Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (103)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Teofil Vâlcu,  voievodul scenei Româneşti.  Denumit, “un mare poet al scenei” (Nichita Danilov), “voievodul scenei româneşti” (Cristina Leca), “Măria Sa” (spectatorii), “unul din marii stejari” (UNITER), “stâlp al Casei lui Alecsandri şi al teatrului românesc” (Val Condurache), “vocea lui Dumnezeu pe pământ” (Constantin Coroiu), “balaur blând cu sute de capete” (Ştefan Oprea), “pogorâtorul din Muşatini” (Florin Faifer), “ultimul patriarch al scenei ieşene” (Cristina Deleanu), “marele Teo” (colegii de teatru) sau chiar “uriaşul”, Teofil Vâlcu s-a născut în ziua de 30 decembrie 1931 în Hăneşti (Botoşani). Fiu al Ortansei şi al lui Gheorghe Vâlcu, preot în sat, părinţii aveau să afirme: “Noi i-am dat viaţă, el ne alină şi ne mângâie bătrâneţea”. Teofil Vâlcu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Cluj în 1954, la clasa maestrului Ştefan Braborescu şi având, printre alţii, ca profesor şi pe artista emerită Maria Cupcea.  Tot în 1954 s-a căsătorit la Cluj cu domnişoara Ani, care i-a fost alături până în ultimele clipe ale vieţii, între cei doi consumându-se o iubire demnă de a intra în categoria literară a marilor iubiri. Ca student, în anul al II-lea debutează pe scena Teatrului Naţional din Cluj în rolul Agamemnon din “Hecuba” de Euripide.  Examenul de absolvire l-a susţinut cu rolul Satin din “Azilul de noapte” de Gorki.  După absolvire rămâne actor la Teatrul din Cluj. Aici îşi începe cariera cu rolul Val Voievod din “Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan.  Critica de atunci, referindu-se la rolul său de început, a spus că a fost “… emblematic nu numai pentru maniera sa de interpretare, plină de viaţă şi subtilitate, ci şi pentru înaltele trăsături de caracter ale omului Teofil Vâlcu”.  În 1959 vine, prin concurs, la Naţionalul ieşean, unde, vreme de 34 de ani, până aproape de sfârşitul vieţii sale, a jucat roluri peste roluri.

Teofil Vâlcu povesteşte undeva că,  student fiind la Cluj,  se ruga mereu: “Doamne, fă aşa ca, după ce voi ajunge actor, să pot juca la Teatrul Naţional din Iaşi!” Se pare că Dumnezeu l-a auzit şi l-a ajutat, iar aici e de amintit şi câte a făcut Doamna Ani pentru a-l urma. Discutând, cu ani în urmă,  cu această distinsă Doamnă chiar în biroul lui Ioan Holban,  aveam să aflu că tânără fiind nu a ezitat să se treacă la ortodoxism şi a acceptat să fie chiar botezată şi să primească lecţii de religie ortodoxă de la socrul său, preot.

Ca actor ieşean a debutat în rolul Biff din “Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller.  Rolul vieţii lui a fost Ştefan cel Mare din “Apus de soare” de Barbu Delavrancea, în regia Soraneo Coroamă-Stanca, şi din serialul TV “Muşatinii”. A avut colaborări cu teatrele din Botoşani şi Bacău. La televiziune a jucat în 30 de piese. Cu Galileo Galilei din “Viaţa lui Galilei de Brecht, a fost în Germania, a jucat la Berlin, la Weimar, unde a avut un success impresionant. Ultimele roluri: Aristofan în piesa “Socrate” de D. Solomon, Sorin din “Pescăruşul” de Cehov şi Oedip din “Oedip la Colona”

În perioada 1972 – 1979, Teofil Vâlcu a  fost director al Teatrului Naţional din Iaşi, aceasta fiind o perioadă de vârf pentru “Casa lui Alecsandri”.  Începutul sfârşitului pentru “biserica de om care a fost Teofil Vâlcu” – după cum a spus Mircea Albulescu – s-a produs în seara zilei de 24 februarie 1989, în timpul spectacolului cu “Sfânta sfintelor” de Ion Druţă, când Teofil Vâlcu a suferit un accident vascular care a dus încet la slăbirea vederii. Caz unic în istoria teatrului, deşi orb, Teofil Vâlcu a mai jucat câteva roluri pe scenă. Pe 1 octombrie 1993, Măria Sa Teofil Vâlcu se stinge din viaţă la Iaşi. Este înmormântat la cimitirul “Eternitatea”.

Teofil Vâlcu şi-a iubit nespus de mult satul natal, Hăneşti. Păcat că vremurile nu i-au permis să facă atât cât şi-ar fi dorit pentru locurile copilăriei. Într-un interviu acordat lui Ştefan Oprea spunea: “Primii paşi în teatru? Cred că din casa părintească au pornit. Poveştile bătrânilor mei mi-au legănat fantezia, obiceiurile, dorurile, spiritul ştrengăresc, iscoditor, pofta de joaca jocului. Şi iată-mă “în turneu” pe la vecini, rude, cunoscuţi, urând de sărbători, de Anul Nou. Şi, mai departe, călăuzit de şotiile lui Nică a lui Ştefan a Petrei, direct pe “scena” claselor elementare, apoi a liceului”. Cu o altă ocazie, Teofil Vâlcu se cofesează încă: “Am venit la Iaşi în 1959 pentru că sunt moldovean de baştină – mai précis, botoşănean – şi am vrut să fiu sprijin părinţilor mei la bătrâneţe. Eram singurul lor vlăstar de parte bărbătească”.

Publicitate

Teofil Vâlcu, director al Teatrului Naţional “V. Alecsandri” din Iaşi.  Perioada 1972 – 1979, cât a deţinut funcţia de director,  a fost considerată o perioadă de apogeu pentru teatrul ieşean. Val Condurache, care l-a apreciat enorm, spunea că lui Teofil Vâlcu “îi plăcea să creadă că Teatrul  Naţional din Iaşi  stă şi pe umerii lui. Se credea un “stâlp al Teatrului Naţional”. Continuă Val Condurache cu referire la Teofil Vâlcu: “A fi “stâlp” este o vocative, nu o îndeletnicire. Oricine poate tine biciul în mână, ca şi spada, dar dacă braţul şi privirea nu înfricoşează, nimic nu tresare în conştiinţa sclavului întemniţat. Între a avea autoritate şi a fi temut pentru forţa privirii şi-a inimii, şi-a fi dictator, şi-a fi înfricoşaţi de armata nevăzută de sicofanţi este o depărtare ca de la cer la pământ”. Nichita Danilov spunea în 1991, când actorul împlinea 60 de ani: “Sub conducerea sa teatrul a cunoscut o perioadă glorioasă, iar meseria de actor a fost ridicată la rangul ce I se cuvenea în cetate. Între timp, meseria de actor a devenit un lucru derizoriu în ochii multor cetăţeni.”

Teofil Vâlcu credea cu tărie că un teatru trebuie să aibă un corp numeros de actori: “Fără o adevărată paletă de personalităţi actoriceşti, un teatru nu se poate numi de forţă, de referinţă şi nu poate atinge performanţe artistice de rezonanţă”. Când, în 1959, a venit la Teatrul Naţional din Iaşi, erau 82 de actori, pe când în 1991, acelaşi teatru avea doar 20, lucru care îl nemulţumea. Mereu spunea: “Un colectiv de teatru este ca o felie de svaiţer: cu găuri mici şi mai mari. Un director de teatru trebuie să aibă grijă să nu existe goluri foarte mari ci, cel mult,  goluri mici, care să poată fi acoperite”.  Această funcţie, spunea adesea, nu i-a dat complexe ci un plus de responsabilitate. Trei aspect importante a realizat ca director: a fost un bun organizator, a fost ferm în opţiunile repertoriale, a fost bun în realizarea spectacolelor. Într-un interviu dat lui Ştefan Oprea şi publicat în “Cronica” spunea că atât timp cât a fost director a fost de două ori şi “diriginte de şantier”: teatrul afost reparat între 1973 – 1975 şi apoi după cutremurul din 1977.

Val Condurache avea să adauge: “Nicio colectivitate nu se lasă condusă de un nimeni. Chiar şi atunci când n-a mai fost director, Teofil Vâlcu era o autoritate în teatru”. Continuă Val Condurache: “Ca director şi ca actor a fost şi el “sub vremi”. Nu a făcut gesturi mari de nesupunere, ba chiar s-a arătat opportunist, în mai multe împrejurări. A avut şi momente de revolt, subînţeleasă, ca toate rebeliunile anticomuniste provocate, la scară mica, de toţi artiştii care nu ajungeau disidenţi. A fost însă “obraznic” cu autorităţile, nu se lăsa “călcat pe coadă”, ştia să plătească o poliţă, oricât de sus ar fi fost cocoţat adversarul. L-am văzut luându-I peste picior pe primary, pe prim-secretari, pe preşedinţii de la cultură. Avea un cult pentru autoritate, dar nu se sinchisea de autorităţi. De aici venea şi forţa lui pe care foarte puţini au fost dispuşi să o recunoască”. Constantin Coroiu nota că “pentru Teatru din Iaşi, directoratul lui Teofil Vâlcu a fost o a doua mare epocă a sa, după cea interbelică, perioadă în care, aici, au fost lansaţi câţiva regizori precum Cătălina Buzoianu, Anca Ovanez sau Cristian Hadgi Culea”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

VIDEO: „Hristos a înviat din morți” au cântat mii de botoșăneni pe străzile din Botoșani, la Procesiunea Învierii. În fruntea credincioșilor a stat ÎPS Teofan

Publicat

Publicitate

Mii de oameni au participat la procesiunea cu moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul, un eveniment intens așteptat de credincioșii din Botoșani, care a avut loc astăzi, începând cu ora 18.00. Procesiunea Învierii va rămâne cu siguranță în istoria județului prin amploarea sa, la eveniment fiind prezenți preoți numeroși, dar și trei ierarhi. De remarcat numărul mare de tineri, care au mers în fruntea alaiului, îmbrăcați în costumul tradițional.

Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitorul municipiului Botoșani, a adus și anul acesta bucurii duhovnicești deosebite pentru credincioșii din oraș, dar și din întreg județul. Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au fost rânduite spre închinare moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul, de la Mănăstirea Văratec, aduse de stavrofora Iosefina Giosanu.

Înalt Preasfințitul Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvârșit, începând cu ora 17.00, slujba Vecerniei cu Litie cu un numeros sobor de preoți și diaconi. După un scurt cuvânt de învățătură al ÎPS, a urmat procesiunea cu moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul pe următorul traseu: Biserica Sf. Gheorghe – Str. Ion Pillat – Calea Naţională – Str. 1 Decembrie Biserica Uspenia- Str. Poştei- Biserica Sf. Gheorghe, la care au participat mii de botoșăneni care au cântat la unison „Hristos a înviat din morți”, ca o mărturisire a credinței vie și lucrătoare în Mântuitorul.

Miercuri, 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, lăcașul de cult din inima orașului va îmbrăca haină de sărbătoare, pregătit pentru o slujbă arhierească cu un sobor de ierarhi. Programul menționează că la ora 9.00 va avea loc primirea ÎPS Teofan și a celorlalți ierarhi invitați, după care va fi săvârșită  Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la care se va alătura ierarhilor pentru slujire un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi.

Cu binecuvântarea IPS Teofan, Sfintele Moaște ale Sfântului Gheorghe Pelerinul vor rămâne spre venerare la biserica din municipiul Botoșani până pe 27 aprilie, ora 19:00.

Publicitate

 

Citeste mai mult

Eveniment

Spunea despre România că este „Grădina Maicii Domnului”. Zi de doliu național sâmbătă, la funeraliile Papei Francisc

Publicat

Publicitate

Guvernul României va declara zi de doliu național sâmbătă, la funeraliile Papei Francisc. Decizia Executivului ar urma să fie oficializată în ședința de joi, printr-o hotărâre de Guvern. În zilele de doliu național instituțiile arborează drapelul în bernă, relatează mediafax.ro. 

Papa Francisc spunea despre România că este „Grădina Maicii Domnului” și a fost extrem de îndrăgit atât în România cât și în celelalte țări cu mari comunități catolice și nu numai.

Zeci de lideri ai lumii vor participa la înmormântare. Printre ei se va numără și Ilie Bolojan, președintele interimar al României. De la ceremonie va lipsi Vladimir Putin, care a transmis, însă, un mesaj de condoleanțe.

Înmormântarea va avea loc la ora 11.00 a României. Trupul Papei se află în prezent în capela Reședinței Sfânta Marta, unde Papa Francisc locuise din 2013. Trupul Papei a fost depus în capela Reședinței luni seara.

Sicriul Papei Francisc va fi transferat în Bazilica Sfântul Petru din Roma miercuri la ora 9.00 (ora 10:00 ora României), într-o procesiune condusă de cardinali, permițând credincioșilor să-și aducă un ultim omagiu primului papă latino-american.

Sursa foto ilustrativ: PressOne.ro

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

10 icoane unice, expuse în această perioadă în premieră la Botoșani, în cadrul expoziției „Sacrul în artă”

Publicat

Publicitate

Muzeul Județean Botoșani, prin Secția de Artă Plastică, Etnografie și Științele Naturii, a organizat în această perioadă a Sărbătorilor Pascale o amplă expoziție de excepție: „Sacrul în artă”, un eveniment dedicat sărbătorilor pascale, care a adus în prim-plan spiritualitatea, tradiția și creația artistică autentică.

Punctul de atracție al expoziției îl reprezintă cele 10 icoane pe lemn din patrimoniul etnografic al muzeului, expuse în premieră absolută la Botoșani.

Aceste lucrări valoroase, păstrate cu grijă în colecțiile instituției, sunt prezentate publicului pentru prima dată, oferind o ocazie rară de întâlnire cu arta sacră tradițională în forma ei autentică.

Alături de acestea, expoziția reunește și lucrări recente – icoane pe lemn și sticlă, dar și picturi contemporane – semnate de artiști consacrați: Constantin Alexa, Marcel Alexa, Alina și Anca Albătoaie, Elena Arcire, Robert Cobuz, Florin Grosu, Constantin Livadaru, Bebe Hetriuc, Constantin Surugiu, Liviu Șoptelea, Cristina Turiceanu, Marius Vatamanu și Karmen Zaharia.

Vernisajul a avut loc la 13 aprilie 2025, în spațiul Colecției de Artă, dar expoziția va putea fi vizitată până pe 29 aprilie 2025, iar accesul este gratuit. Curatorul expoziției este Liviu Șoptelea, iar prezentarea lucrărilor a fost realizată de Ana Coșereanu, muzeograf.

În această perioadă a Sărbătorilor Pascale este un nou eveniment rar, o întâlnire cu sacralitatea și frumusețea artistică a icoanei.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

Premieră la Teatrul „Vasilache”: „Întâmplări din Pădurea Veselă”. Un spectacol plin de emoție și lecții de viață pentru cei mici

Publicat

Publicitate

Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache” din Botoșani anunță o nouă premieră dedicată celor mici: „Întâmplări din Pădurea Veselă”, un spectacol de păpuși regizat de Lenuș Teodora Moraru, după fabule cunoscute și îndrăgite. Reprezentațiile vor avea loc joi, 24 aprilie, de la ora 18:00, și duminică, 27 aprilie, de la orele 11:00 și 12:30.

Spectacolul îi invită pe copii într-o călătorie educativă și plină de aventură, în care personajul principal, Bebe Iepurașul, pornește alături de prietena sa Iza Barza în căutarea părinților pierduți. Pe drum, cei doi vor întâlni personaje simpatice și pline de învățăminte – de la o Vulpe pusă în fața modestiei, la o Broască ce descoperă propriile limite.

Distribuția reunește actori bine cunoscuți ai scenei botoșănene: Renata Voloșcu, Oana-Marilena Asofiei, Anamaria Chelaru, Ioana Buta, Ana Apetrei, Cosmin Tanasă, Pavel Petrași și Andrei Bordianu. Scenografia, construcția păpușilor, afişul și eclerajul sunt semnate de Gelu Rîșca, iar muzica poartă amprenta lui Toma Rîșca.

Spectacolul este recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani, iar prețul unui bilet este de 24 de lei.

Biletele pot fi achiziționate online, accesând site-urile entertix.ro și teatrulvasilache.ro, secțiunea „Cumpără Bilet”. De asemenea, biletele sunt disponibile și la casieria teatrului, de marți până vineri, între orele 10:30 și 12:30, precum și înainte de începerea spectacolului, în limita locurilor disponibile.

Accesul în sala de spectacol se face cu 30 de minute înainte de începere.

Publicitate

Organizatorii promit o experiență de neuitat pentru cei mici, dar și pentru părinți: o combinație de emoție, umor și lecții valoroase despre prietenie, curaj și descoperirea de sine.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending