Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (123)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI – ZIGZAG BOTOŞĂNEAN

Revista „Zon@  literară” nr. 7-8 / 2013 publică un interviu cu botoşăneanul Dan Lungu. Pune întrebări Paul Gorban. Redăm, din răspunsuri, acele pasaje prin care Dan Lungu se referă la Botoşani: a) „O, e complicat să vorbesc despre Botoşani… E un oraş de provincie, desigur, dar are ceva special, însă nu în sensul acesta mistic. Nu cred că există o aură specială pentru simplul motiv că s-a născut Eminescu acolo sau, dacă o are, eu unul n-o văd, pentru că am crescut acolo, în acea mitologie locală supărătoare. E un soi de patriotism local cu care se împăunează cei din prezent, foarte păgubos”; b)”Botoşaniul îmi  pare mie important altfel, dincolo de această retorică. Îl găsesc interesant, de pildă, prin atmosfera lui generală, printr-un pitoresc al său, prin combinaţia aceasta interbelic – comunism – postcomunism, între rural şi urban”; c) „ Aş putea spune că la Botoşani părinţii au o încredere mai mare – mult mai mare decât în alte oraşe – în cultură ca instrument de accedere socială a copiilor. Ei cred că investind în cultura copilului îi asigură un viitor”.

În „Cronica” din septembrie – octombrie 2013,  lui Daniel Corbu i se rezervă un spaţiu generos.  Dintr-un eseu despre Dimitrie Cantemir, unul dintre marii umanişti ai  Europei, este bine să reţinem rândurile în care face referire şi la Nicolae Iorga: „Privesc adesea, cu aceeaşi curată admiraţie portretul prinţului cărturar Dimitrie Cantemir, pictat  de Van Mour şi descoperit de alt cărturar român, Nicolae Iorga, în muzeul din Rouen. Portretul îl prezintă pe prinţul român spiritualizat, costumat oriental – occidental, cu perucă occidentală şi sceptru de  principe ereditar”. În „Alexandru Macedonski, clasic al literaturii române moderne”, din acelaşi număr al „Cronicii”,  Daniel Corbu ne aduce în atenţie , după cum spune, „epigrama pătimirii antume şi postume a lui Macedonski”: „Un X… pretins poet acum / S-a dus pe cel mai jalnic drum / L-aş plânge dacă-n balamuc / Destinul său n-ar fi mai bun / Căci până ieri a fost năuc / Şi nu e azi decât nebun”.  Readucerea în memoria cititorilor a „celebrei” epigrame e şi un pretext de a prezenta justificarea lui Macedonski:Niciodată nu am adresat nici o epigramă lui Eminescu. Cea cu pricina era scrisă cu doi ani înainte de nenorocirea ce l-a izbit. Este o infamie pusă în cârcă de oameni interesaţi să-şi facă un steag şi un titlu de glorie din ipocrita şi falsa milă pentru cel pe care ei singuri l-au împins în prăpastie şi care voiau totodată să răstoarne mişcarea sufletească de la „Literatorul”.

O carte care trebuie citită: „Şi totuşi, limba română” de Vlad Pohilă (Editura „Prometeu”, Chişinău, 2008, 500 p. ).  Reţinem: „…poetul leton Leons Briedis, un excelent cunoscător al limbii şi culturii române, traducător a vreo 40 de cărţi de autori români – inclusiv volume întregi de Ion Barbu, Ion Pillat, N. Stănescu, M. Sorescu, A. Blandiana, Gr. Vieru…- dar care, mi-a mărturisit că  a-l tălmăci pe Eminescu îi este peste poate. Un patriot de excepţie, foarte sincer în iubirea-i pentru naţiunea şi cultura sa, Leons mi-a spus, totuşi: „Cum poate fi pus Eminescu alături de Rainis? Rainis al nostru e mare, însă el poate fi comparat, de exemplu, cu Vasile Alecsandri, pe când Eminescu e cu totul unic, incomparabil…”. O publicistă polonă, Ewa Junczyk, mi-a atras atenţia asupra unui studiu despre Eminescu, al conaţionalei sale Danuta Bienkowska – traducătoare a circa 60 de volume (cu precădere, proză românească), dar şi autoare a unor monografii despre literatura română, precum şi a unor cărţi despre Mihai Viteazul sau Al I. Cuza. În acel studiu, D. Bienkowska făcea o paralelă între Eminescu şi poeţii naţionali ai polonilor, Mickiewicz şi Slowacki, menţionând că aceştia din  urmă au o lirică de mare talent, şi totuşi, mai greoaie decât a lui Eminescu… poate şi din cauza accentului fix din limba polonă (mereu pe a doua silabă, de la urmă, a cuvintelor). Efectiv m-a dat gata un coleg de breaslă de la Târgu-Mureş, un etnic maghiar care, după 1990, s-a repatriat la Budapesta şi care mi-a mărturisit într-o discuţie: „Eminescu e genial în poezie, dar şi în publicistica sa. Măcar pentru că a etalat acest adevăr – că ungurii ar vrea să maghiarizeze până şi pietrele din Transilvania! Petofi Sandor al nostru, din păcate, s-a mulţumit cu banale insulte la adresa „olahilor”(= românilor)”.  Scriitorul şi criticul literar rus Iuri Kojevnikov, excelent cunoscător al literaturilor franceză şi română, un foarte bun eminescolog şi traducător al poeziei eminesciene, scria într-un studiu că „românii sunt nişte norocoşi, având un talent de anvergura lui Eminescu”.  Şi Elena Loginovski, autoarea unor monografii contrastive despre Puşkin şi Eminescu, mai curând fără să vrea, strecoară un adevăr: „aceşti scriitori sunt ambii uriaşi pentru popoarele cărora le aparţin, însă Puşkin e mare mai ales pe orizontală, pe când Eminescu – şi pe orizontală şi pe verticală”. În fine, o scriitoare estonă, Lilli Promet (1922 – 2007), o sinceră admiratoare a culturii române, citindu-i versurile în traduceri estone, iar proza în versiuni germane, a notat într-un eseu: „Ferice de poporul care a dat lumii pe Eminescu!”.

Consecvent promisiunii de a scoate  cel puţin o carte pe an, Mihai Matei   ne aduce în dar    (spun aceasta fiindcă lansarea a avut loc la sfârşitul lui decembrie 2013, iar autorul a pregătit fiecărui participant  câte o carte, pusă cu grijă în câte un plic, fiecare conţinând o dedicaţie personalizată)  „Jurnal de călătorie”  (Editura „Quadrat”, Botoşani).  Multe cărţi a scris Mihai Matei, dar eu mă aflu încă sub impresia pe care mi-a lăsat-o o carte scrisă prin 2008 şi intitulată „Evocări”.  Fiindcă într-o evocare vezi nu personalitatea, cât moralitatea unui autor. Întreaga personalitate a lui Mihai Matei se regăseşte, mai peste tot în scrierile sale, într-un singur citat. Spre exemplu, „Evocări” deschide capitolul cu un citat din Homer: „Eu sunt câte puţin din tot ce am întâlnit”, şi îndrăznesc să afirm că autorul va fi de acord că este câte puţin din toţi cei care se aflau în sala de lectură a Bibliotecii  Judeţene „Mihai Eminescu” în momentul lansării „Jurnalului…”,  dar şi din mirajul locurilor pe unde a umblat.

Publicitate

Scriitura lui Mihai Matei, fie evocare, fie jurnal, fie monografie, dă în vileag un spirit echilibrat, modest, altruist şi dominat de ceea ce numim disciplină intelectuală.

Dar edificiul afectiv al lui Mihai Matei nu este alcătuit doar din oameni ci şi din locuri, evenimente, întâmplări. El posedă măiestria de a dezbrăca fiecare moleculă a edificiului său afectiv, în final dezgolind epoci, cum ar fi cea interbelică în monografia Colegiului „Eminescu”, epoca ceauşistă în „Evocări”, epocă în care orice gest, cât de neînsemnat, putea fi un risc,  sau epoca postmodernă  a toposurilor, prinsă prin jurnalele de călătorie.

Mă aflu la vârsta la care pot afirma că, intersectându-mă în diferite situaţii cu Mihai Matei, fie înainte de Revoluţie, fie după, este un om cu vocaţie morală ceea ce transformă scrisul său într-o nealterată voce morală.

Cam acestea au fost  ideile principale ale intervenţiei mele alături de Dumitru  Ivan şi Dan Prodan. Îi mulţumesc  pentru citatul  de pe pagina a patra, citat luat dintr-o cronică a mea la carte sa „Evocări”.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Ierarh Petru Movilă

Publicat

Publicitate

Petru Movilă s-a născut în vestita familie domnitoare a movileştilor, în oraşul Suceava, la 21 decembrie 1596, primind din botez numele Petru (poate după cel al bunicului sau, Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare si Sfânt).

Tatăl său era Simion Movilă, domn în Tara Românească şi apoi în Moldova, iar mama sa – Marghita, care spre sfârşitul vieţii se călugăreşte luând numele de Melania. Un frate al tatălui său, Ieremia era domn în Moldova în perioada naşterii sale, iar altul Gheorghe era mitropolitul tarii. Dintre fraţii săi, trei vor ajunge domni, pentru scurtă vreme în Moldova sau Ţara Românească. Familia movileştilor a ctitorit si mănăstirea Suceviţa, ultima din şirul celor ale căror biserici sunt împodobite cu picturi exterioare.

În anul 1627 Petru Movilă a intrat în Lavra Pecersca  A fost hirotonit preot ieromonah, apoi arhimandrit şi egumen al acestui sfânt aşezământ monahal. În anul 1633 a fost ales „arhiepiscop si mitropolit al Kievului, Haliciului şi a toata Rusia Mica” (Ucraina). A înfiinţat şcoli, a tipărit cărţi, a restaurat biserici. A scris  Mărturisirea Ortodoxa, un Catehism, cu 261 de întrebări si răspunsuri, în care erau prezentate cele trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea. Pentru aprobarea ei s-a convocat un Sinod la Kiev, apoi unul la Iaşi . După ce a fost aprobată de sinodali, Mărturisirea a fost trimisă spre aprobare şi Patriarhiei din  Constantinopol. În martie 1643, Sinodul patriarhal, în frunte cu patriarhul Partenie I a aprobat-o, ea devenind de atunci Marturisirea Ortodoxă a Bisericii soborniceşti si apostoleşti a Răsăritului. După aprobarea sa şi de ceilalţi patriarhi răsăriteni, ea a fost publicată în mai multe ediţii şi în diferite limbi de-a lungul timpului.

Cu toate că a trăit departe de ţară, mitropolitul Petru Movila, nu a uitat de neamul din care făcea parte. Cu ajutorul său, mitropolitul Varlaam înfiinţează prima tipografie în Moldova, cu meşteri tipografi trimişi de el de la Kiev. Cu profesori trimişi tot de Petru Movilă, este înfiinţat, în 1640 Colegiul de la Iaşi. A sprijinit de asemenea, şi pe domnitorul Matei Basarab şi pe mitropolitul Teofil, din Ţara Românească, cărora le-a trimis meşteri tipografi şi profesori pentru şcolile înfiinţate aici. După o păstorire de 13 ani plina de realizări, fiind în vârsta de 50 de ani, mitropolitul Petru Movila a trecut la cele veşnice în ziua de 22 decembrie 1646. A fost îngropat cu mare cinste în biserica mare a mănăstirii Lavra Pecerska din Kiev. Toata averea sa a lăsat-o pentru restaurarea unor biserici şi înfiinţarea de noi şcoli.

Pentru toate cele prezentate mai sus şi pentru multe altele necuprinse în aceasta scurtă prezentare a vieţii sale, în şedinţa din 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a hotărât cinstirea sa ca sfânt. De atunci, el este prăznuit în fiecare an în ziua morţii sale, 22 decembrie.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Doina Federovici, aleasă în conducerea Senatului

Publicat

Publicitate

Președintele PSD Botoșani, senatorul Doina Federovici, va face parte din conducerea camerei superioare a Parlamentului.
După depunerea jurământului de către senatorii aleși pe 1 Decembrie, plenul Senatului și-a ales noua conducere, din care fac parte reprezentanții tuturor partidelor. Senatorul Doina Federovici a fost aleasă să ocupe una dintre cele patru funcții de secretar. Din partea celorlalte partide politice, secretari au fost aleși: Vasile Blaga (PNL), Cristian Ghinea (USR) și Niculina Stelea (AUR).
„Mulțumesc colegilor pentru nominalizare și susținerea pentru ocuparea acestei funcții. Este o onoare și o responsabilitate deosebită să fiu parte a echipei care va coordona activitatea camerei superioare a Parlamentului. Vă asigur că voi munci cu dedicație pentru a susține valorile și principiile în care credem cu toții, pentru a face ca Senatul să fie un loc al dialogului și al soluțiilor eficiente. Alegerea în funcția de secretar al Senatului reprezintă nu doar o recunoaștere a muncii pe care am depus-o până acum, ci și importanța pe care o are județul nostru în arhitectura statului român. Mulțumesc botoșănenilor pentru votul de încredere pe care l-au acordat echipei PSD Botoșani!
Mulțumesc echipei PSD Botoșani, primarilor și consilierilor pentru susținere!
Împreună vom continua pe drumul dezvoltării județului nostru drag!”, a declarat Doina Federovici.
În primele două mandate de senator, Doina Federovici a mai deținut funcțiile de chestor și vicepreședinte al Senatului.
Pe lângă cei patru secretari, din Biroul Permanent al Senatului mai fac parte patru vicepreședinți și patru chestori. Grupul PSD va avea doi vicepreședinți (Robert Cazanciuc și Paul Stănescu), precum și un chestor (Marius Dunca).

 

Citeste mai mult

Eveniment

Elevii Grupului Vocal al Liceului „Regina Maria” din Dorohoi au adus bucurie în două centre de asistență pentru persoanele în vârstă din județul Botoșani

Publicat

Publicitate

Vineri, 20 decembrie, elevii Grupului Vocal al Liceului ”Regina Maria” din Dorohoi, coordonați de părintele profesor Șoptică Ciprian, au adus bucurie și lumină în inimile celor mai încercați, colindând la două centre de asistență pentru persoanele în vârstă din județul Botoșani, scrie slovacrestina.com.

Primul popas al colindătorilor a fost la Centrul Creștin de Bătrâni ”Casa Simeon” din Răchiți, județul Botoșani. Colindele tinerilor care au fost însoțite de emoție și dăruire, au transformat ziua într-o sărbătoare a sufletului, iar bătrânii au fost profund mișcați de gestul lor.

Ulterior, colindătorii s-au îndreptat către CIAPAD „Sf.Daniel” Leorda din cadrul DGASPC Botoșani . Aici, rezidenții au fost întâmpinați în biserica din cadrul complexului cu colinde tradiționale care au creat o atmosferă emoționantă, încărcată de speranță și căldură sufletească. Fiecare vers al colindelor a fost primit cu zâmbete și lacrimi de recunoștință, iar elevii au reușit să aducă alinare și bucurie celor aflați în suferință.

”A venit la noi Domn Bunu’ ” aceste cuvinte au fost laitmotivul unei zile în care prin versurile colindelor, elevii au vestit nașterea Domnului, Soarele cel luminos care a coborât pe pământ pentru a aduce pace,bucurie și alinare celor încercați.

Inițiativa a fost posibilă și datorită implicării domnului director Emil Sticea, care a avut un rol crucial în organizarea acestui parteneriat. Eforturile sale de a conecta lumea educațională cu cea a persoanelor aflate în dificultate au fost esențiale pentru succesul acestei acțiuni caritabile. ”Într-un timp al bucuriei și speranței, cum sunt sărbătorile de iarnă, astfel de gesturi ne învață cât de mult contează să fim aproape de cei aflați în nevoie.” Acțiunea elevilor de la Liceul ”Regina Maria” a reușit să îmbine frumusețea colindelor tradiționale cu spiritul caritabil ei oferind rezidenților centrelor vizitate și câte un mic dar care să le aducă aminte de acest frumos moment.

“Vin colindători cinstiți, și urează să trăiți, s-aveți pacea Domnului, dragostea și harul Lui, bucuria cerului …” cu această urare au încheiat tinerii ziua, lăsând în urmă zâmbete și pace în inimile celor colindați. FOTO (pr. Șoptică Ciprian)

Publicitate

Citeste mai mult

Educație

Elevii Liceului Tehnologic „Elie Radu” Botoșani au dus daruri la Grădinița Girotondo și Centrul Maternal „Micul Prinț”

Publicat

Publicitate

Ultima săptămână de școală a Modulului II a fost una plină de activități făcute din drag pentru cei de lângă noi. Săptămâna a început cu o vizită la copiii de la Grădinița Girotondo de la Răchiți cărora le-am dus cadouri și am făcut schimb de colinde. Cadourile au constat în jucării și dulciuri donate de elevii și profesorii din liceului nostru. După ce s-au împărțit cadouri și s-au auzit colindele au început îmbrățișările, și cei mici dar și cei mari au fost darnici cu îmbrățișările.

Miercuri grupul de colindători ai liceului și-au bucurat profesorii și personalul auxiliar cu un mini spectacol de colinde și urături în cancelaria liceului unde au fost răsplătiți de profesori și direcțiunea liceului cu bunătăți conform datini de Crăciun.

Joi grupul de colindători ai liceului, îmbrăcați în costume tradiționale au străbătut orașul pentru a ajunge la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani unde au fost primiți de inspectorul general prof. Bogdan Suruciuc împreună cu colegii inspectori. A fost prima lor participare la această activitate pe care ISJ Botoșani o organizează în fiecare an. Elevii au fost foarte încântați de atmosfera și bunăvoința cu care au fost primiți, motiv pentru care au promis că vor spune prezent și la activitatea de anul viitor.

Ultima activitate din săptămână a fost vizita la Centrul Maternal ”Micul Prinț” unde am dus cadouri și dulciuri pentru copiii micuți ai mamelor minore aflate în centru. Legătura noastră cu personalul care administrează unitatea ”Micul Prinț” este foarte strânsă deoarece avem înscrisă la cursurile liceului nostru o mămică minoră cu un bebeluș de 6 luni pe care o susținem în demersul ei de a nu abandona școala. Aici elevii noștri au fost foarte încântați de cei copii, i-au luat în brațe au făcut fotografii împreună și chiar le-au cântat o colindă micuților.

Forțu Dana Magdalena, consilier educativ: „Suntem foarte mândri de ceea ce am realizat în această săptămână. Le mulțumesc elevilor noștri care au participat la activități și s-au implicat în donații, pentru inimile lor mari și dorința de a dărui și celorlalți din puținul lor. Sunt niște copii minunați care alături de profesorii lor la fel de minunați au reușit să aducă bucurii în sufletele celor mari și mici în această săptămâna.”

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending