Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (121)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

Gheorghe Tomozei. Despre sonetele lui Eminescu. „Eminescu a scris 26 de sonete, realizând o interpretare proprie a endecasilabului iambic inspirată de varietăţile ritmice ale tipurilor de versificaţie germanică şi prin eliminarea (după L. Galdi) a formei de endecasilab „a maiore” şi utilizarea cezurii flotante, aparent nemotivată de sintaxa genului, dar sugerând o mai modernă exprimare, capabile să înlăture obositoare regularităţi şi să confere o ideală capacitate de surpriză. Conştient de autenticitatea inovaţiilor sale , Eminescu îşi denunţă sistemul într-un sonet simbolic intitulat „Iambul”, care îi  sintetizează opţiunile: cezura fluctuantă nu prejudiciază discursul ritmic şi ceva din aura glacială a sonetului clasic dispare, sonetul e „umanizat”, el capătă neaşteptate vibraţii muzicale şi culori, el dobândeşte o „viaţă” interioară dinamizatoare.”

Mihai Eminescu. Sonetul „Iambul” (1878). „De mult mă lupt cătând în vers măsura, / Ce plină e ca toamna mierea-n faguri, / Ca s-o aştern frumos în lungi şiraguri, / Ce fără piedici trec sunând cezura. // Ce aspru mişcă pânza de la steaguri, / Trezind în suflet patima şi ura – / Dar iar cu dulce glas îţi împle gura / Atunci când Amor timid trece praguri! //  De l-am aflat la noi a spune n-o pot; / De poţi s-auzi în el al undei şopot, / De e al lui cu drept acel preambul – //  Aceste toate singur nu le judec… / Dar versul cel mai plin, mai blând şi pudic, / Puternic iar – de-o vreme – e pururi iambul.”

Publicitate

Gheorghe Tomozei. Despre cele trei sonete, fără titlu, ale lui Eminescu tipărite în „Convorbiri literare” din 1 octombrie 1879. Preluând din începutul primului vers, acestea sunt: „Afară-i toamnă…”, „Sunt ani la mijloc…” şi „Când însuşi glasul…”. „… apărute la numai 11 ani de la „Cursul integru de poesie generale” al lui Heliade, îmbogăţesc brusc poezia noastră cu creaţii fără egal, de neprevestit aproape pentru cel familiarizat cu lirica secolului al XIX-lea, dovadă a rapidei expansiuni a geniului românesc în zona de spiritualitate pentru care aparent n-a avut chemarea predestinării. (…) Tripticul eminescian de sonete a conferit literaturii române o fantastă saturare a formulei tehnice, sonete rămase pentru generaţiile ce au urmat stingerii Luceafărului modele fără cusur, întruchipări ale perfecţiunii.”

Mihai Eminescu. Sonetul „Afară-i toamnă…”.  „Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri / Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. // Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; / Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri. // Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, / Visez la basmul vechi al zânei Dochii; / În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; // Deodat-aud foşnirea unei rochii, / Un moale pas abia atins de scânduri… / Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.”

Mihai Eminescu. Sonetul „Sunt ani la mijloc…”.  „Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece / Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm, / Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm, / Minune cu ochi mari şi mână rece. // O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi, / Privirea ta asupra mea se plece, / Sub raza ei mă lasă a petrece / Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi. // Tu nici nu ştii a ta apropiere / Cum inima-mi de-adânc o linişteşte, / Ca răsărirea stelei în tăcere; // Iar când tevăd zâmbind copilăreşte, / Se stinge-atunci o viaţă de durere, / Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.”

Publicitate

Mihai Eminescu. Sonetul  „Când însuşi glasul…”.   „Când însuşi glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii – / Atunci te chem: chemarea-mi asculta-vei? / Din neguri reci plutind te vei desface? // Puterea nopţii blând însenina-vei / Cu ochii mari şi purtători de pace? /Răsai din umbra vremilor încoace, / Ca să te văd venind – ca-n vis, aşa vii! // Cobori încet…aproape, mai aproape, / Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă, / A ta iubire cu-n suspin arat-o, // Cu geana ta m-atinge pe pleoape, / Să simt fiorii strângerii în braţe – / pe veci pierduto, vecinic adorato!”

Editori ai sonetelor lui Eminescu. 1. Louis Barrol: „Sonnets” („Socec”, 1933, 9 sonete); 2. Petru Creţia: „Sonete” („Porto-Franco”, Galaţi, 1991, 1997, 32 de sonete); Emanoil Marcu: „Elegii şi sonete” (bilingvă româno-franceză, „Junimea”, Iaşi, 1994, 23 de sonete); Ion V. Boieriu: „Sonete” („Dacia”, Cluj-Napoca, 1995, 32 de sonete); Florica Gh. Ceapoiu, Florian Chelu Madeva: „Din laboratorul lui Mihai Eminescu. Sonetul. Lucrare tehnică şi estetică” („Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2018, toate sonetele). Datele acestei secvenţe au fost extrase dintr-un „dosar de presă” al Editurii „Junimea”, semnat de Mircea Coloşenco.

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:

Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7

Publicitate

Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31

Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10

Noroc: 1 9 1 7 6 0 9

Publicitate

Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9

Super Noroc: 1 5 5 3 4 7

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”:Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending