Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (116)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Dacă e luna februarie, e luna în care s-a născut GRIGORE VIERU (n. 14 februarie 1935, România – d. 18 ianuarie 2009, Republica Moldova). Redăm eseul „SENTIMENTUL  IDENTITĂŢII  ROMÂNEŞTI  LA  GRIGORE  VIERU”, autor prof. Mihaela Manole, care a făcut obiectul participării, cu câţiva ani în urmă,  la un simpozion dedicat  acestui poet:

Aproape că nu există filozof român care să nu fi pus problema identităţii româneşti. Emil Cioran, disecând dintr-o perspectivă proprie „ispita de a exista”, va  propune chiar „o schimbare la faţă a României”. Constantin Noica dezvoltă „sentimentul românesc al fiinţei”, în timp ce Mircea Vulcănescu scrie despre „dimensiunea românească a existenţei”. Spune acest filozof într-o carte a sa cu acelaşi nume [1]: „Sufletul românilor se caracterizează printr-o serie de veleităţi de a fi în anumite feluri, printr-o serie de tentaţii, printr-o serie de reprezentări divergente despre sine, printr-o serie de sentimente de lipsă de actualitate care s-ar simţi întregite prin alunecarea în direcţia felului de a fi al anumitor  popoare, pe care cu un cuvânt am încercat să le caracterizăm sub numele de ispite”. În contextul acestei afirmaţii, Mircea Vulcănescu enumeră, fără pretenţii de exhaustivitate, de a fi considerate caractere dominante sau că ar constitui existenţe depline,  cele mai  „importante” ispite[1]:

  1. „ispita Romei – care a generat istoria culturală modernă a României,ne-a dat cronicarii, unirea religioasă şi şcoala latinistă”;
  2. „ispita greco-bizantină – îl întâmpină pe bucureştean de cum iese la Mogoşoaia”;
  3. „ispita slavo-bizantină – ne-a dat mănăstirile”;
  4. „ispita fondului nostru trac – ne-a dat pe Lucian Blaga, Vasile Pârvan, Nae Ionescu şi autohtoniştii”;
  5. „ispita franceză – ne-a dat paşoptismul funciar al întregii noastre culturi”;
  6. „ispita germană – ne-a dat reacţiunea junimistă”;
  7. „ispita rusească – ne-a dat poporanismul şi, în parte, semănătorismul”.

Constantin Noica, pornind de la caracterul special al prepoziţiei „întru” cu sensul prim de „înăuntru”, consideră că  [2]: „…prepoziţia noastră a adus şi sensul de „înspre”, dând astfel o bună tensiune, care este de esenţa spiritului, de a fi în acelaşi timp în ceva (într-un orizont, într-un sistem) şi de a tinde către acel lucru. Astfel, prin determinările propriei sale istorii, civilizaţia noastră a fost într-un spaţiu dat”.  Şi de aici una dintre concluziile lui Noica  [2]: „La fel ca într-un spaţiu, civilizaţia noastră a fost întru o limbă, cea latină…”. Noica,  analizând rostirea românească, a ajuns la concluzia că ar fi următoarele situaţii ale fiinţei româneşti:

  1. „n-a fost să fie”;
  2. „era să fie”;
  3. „va fiind”;
  4. „ar fi să fie”;
  5. „este să fie”;
  6. „a fost să fie”.

Basarabia a avut norocul  ca, aflată sub cizma rusească, să se ivească Grigore Vieru, omul providenţial, ca rezultat al intersecţiei dintre ispitele lui Mircea Vulcănescu şi situaţiile fiinţei româneşti ale lui Noica, izvorâte din valorile verbului „a fi”.  Chinuit, sărac, crescut de mama sa, avea românismul în sânge aşa cum Iisus îl avea pe Dumnezeu.  Nici el nu-şi putea explica, iar când a fost întrebat de Stelian Gomboş [3],  găseşte greu termenul potrivit, oprindu-se la …„instinct”: „Eu nu am avut o bună pregătire naţională, ca să zicem aşa, în şcoală, dar am avut o foarte bună pregătire…nu ştiu cum să spun…ajută-mă dumneata…instinctivă, dacă e bine aşa. Deci dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este naţional, am moştenit prin instinct. Mie nu mi-a spus nimeni la şcoală că sunt român, că vorbesc limba română. Din contră, ei mi-au spus că nu sunt român, căci vorbesc altă limbă, cea moldovenească, dar instinctiv, strigătul sângelui mi-a spus că eu vorbesc limba română. Şi-atunci când am greşit, mai exact, se crede că am greşit,, cred unii tineri de-aici de la noi, artişti, poeţi şi, din păcate, şi din ţară, cred că am greşit, îi asigur că nu am greşit”.

Regimul sovietic şi-a dat seama că românismul este un „instinct” şi a trecut  la  metode  drastice de diminuare a efectelor acestei însuşiri. Dumnezeu l-a ales pe Grigore Vieru  ca să păstreze  integri germenii acestui fenomen, vital pentru păstrarea identităţii neamului.

Publicitate

Isabel Molina, o poetă portugheză, declara Marinei Dumitrescu, într-un interviu, despre Eminescu [4]:

  1. „a fost victima circulaţiei restrânse a limbii în care a scris”;
  2. „a fost victima stării periferice a României pe continent”
  3. „este unul din rarii poeţi care merită a fi numit PROFET – stâlp al existenţei şi persistenţei unui popor”;
  4. Este egalat doar de Holderlin”;
  5. „Eminescu încarnează poezia perfect, cum România se încarnează în el”;
  6. „Portugalia îl asemuieşte pe Eminescu cu Camoes prin calitatea lor de SIMBOL, omniprezenţa lor în conştiinţa naţională”;
  7. „Mai poate fi asemuit cu alt poet portughez: Antero de Quental, după sfârşitul său tragic şi a atitudinii lui faţă de lume”.

Ce altceva a fost Grigore Vieru, decât un  alt Eminescu  al  neamului, îmbibat de sentimentul identităţii româneşti în Basarabia?  Un transfer din perspectiva celor cinci componente ale „ethnos”-ului, concept introdus de sociologul italian  C. Tullio-Altan şi descrise în [5], („ epos – transfigurarea simbolică a elementelor legate de memoria trecutului; logos – limba ca simbol al definirii etimologice a colectivităţii; ethos – sacralizarea unui nex normativ şi instituţional care stă la baza organizării grupului; genos – patrimoniul genetic legat de origini comune; topos – teritoriul ca imagine simbolică a patriei-mume, matricea comună care a generat stirpea, viţa”) ale afirmaţiilor poetei Isabel Molina despre Eminescu spre Grigore Vieru , ar constitui o egalitate simetrică. Despre  poetul basarabean s-ar putea pune problema, fără a greşi, în termenii puşi despre Eminescu: „ a fost victima restrângerii circulaţiei limbii române în spaţiul sovietic”; „a fost victima impunerii unei stări periferice a Basarabiei de către Rusia”; „merită a fi numit PROFET –stâlp al existenţei şi persistenţei românismului în Basarabia”; „egalează pe Eminescu”; „Basarabia şi românismul se încarnează în el”; „SIMBOL, precum Eminescu”; „omniprezent în conştiinţa naţională”; „poate fi asemuit cu Eminescu după sfârşitul său tragic şi a atitudinii faţă de lume” etc.

Grigore Vieru a fost primul care a intuit ce se va întâmpla cu limba română, cu românii şi cu identitatea românească în Basarabia. Deşi fire firavă, suferind cu plămânii,  nu se oprea , zi de zi aprinzând candela românismului. Aşa a apărut prima sa carte „Alarma” (Editura „Şcoala Sovietică”, Chişinău, 1957) în care a strecurat şi poezia cu acelaşi nume ca o atenţionare a ce ar urma să se întâmple cu limba română sub ocupaţia sovietică. Ştefan Tudor îşi aminteşte [6]:       „În primii ani de după război (1945-1946), în centrele raionale şi în oraşele din Moldova au existat cursuri de învăţare a limbii române (pe atunci zisă moldovenească) pentru cadrele de partid şi specialiştii trimişi aici din alte republici. Şi acei veniţi nu numai că ne învăţau limba, dar îşi duceau micuţii la grădiniţele româneşti. Era ceva firesc. La Chişinău, de exemplu, în 1946  funcţionau 17 grădiniţe româneşti şi o singură grădiniţă româno-rusă.

În 1947 însă, din rea-voinţa cuiva de la Chişinău sau poate a cuiva de la Moscova, a fost sistată predarea cursurilor de învăţare a limbii române. Tot atunci e pecetluită şi soarta grădiniţelor româneşti: în scurt timp au dispărut toate una câte una, fiind transformate în instituţii preşcolare ruseşti.  În 1957, regretatul poet Grigore Vieru editează prima sa carte de versuri cu titlul sugestiv Alarma!

Continuă Ştefan Tudor:  “Peste doi ani, în 1959, la Chişinău este înfiinţată (după mai bine de un deceniu) o grupă de grădiniţă cu instruire în limba română. În calitate de educatoare la acea grupă este angajată doamna Grigorcea (din păcate, i-am uitat prenumele), invitată de la Călăraşi, întrucât cadrele didactice de la Chişinău, speriate de represiuni şi de rusificare forţată, îşi pierduseră speranţa în reînvierea grădiniţelor româneşti. Grupa în cauză cuprindea copii de toate vârstele (de la un an şi jumătate până la 7 ani) şi a fost amplasată în incinta unei grădiniţe ruse din spatele Casei Scriitorilor de azi. De la doamna Grigorcea am aflat că cel mai mult s-au zbătut să deschidă această grupă Grigore Vieru, Vladimir Beşleagă şi Mitrofan Vatavu. Aşa tineri cum erau, abia ieşiţi din universitate, ei au avut curajul să înfrunte autorităţile comuniste odioase pentru a recuceri dreptul picilor băştinaşi la limba maternă. Doamna Grigorcea mi-a povestit cât de des, cu câtă dragoste şi voie bună venea Grigore Vieru la acel buchet de copilaşi să le citească versuri, poveşti, povestiri. Poate că atunci au şi început să izbucnească din inima poetului extraordinarele sale versuri pentru copii, care nu au asemănare în întreaga literatură română, în afară de câteva poezii foarte cunoscute ale lui Eminescu. Educatoarea Grigorcea însă mai avea nevoie şi de scenete, de scenarii pentru toate sărbătorile anului, pe care nu putea să le găsească nicăieri. Căci mai toată literatura didactică se edita în limba rusă. Şi, bineînţeles, muncea Grigore Vieru. Nopţile lui se transformau în raze de lumină, de bucurie pentru copii şi părinţi”.

Şi viaţa lui Grigore Vieru, atât cât a fost, s-a confundat cu două metafore adânci: a mamei şi a casei părinteşti. Mihai Milea, în [7], scrie: „De altfel, pe tot parcursul vieţii sale, poezia lui Grigore Vieru, a fost o revenire perpetuă acasă, la viaţa de la ţară, la casa părintească, unde mama i-a fost ca o icoană vie. Toată viaţa sa, Grigore Vieru a tânjit după casa părintească”.

Mama, ca o translatare spre România, iar casa părintească spre pământul de dincolo de Prutul care îl despărţea.

BIBLIOGRAFIE:

[1] Mircea Vulcănescu, „Dimensiunea românească a existenţei” (Editura „Fundaţiei culturale Române, Bucureşti, 1991);

[2] Constantin Noica, „Sentimentul românesc al fiinţei” (Editura „Eminescu”, Bucureşti, 1978);

[3] Stelian Gomboş, „Poetul Grigore Vieru – Apologetul şi Mărturisitorul” („Lumea credinţei”, ianuarie, 2016);

[4] Marina Dumitrescu, „Cu Isabel Molina despre Eminescu”  („România literară” nr. 21 din 2015);

[5] Doina Arpenti , “Rolul limbii în formarea identităţii culturale în contextual migraţiei” (Revista “Limba Română”, anul XXVI, nr. 1-2 din 2016);

[6] Ştefan Tudor, „Alarma!” (Revista „Limba română”, anul XIX, nr. 1-4, 2009);

[7] Mihai Milea, “Patria începe acasă” ( “Renaşterea buzoiană” – almanah 2016, p. 79).

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Educație

Educația, prima linie împotriva drogurilor: Elevi și părinți din Botoșani, la o conferință dedicată prevenirii consumului

Publicat

Publicitate

Un număr de 400 de elevi din clasele a VII-a și a VIII-a din județul Botoșani, alături de 200 de părinți, au participat astăzi, 10 februarie 2026, la conferința „Educația – element esențial împotriva drogurilor”, un eveniment dedicat conștientizării riscurilor asociate consumului de substanțe interzise.

Activitatea s-a desfășurat în două sesiuni distincte, prima, între orele 12:30 și 14:30, fiind destinată elevilor, iar cea de-a doua, programată în intervalul 16:00 – 17:30, adresându-se părinților. Conferința a fost organizată la inițiativa Asociației MLNR, în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării.

Scopul principal al întâlnirii a fost creșterea gradului de informare privind pericolele consumului de droguri și evidențierea rolului decisiv pe care îl au educația, familia și comunitatea în prevenirea acestui fenomen. Participanții au primit informații utile, au adresat întrebări specialiștilor prezenți și au discutat despre modalități concrete de dezvoltare a unor comportamente responsabile și sănătoase.

Moderatorul conferinței a fost profesorul universitar doctor Cătălin Țone, care a facilitat dialogul dintre invitați și public, punând accent pe importanța comunicării deschise și a intervenției timpurii în situațiile de risc.

Prezența numeroasă a elevilor și părinților a demonstrat interesul tot mai mare al comunității pentru inițiativele de prevenție și necesitatea continuării unor astfel de demersuri educaționale, menite să ofere sprijin real tinerilor.

Inspectorul școlar general, prof. Bogdan Gheorghe Suruciuc, a subliniat, la finalul evenimentului, că educația rămâne cel mai puternic instrument de protejare a copiilor și adolescenților, iar combaterea consumului de droguri trebuie să se bazeze nu doar pe măsuri punitive, ci și pe informare corectă, dialog constant și colaborare între școală și familie.

Publicitate

„Le mulțumesc elevilor, părinților și specialiștilor implicați pentru deschiderea și responsabilitatea de care au dat dovadă. Inspectoratul Școlar Județean Botoșani va continua să susțină activități care promovează un mediu sigur, sănătos și echilibrat pentru fiecare copil”, a transmis acesta.

Organizatorii și-au reafirmat angajamentul de a continua programele dedicate protejării tinerilor și consolidării unui climat educațional în care informarea și dialogul să reprezinte principalele arme împotriva consumului de droguri.

Citeste mai mult

Eveniment

AJPIS Botoșani: Plăți de peste 35 milioane de lei pentru alocații, indemnizații de creștere a copilului și stimulent de inserție

Publicat

Publicitate

Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Botoșani a virat fondurile necesare pentru plata principalelor beneficii de asistență socială aferente lunii ianuarie 2026, destinate unui număr de 81.899 de beneficiari, în valoare totală de 35.692.829 de lei.

Plățile pentru alocații, indemnizații de creștere a copilului și stimulent de inserție au fost efectuate din data de 6 februarie 2026, pentru beneficiarii care au optat pentru primirea sumelor în cont bancar, iar începând cu data de 10 februarie vor fi achitate plățile pentru beneficiarii care au optat să primească dreptul prin mandat poștal.

De asemenea, aproximativ 10, 6 milioane de lei vor fi virați, începând cu 13 februarie 2026, de către AJPIS Botoșani, pentru plata drepturilor aferente celor 17.290 persoane cu dizabilități.

Începând cu 20 februarie 2026, vor fi efectuate plățile și pentru celelalte beneficii de asistență socială, după cum urmează: alocație lunară de hrană pentru persoanele cu HIV/SIDA, alocație de plasament, indemnizație lunară de hrană pentru persoanele cu TBC și venit minim de incluziune.

 

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Credincioșii botoșăneni, în rugăciune la sărbătoarea Sfântului Haralambie, ocrotitorul Bisericii „Izvorul Tămăduirii”

Publicat

Publicitate

Sfântul Haralambie este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 10 februarie. Numele sfântului este de origine greceasă, fiind compus din cuvintele „haris” (har) si „lampos” (lumina, strălucire), drept pentru care el ar putea să însemne „strălucire a harului”. cunoscut ca izbăvitor de ciumă şi de foamete, apărător al oamenilor, animalelor și a țarinilor.

Și în județul Botoșani este o biserică care de ziua acestui sfânt îmbracă haină de sărbătoare și îl cinstește prin popas de rugăciune impresionant prin evlavie și participare. Mai precis, biserica se află în municipiul Botoșani, o mare binecuvântare pentru micuța comunitate din Parcul Tineretului, cartier mărginaș al orașului, care are ca hram principal Izvorul Tămăduirii. Noul preot paroh, pr. Daniel-Constantin Țăranu, protopop misionar, a adus un suflu nou prin venirea sa, după plecarea la Domnul a părintelui ctitor Ionică Alupoaiei. Oamenii au făcut, la propriu, scut în jurul preotului lor, fiind prezenți în număr mare la slujbe, uniți de aceeași dragoste pentru biserică și de recunoștința față de jertfa celui care a ridicat acest sfânt locaș „cu bănuțul văduvei”. Nici în ziua hramului Sfântului Haralambie nu au făcut rabat de la această rânduială a inimii.

Fiind hramul secundar, încă sunt mulți botoșăneni care nu știu că au șansa să se roage în casa ocrotită de sfânt chiar în orașul lor. Dacă Maica Domnului este Izvor al  Tămăduirii, Sfântul Haralambie este ocrotitorul săracilor şi al bolnavilor. Nici nu se putea o asociere mai potrivită de hramuri pentru o biserică sau parohie, cum este acest lăcaș de cult, cele două sărbători îmbinând latura  liturgică  cu  aceea  social-filantropică.

Primul hram al Sfântului Haralambie sărbătorit cu noul paroh al Bisericii „Izvorul Tămăduirii”

Sărbătoarea a început încă de luni seară, cu slujba Vecerniei cu Litie, oficiată de un sobor de preoți din municipiul Botoșani și localitățile limitrofe. Un sobor impresionant de preoți a cerut în rugăciune mijlocirea Sfântului Haralambie în biserica ctitorită de părintele Ioan Alupoaiei cu bănuțul văduvei. Creștinii au participat în număr mare și anul acesta, demonstrând o evlavie deosebită față de acest sfânt însemnat cu cruce neagră în calendar, dar atât de grabnic ajutător.

Răspunsurile la strană au fost oferite de psaltul Simon Petru Mihai și de Cristian Lucan, cărora li s-a alăturat părintele Dumitru Anușcă, deosebit cunoscător al muzicii psaltice. La finalul popasului duhovnicesc, părintele prototop a binecuvântat prin rugăciunea Litiei, pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente folosite în cultul divin public. Părintele i-a cerut lui Dumnezeu, prin rugăciunea de binecuvântare a acestor prinoase, să le înmulţească „în sfânt locaşul acesta, în oraşul acesta, în ţara aceasta şi în toată lumea Sa”. Pâinile au fost stropite cu vin şi împărţite credincioşilor, după sfârşitul slujbei.

Publicitate

A urmat un cuvânt de învățătură al părintelui protopop Petru Fercal în care a vorbit despre dragostea mai puternică decât moartea, pe care Sfântul Haralambie a avut-o față de Hristos. Credinţa şi minunile Sfântului Haralambie au rămas vii în conştiinţa creştinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase situaţii în care oamenii i-au cerut ajutorul în situaţii grele, iar el i-a ajutat.

„Tradiția părintelui Ionică merge mai departe”

La finalul slujbei Vecerniei cu Litie, părintele paroh Daniel Țăranu a mulțumit tuturor celor care au contribuit la frumusețea hramului închinat Sfântului Haralambie. „Tradiția părintelui Ionică merge mai departe” a încredințat părintele Daniel, aducând bucurie și recunoștință în inimile enoriașilor prezenți.

Marți dimineață, în ziua de prăznuire a Sfântului Haralambie, sărbătoarea a continuat cu Utrenia și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, săvârșită în sobor, o slujbă emoționantă și pătrunzătoare. Părintele Ioan Alupoaiei a fost pomenit de câteva ori, lăsând să cadă pe obrazul multor enoriași o umbră de tristețe.  Ca și în seara care a precedat sărbătoarea, biserica a fost plină de credincioși, veniți din toate părțile orașului pentru a-l cinsti pe Sfântul Haralambie, făcătorul de minuni. La final, a urmat o slujbă de pomenire a celor adormiți, după care gospodinele din parohie și-au demonstrat talentul culinar, oferind creștinilor celor prezenți tradiționalele sărmăluțe.

Ascultarea pe care a lăsat-o părintele Ioan Alupoaiei fiilor săi duhovnicești

Pentru lumea ortodoxă Mucenicul lui Hristos, Haralambie, este mare izbăvitor în vreme de molimă, făcător de minuni și grabnic ajutător al celor care-i cer ajutorul şi citesc Acatistul şi Paraclisul său. Este considerat un sfânt taumaturg, fiind vindecător de boli şi mai ales în vremuri pandemice care afectează milioane de oameni. La ultimul hram pe care părintele Ionică l-a slujit a lăsat un cuvânt ca a ajuns acum să semene cu o poruncă. „Să puneți numele copiilor Haralambie. Noi punem nume de staruri de cinema, de fotbal, în loc să punem nume de creștini, să aibă copilul acolo numele unui sfânt, care te ocrotește, la care te rogi. Iată, Sfântul Haralambie, care împreună cu Maica Domnului pot mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletelor noastre”, a spus  părintele Ioan în ultima sa predică.

***

Sfântul Haralambie a fost şi este cinstit de creştinii ortodocşi ca un mare mărturisitor şi ocrotitor al celor aflaţi în suferinţe şi necazuri.

Pentru credinţa sa neclintită şi pentru răbdarea de care a dat dovadă în faţa chinuitorilor, creştinii l-au cinstit şi iubit mult pe Sfântul Haralambie, rugându-l să-i ajute atunci când şi ei erau în suferinţe, boli sau necazuri ale vieţii. Astfel, evlavia credincioşilor ortodocşi l-a considerat pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie ocrotitor de boli, de moarte năprasnică, iar pentru că sfântul fusese păstor înainte de a fi hirotonit, ţăranii îi cereau să le apere animalele domestice şi să-i ajute să aibă roadă bogată. Cu siguranţă, Sfântul i-a ajutat pe foarte mulţi în rugăciunile lor, pentru că altfel nu s-ar putea înţelege mulţimea de tradiţii populare, legate de cinstirea lui, dar şi numărul mare de biserici şi mănăstiri care i-au fost închinate. Sensibili la sfinţii care au fost păstori, românii, cu un bogat trecut pastoral, s-au simţit ataşaţi foarte mult de acest sfânt, construind sfinte locaşuri în cinstea lui şi păstrându-i sfintele moaşte ca daruri nepreţuite şi făcătoare de minuni. Astfel, aproape în toate regiunile din România există cel puţin o biserică închinată Sfântului Haralambie.

 

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

FC Botoșani l-a împrumutat pe mijlocașul Alexandru Bota, de la Universitatea Cluj

Publicat

Publicitate

Echipele de fotbal Universitatea Cluj și FC Botoșani au ajuns, marți, la un acord pentru împrumutul tânărului mijlocaș ofensiv Alexandru Bota, la formația pregătită de Leo Grozavu până la finalul actualului sezon al Superligii.

‘FC Universitatea Cluj și FC Botoșani au ajuns la un acord privind împrumutul mijlocașului ofensiv Alexandru Bota (17 ani) la formația moldavă, până la finalul acestei stagiuni’, a anunțat Universitatea Cluj prin intermediul site-ului oficial.

Internațional de juniori al României la categoriile de vârstă U15, U16, U17 și U18, fotbalistul format la clubul Universitatea Cluj a debutat la prima echipă pe când avea doar 14 ani, 11 luni și 13 zile, într-un derby cu CFR, devenind astfel cel mai tânăr jucător care îmbracă tricoul Universității într-un meci de primă ligă.

Pe lângă această apariție, Bota a mai strâns alte nouă prezențe pentru echipa clujeană, dintre care șase în sezonul precedent.

În actuala ediție a Superligii, tânărul mijlocaș a bifat 81 de minute în trei meciuri, toate în turul sezonului regular, cu Unirea Slobozia, FC Argeș și CFR Cluj.
AGERPRES

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending