul” din 12 ianuarie 2014, reia de pe pagina de Facebook a lui Dan Sociu: « … nu pot să iau un premiu de la icr-ul ăsta şi de la ministerul ăsta al culturii, ţine de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoşi patologici, a încălcat (le-a răsturnat) toate promisiunile (şi doctrina social-democrată), a bătut şi a hărţuit ţărani şi protestatari, dispreţuieşte săracii, e arogant şi unsuros, crede că poate face ce vrea din legi şi altele, după cum le ştim ». Noi ce să credem? Facem câteva supoziţii: 1. o fi omul poet, crede în valoarea lui (noi nu prea credem) şi nu-l mulţumeşte valoarea premiului(3000 de lei); 2. “cineva” i-a oferit mai mult ca, apoi, refuzând cei 3000 de lei, să transforme gestul în unul politic ; 3. e posibil ca gestul să fi pornit din « cutia lui ucraineană » (sic !) cu scopul declarat de a-şi face reclamă în jurul « Zilelor Eminescu » şi a atrage,astfel, atenţia că există; 4. poate fi un protest la neregăsirea sa pe lista invitaţilor de la Botoşani cu prilejul « Zilelor Eminescu » ; 5. e posibil să-şi dorească Premiul Naţional « Eminescu » şi să se « autopropună » pentru o viitoare, măcar, nominalizare ; 6. e posibil să fi avut o tresărire şi să fie convins că nu are valoarea ce i se atribuie ; 7. o fi « patapievician » în gândire ; 8. o fi şi din cauză de Pungeşti ; 9. poate e o solidarizare cu Festivalul Internaţional de Literatură Bucureşti, căruia ICR-ul a refuzat să-i acorde finanţare etc.
Lucia Olaru Nenati a primit Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni la secţiunea „Traduceri” , pentru cele mai valoroase cărţi apărute în 2012. Juriul, condus de Mircea A. Diaconu, i-a acordat premiul pentru traducerea cărtii „Existenţa poetică a lui Bacovia”, scrisă în limba franceză de Svetlana Paleologu Matta. „BotoşaniNews”, referindu-se la eveniment, scrie: „Lucrarea nu e doar o simplă traducere, ci reprezintă, de fapt, aşa cum au relevat numeroşi comentatori, un adevărat eveniment literar, fiind prima exegeză bacoviană scrisă la Paris şi apărută în Elveţia în 1955, ca urmare a tezei de doctorat a autoarei”. Sursa citată prezintă opinii şi comentarii din cronicile publicate în ultima perioadă de Theodor Codreanu, George Roca, Victor Teişanu, George Popa, Ioan Lascu, Paul Aretzu, Cornel Galben, Constantin Blănaru, Liviu Ioan Stoiciu, Georgică Manole, Dumitru Lavric, Casian Maria Spiridon, Mihai Cimpoi, Carmen Iuliana Radu şi Cristina Ştefan.
Pentru că, după cum constataţi din şirul numelor prezentate mai sus, s-a preluat şi din studiul critic pe care l-am scris eu despre traducerea Luciei Olaru Nenati, redau acel citat: „Gheorghe Crăciun „ le-a dat” optzeciştilor o rădăcină, Bacovia. După un timp vine Lucia Olaru Nenati şi, scoţând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, adaugă o tulpină, nu doar pentru a justifica o generaţie sau alta, ci chiar occidentalitatea întregii literaturi române, generată de ratarea istorică a destinului, (…) Studiul introductiv propus de Lucia Olaru Nenati, contrar uzanţelor, este unul exhaustiv şi permanent lămuritor care îşi depăşeşte prin dimensiune şi calitate propria condiţie, devenind o adevărată exegeză la exegeză”.
A apărut „România literară” nr. 1-2 din 2014. „Contrafortul” lui Mircea Mihăieş e „aşezat” cu tâlc sub semnul „sindromului Argetoianu”. Mircea Mihăieş „pleacă” de la George Enescu şi de la premiera mondială a operei sale „Oedip”, care a avut loc la Opera Garnier din Paris, pe 13 martie 1936, ca să se oprească la un punct de vedere al politicianului Argetoianu despre această premieră, opinie nu tocmai favorabilă.
Văzând aici o „diferenţă între spirit critic şi ulcerare”, Mircea Mihăieş conchide că această diferenţă „ţine la noi exclusiv de oportunitate şi de ocuparea unei poziţii în raport cu preopinentul. Cârcotaşi şi cusurgii, n-ar recunoaşte în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilenţial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conştiinţe etern vinovate”.
Apoi, făcând un salt în timp, Mircea Mihăieş ajunge în 2014, adică acolo unde încă din primul moment îşi pusese în cap să ajungă, accentuând: „Ceea ce li se întâmplă de ani buni unor Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, ţine de invazia ciumei morale în primplanul scenei publice”.
Dar, domnule Mihăieş, nu aveţi nimic de zis la ce i se întâmplă lui Eminescu?
Sau, ca să fiu mai concret, la ce spun unii dintre cei nominalizaţi mai sus despre Eminescu?
A apărut „România literară” nr. 3 din 2014. Gellu Dorian publică un atac dur la prima ediţie a FILIT organizat de Dan Lungu şi al cărui director a fost şi, cu siguranţă, directorul ediţiilor viitoare. Pentru cei care nu ştiu, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), prima ediţie, a avut loc în perioada 23 – 27 octombrie 2013. La sfârşitul festivalului, Dan Lungu va declara: „Foarte bine! Peste aşteptările mele, deşi aşteptările mele erau destul de înalte”. Din „inOras.ro” reţinem: „Cu un buget de aproximativ 500000 de euro oferit de Consiliul Judeţean Iaşi, FILIT este pe deplin justificat de existenţa unui mediu literar recunoscut la nivel naţional prin forţă şi diversitate, dar şi de vitalitatea editorială. De asemenea, Iaşul este a doua piaţă naţională de carte, sub raportul vânzărilor, după Bucureşti. Festivalul va beneficia în mod direct de deschiderea internaţională de care scriitorii români se bucură în ultimii ani.”
Dar să revenim la Gellu Dorian şi la atacul său intitulat „Strategii culturale fără feedback” în care spune mai spre început: „Nu mă pot exprima asupra realizării proiectului în sine, aşa cum a fost gândit, pentru că nu am fost prezent dintr-un simplu motiv, şi anume acela că nu am fost invitat.”
După ce am aflat motivul supărării, „nu am fost invitat”, continuă Gellu Dorian: „Aş fi dorit să fi putut lăuda o astfel de iniţiativă, măcar dintr-un patriotism local, să-i zic aşa, iniţiatorul acestui proiect amplu, primul de acest fel în cultura vie din România, fiind din Botoşani, un prozator de real talent, cu o alonjă internaţională absolut necesară pentru astfel de programe.”
Acum, dacă am dedus clar cine este „inculpatul”, să vedem ce noduri în papură mai găseşte G. D.: 1. „lipsa totală de ecou în afara ţării”; 2. „lipsa de nume de reală rezonanţă”; 3. „strategia de fond (nu de formă); 4. „o recompensă acordată unora dintre cei care au pus umărul la promovarea în afara ţării a iniţiatorului sau a grupului din jurul acestuia”; 5. „lipsa de transparenţă a finalităţii acestui proiect”; 6. „a semănat cu oricare altă manifestare culturală din oricare altă parte, pe unde sunt ele organizate în toată ţara”; 7. „intenţia acestui program a fost cu totul alta, nu una consacrată festivismului, festivităţilor, lecturilor publice”; 8. „tocmai rezultatele lipsesc, finalitatea, feedback-ul”; 9. „aşa cum se întrevede perspectiva, nici după un an nu vor fi alte rezultate decât cele ce pot fi consemnate acum”; 10. „comunicatele de presă date de organizatori nu reflectă o prezenţă masivă a scriitorilor străini, de marcă, sau a editorilor şi traducătorilor, ci doar întâlniri care nu par a fi altfel decât cele care, aşa cum am spus, se petrec peste tot în ţară” şi multe altele.
Cei care vor citi această „actualitate” a lui Gellu Dorian, vor fi de acord că Dan Lungu trebuie să dea un răspuns , mai ales că vor întâlni şi cuvinte sau sintagme de genul: „şuşe”, „bani foarte mulţi”, „să se înfrupte cineva”, „de dragul artei”, „umflarea sumei”, „risipirea banului public” etc.
Urmăriți Botosani24.ro și pe 
Google News
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Eveniment
Un pisoi buclucaș a fost salvat de pompieri după ce a rămas blocat pe acoperișul unui bloc din municipiul Botoșani
Eveniment
VIDEO: DN 28B, Târgu Frumos – Botoșani, redat traficului după finalizarea lucrărilor de modernizare
Educație
ANALIZĂ Cel mai mare număr de elevi cu medii sub 5 admiși la liceu din ultimii 4 ani – echivalentul a 643 de clase. C
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
Prin intermediul scriitorului Al. D. Funduianu citesc lunar revista “Cafeneaua literară”, aflată sub directoratul lui Virgil Diaconu. În aceste zile toride mi-am propus să citesc şi cartea aceluiaşi Virgil Diaconu, “Destinul poeziei moderne” (Editura “Brumar”, Timişoara, 2008).
(urmare din “Momentul de cultură” nr. 264, 265, 266)
Capitolul al II-lea, “Destinul literaturii”, începe cu o frază care exprimă un adevăr de necontestat: “Fie că o recunoaştem sau nu, literatura (cultura) s-a aflat întotdeauna într-un anume raport cu puterea politică. Orice stat din lume are o anumită politică faţă de cultură, o anumită “politică culturală”. El poate să favorizeze prin legile lui finanţarea şi dezvoltarea liberă a culturii sau poate să-i limiteze dezvoltarea, impunându-i o anumită direcţie”. Din această perspectivă, Virgil Diaconu găseşte cinci tipuri de literatură generate de puterea politică: 1. literatura “burgheză” sau literatura după gratii (începând cu 1945 această literature este condamnată pentru că ignoră sau cârteşte împotriva doctrinei peceriste şi pentru că nu a înghiţit hapul “omului nou”); 2. literatura realismului socialist sau literatura vândută (literatura dedicată partidului communist, realizărilor sale şi omului nou, cuvântul partidului luminează calea, cenzura şi Securitatea devin îngerii păzitori ai literaturii, o literatură de masă, îşi face loc amatorismul, devine o literatură a avantajelor”); 3. literatura neimplicată politic (denumită şi literatură tolerată, îşi vedea de scopurile ei estetice, uneori “ne vorbea printre rânduri”); 4. literatura sponsorizată din democratură ( care este acum, după 1989, cenzura politică este înlocuită cu cenzura financiară, literatura este liberă politic, dar pusă la pământ financiar, de remarcat înşurubarea în funcţii pe la instituţii de cultură, reviste, edituri a optzeciştilor); 5. literatura liberă (ţinută în viaţă de puterea adevărat democrată).
La pagina 99 a cărţii, Virgil Diaconu ne propune un eseu cu un titlu incitant, din care redau doar jumătate: “Capcanele literaturii feminine sau…”. Din punctul de vedere al autorului, nu există nici o discriminare a femeii scriitor, ba mai mult, constată că „femeile care în dealul – valea literară luptă pentru afirmare reuşesc mult mai mult decât bărbaţii” şi că „noua feminitate este cam masculină, ba de cele mai multe ori o întrece şi fură din mobilierul bărbaţilor”. Segmentul acesta, dedicat femeii şi literaturii abundă în exemple care, nu s-ar spune că nu s-ar baza pe o minuţioasă cercetare a fenomenului. Virgil Diaconu ştie el ce ştie şi, mai mult, de unele am mai auzit şi noi. Credinţa lui Virgil Diaconu o identificăm cu o „concluzie descurajantă”: „Nu cred că masculinitatea sau feminitatea în sine şi în mod exclusiv pot să dea valoare operei literare , deşi opera poate să conţină foarte bine elemente, chiar vibrante, de acest fel, iar un autor poate să facă, fără discuţie, literatură mare din eros”.
Problema care vizează intelectualul şi intelectualitatea se vrea un răspuns la o conferinţă ţinută de filosoful Mircea Flonta. Virgil Diaconu crede că a prezenta doar intelectualul responsabil („el apără valorile umane, binele, libertatea, cultura şi are o atitudine socială pozitivă, etică”), aşa cum a făcut-o filosoful amintit, nu este suficient atât timp cât există şi acţionează şi intelectualul iresponsabil („plătit în euro, în funcţii, corupt de bani şi de tot felul”). În definitiv, ce element defineşte intelectualitatea? Spune Virgil Diaconu: „O persoană dobândeşte numele de intelectual atunci când îşi manifestă, sub varii forme, capacităţile intelectuale deosebite în cultură, media, religie, economie, societate etc. Persoana dobândeşte numele de intelectual pentru capacităţile sale, iar nu pentru aplicarea etică sau anti-etică”. Şi faţă de solidaritatea intelectualilor Virgil Diaconu are o serie de puseuri critice: „Există o solidaritate responsabilă (care vrea să însănătoşească şi să înfrumuseţeze lumea) şi există o solidaritate iresponsabilă (ţine lumea pe loc, o îmbolnăveşte sau o urâţeşte).
Virgil Diaconu identifică şi câteva „împiedicări” ale literaturii române în drumul său către Europa: 1. împiedicări politico – economice (indiferenţa Statului faţă de cultură); 2. evaluări deformate şi literatura holografică; 3. proasta circulaţie a cărţii. (VA URMA)
Un pisoi buclucaș a fost salvat de pompieri după ce a rămas blocat pe acoperișul unui bloc din municipiul Botoșani
VIDEO: DN 28B, Târgu Frumos – Botoșani, redat traficului după finalizarea lucrărilor de modernizare
ANALIZĂ Cel mai mare număr de elevi cu medii sub 5 admiși la liceu din ultimii 4 ani – echivalentul a 643 de clase. C
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (267)
Laura Lavric are dosar penal. I-a dat o palmă unui artist din Iași, la o nuntă
Biserica „Sfântul Pantelimon” din municipiul Botoșani își serbează hramul
Botoșani: 12 profesori au lipsit de la examenul național pentru definitivare în învățământ (sesiunea 2024)
APIA eliberează adeverințe fermierilor crescători de animale care doresc să acceseze credite bancare
Tichete de activităţi casnice: Ce oferă platforma electronică de evidență a activităților casnice și cum se face accesul
FOTO: Copiii din Tabăra Militară de Airsoft din Agafton au fost instruiți de pompieri cum să evite situațiile critice
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Sergiu Dascălu, Directorul Liceului Tehnologic „Ștefan Cel Mare și Sfânt” Vorona
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Bogdan Suruciuc, Inspector general I.S.J. Botoșani
„Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro: Mircea Magdalena, administratorul public al Municipiului Botoșani
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Remus Dăscălescu, managerul “Uncle Vic” Botoșani
Dramă la fabrica de cașcaval de la Ibănești. Patru bărbați au căzut în bazinul de decantare. Doi au murit pe loc
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Ioan Butnaru, primarul comunei Hilișeu-Horia, Botoșani
„Invitatul Zilei” la Botoșani24.ro: Valeriu Iftime, candidatul PNL la funcția de președinte al C.J. Botoșani
-
Economie1 an agoManagerul celei mai puternice companii de la Botoșani s-a sinucis
-
Eveniment1 an agoCe se poate construi fără autorizație. Noi reguli pentru avizarea documentelor
-
Eveniment1 an agoFOTO: Biserica Ortodoxă este în DOLIU. Un preot îndrăgit, profesor universitar, și-a pierdut viața într-un accident cumplit
-
Eveniment2 ani agoFOTO: „Doamne, îndură-te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân!”. Sute de oameni s-au rugat în genunchi la Buzeni
-
Actualitate1 an agoDe la 1 august sau 1 septembrie 2023 salariul minim ar putea crește din nou
-
Actualitate1 an agoFiica unor profesori de excepție din Botoșani a luat 10 la TITULARIZARE, una dintre cele șase note maxime la nivel național
-
Eveniment2 ani agoPlânge dealul, plânge valea: „Mor animalele de sete”. Aproape un sfert din judeţul Botoşani în pragul disperării din cauza apei
-
Eveniment1 an agoFOTO: Un autobuz cu pasageri a luat foc în mers
