Cultura
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (102)
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
Teofil Vâlcu, fiul al Hăneştiului. Conştient că atunci când este vorba despre o personalitate sunt valabile orice amănunte din viaţa sa, vin cu nişte aspecte din cele scrise de părintele Gheorghe Vâlcu, tatăl actorului, la data de 16 mai 1969, într-o încercare de biografie a celui care a fost, după cum spunea Mihail Sabin, „întruchiparea clară a actorului modern”, faţetă dată de „mobilitatea interioară, putere de transfigurare, fascinaţia verbului, responsabilitatea compoziţei, luciditatea şi atitudinea filosofică, forţa tragică…”, la care se adaugă „bucuria solemnă cu care oficiază în Templul Thaliei”. Teofil Vâlcu s-a născut în satul Hăneşti (Botoşani), între orele 22-23 ale zilei de 30 decembrie 1931 în casa parohială, în camera din spate care forma atunci colţul casei parohiale către grajd şi droşcărie, ca fiu al preotului Gheorghe şi al presbiterei Ortansa Vâlcu. În timp ce se trudea cu naşterea, lângă presbitera Ortansa mai erau două persoane: mama sa (şi soacra preotului) venită din Lozna, Anica I. Pânzaru, şi coana Maria Tăzlăuanu, mama lui Ionel Tăzlăuanu, renumitul biolog. În momentul suprem al facerii, presbitera Ortansa doreşte ca soţul său să fie lângă dânsa. Povesteşte părintele Gheorghe Vâlcu: „Imediat s-a prins de mine cu mâinile de după cap şi a născut greu deoarece copilul nu venea normal. Eu cel dintâi am văzut că este băiat, i-am spus vestea şi în broboanele de sudoare, durere şi căldură, a radiat pe faţa şi fruntea Ortansei bucuria aceea de mamă care a adus pe lume un fiu”. Continuă părintele Gheorghe Vâlcu: „Copilăria şi primele două clase primare şi le-a petrecut în satul Hăneşti în devălmăşie cu ceata băieţilor de vârsta lui cu care s-a jucat, a vieţuit, a învăţat şi s-a pătruns de toate obiceiurile şi datinile satului Hăneşti, umblând cu clopoţelul şi semănatul pe la enoriaşii din jurul bisericii”. În Hăneşti, Teofil Vâlcu a făcut două clase primare, I şi a II-a (1938 – 1939; 1939 – 1940). Tatăl actorului, transferându-se de la parohia Hăneşti la parohia „Întâmpinarea Domnului (Russet)” din Botoşani, începând cu 1 februarie 1941, Teofil a fost înscris în clasa a III-a La Şcoala primară „Sf. Neculai (Popăuţi)”, iar în clasa a IV-a la Şcoala primară „Marchian”. Aici, în 1942, îşi va lua şi atestatul de absolvire a patru clase.. În sesiunea din vara anului 1942, Teofil Vâlcu s-a înscris la examenul de admitere la Liceul Militar din Iaşi. Având tatăl invalid de război, Teofil a fost primit cu masă şi cazare gratuite pe toată durata cursurilor, examenelor şi probelor. Dar…povesteşte părintele Vâlcu: „Într-o bună zi, printre probe şi examene, cu alţi doi băieţi de teapa lui, jucându-se sau din obrăznicie, a răsturnat un tun tip 1877, dintre cele două tunuri amplasate în faţa clădirii, la intrarea principală a Liceului Militar. A auzit comandantul liceului. A anchetat cazul. Ce a urmat este uşor de ghicit. A fost trimis acasă pe considerentul că „nu corespunde carierei disciplinate de ofiţer”. A fost înscris la Liceul „A. T. Laurian” unde a urmat clasa a V-a. În toamna anului 1947, mutându-se familia în Dorohoi, Teofil Vâlcu va urma clasele VI-VII la liceul din această localitate unde îşi va lua şi bacalaureatul. A urmat, lucru ştiut, teatrul la Cluj. Avea să ajungă un mare actor.
Fritz Bennevitz, directorul artistic al teatrului din Weimar din anii 70 îl va aşeza între primii în Europa dintre actorii ce au dat viaţă pe scenă lui Galileo Galilei: „Un asemenea interpret, care să răspundă nuanţat tuturor solicitărilor partiturii se înscrie în primele rânduri ale numerosului şir de actori europeni care au dat viaţă zbuciumatului astronom italian. Mă întreb, Teofil Vâlcu, prin ce miracol ai îmbătrânit în trei ceasuri în faţa noastră şi ca fel de povară ţi-a încovoiat umerii? Erau numai umilinţele la care a fost supus savantul de geniu sau era şi propria ta însingurare meditativă?”
Teofil Vâlcu şi Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cei care l-au cunoscut pe Teofil Vâlcu au rămas impresionaţi de vocea sa. S-a spus că „glasul său răsună ca un dangăt de clopot de ctitorie muşatină”, iar Constantin Coroiu a fost şi mai categoric, sesizând primul că „vocea lui Teofil Vâlcu seamănă cu vocea lui Dumnezeu pe pământ”. Nichita Danilov avea să constate că, mereu, TeofilVâlcu avea un aer voievodal: „Aerul voievodal provenea din două direcţii, cea de catihet şi cea de militar”. Grigore Ilisei, într-o pertinentă analiză a unor roluri jucate de Teofil Vâlcu, afirma că „îl prindeau cel mai bine rolurile mari” şi exemplifica prin Regele din „Becket” sau Ştefan cel Mare din „Apus de soare”. Continuă Grigore Ilisei: „Teo, băiatul preotului din părţile Dorohoiului, nu a frecventat în copilărie şi nici mai târziu curţi domneşti, dar istoria neamurilor a învăţat-o începând cu verbul sfânt al cărţii cărţilor, „Biblia”. Şi cunoscând istoria ţării lui, ca şi a lumii, s-a pătruns de nobleţea acesteia şi acest fior a ieşit la iveală de fiecare dată. Când a fost chemat să întrupeze o făptură a istoriei, pe care el, bine sfătuit de regizorii acestor spectacole, a adus-o în faţa publicului în lumina vieţii, cu cele bune şi rele, cu sublimul, dar şi cu marasmul, care nu i-a ocolit, ba dimpotrivă, pe marii oameni ai istoriei”.
Critica de specialitate e unanimă în a aprecia că după George Calboreanu, a fost cel mai personal interpret al celebrului domnitor. De fapt, personajele istorice au fost jucate mereu de o manieră aparte de către Teofil Vâlcu. Îi stau mărturie cele 14 filme. Ştefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Delavrancea, în regia Soranei Coroamă-Stanca, a fost rolul vieţii lui. Toţi actorii care l-au jucat pe Ştefan cel Mare spun că au avut două repere: Calboreanu şi Teofil Vâlcu. A urmat serialul „Muşatinii” realizat în perioada 1969 – 1970. Pentru acel rol, când ieşea în oraş (Iaşi), toţi îi spuneau „Măria Ta”, iar regizorul şi eseistul Ion Omescu îi scria pe piesele de teatru pe care i le dăruia: „Măriei Sale, Teofil Vâlcu”.
Spunea Teofil Vâlcu: „Rolul lui Ştefan cel Mare a fost o piatră de încercare, cu atât mai mult cu cât imaginea impusă de Calboreanu era în inimile tuturor. Trebuia să aduc alte dimensiuni ale personajului fără să-i diminuez măreţia. S-a spus că am reuşit”. Ca o predestinare, a locuit împreună cu Doamna Vieţii, Doamna Ani, chiar pe strada „Ştefan cel Mare”, iar Mircea Albulescu va constata că „Teo şi-a pierdut vederea în acelaşi an în care a fost canonizat marele Ştefan”. Teofil Vâlcu a preluat de la Ştefan zisele despre ostaşii săi care s-ar fi sprijinit pe el „ca pe umerii unui uriaş” şi le-au transferat Teatrului Naţional din Iaşi, care ar fi stat la fel pe umerii săi. Poate, la timpul respectiv, spusele sale au fost interpretate ca pe un gest de infatuare, dar după ani de la dispariţia sa pământească, Val Condurache avea să spună: „După ce Teofil Vâlcu a dispărut, mi-am dat seama că Teatrul Naţional din Iaşi a stat cu adevărat pe umerii lui, că el, Teofil Vâlcu, a fost un stâlp al Teatrului Naţional”. Va spune regizoarea Sorana Coroamă-Stancu, cea care a descoperit prima în Teofil Vâlcu un nou Ştefan cel Mare: „În anii în care am început să lucrăm împreună, Teofil Vâlcu era unul dintre cei mai importanţi şi înzestraţi tineri actori ai Teatrului Naţional din Iaşi. Împreună am străbătut un drum lung, greu şi frumos, care l-a dus pe Teofil Vâlcu spre culmea de unde străjuieşte pentru noi toţi, slujitorii teatrului românesc, marele Ştefan cel Mare”.
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News
Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Economie
Câți bugetari sunt în România: situația pe ministere. Numărul lor a crescut față de anul trecut
Educație
Calendarul celei de a doua simulări județene a examenului de Evaluare Națională pentru clasa a VIII-a s-a modificat
Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani (FJTB), prin Consiliul de Conducere, convoacă Adunarea Generală a Asociațiilor, în conformitate cu art. 9 alin. (1) din Regulamentul Intern de Organizare și Funcționare al FJTB. Ședința ordinară va avea loc joi, 17 aprilie 2025, la ora 18:00, la Casa Tineretului din Municipiul Botoșani, Bd. M. Eminescu nr. 48.
Ordinea de zi:
- Aprobarea situațiilor financiar-contabile pentru anul 2024, în vederea depunerii acestora la ANAF.
- Diverse.
În cazul în care nu se întrunește cvorumul necesar, Adunarea Generală va fi reconvocată în aceeași zi, la ora 18:30, în conformitate cu art. 9 alin. (3) din Regulamentul Intern de Organizare și Funcționare al FJTB.
Despre Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani (FJTB)
Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani (FJTB) este o organizație de și pentru tineret, care are ca scop principal susținerea, dezvoltarea și promovarea inițiativelor tinerilor din județul Botoșani. Activitatea FJTB se desfășoară în conformitate cu Legea nr. 146/2002 privind fundațiile județene pentru tineret și a municipiului București și are ca obiective principale:
-Crearea și susținerea unor programe educaționale, culturale și de voluntariat pentru tineri;
-Sprijinirea și dezvoltarea organizațiilor de tineret din județul Botoșani;
-Administrarea și valorificarea patrimoniului destinat activităților de tineret, inclusiv Casa Tineretului din Botoșani;
-Promovarea participării active a tinerilor în viața comunității locale și în procesele de luare a deciziilor.
Prin proiectele și inițiativele sale, FJTB contribuie la dezvoltarea unui mediu favorabil pentru implicarea tinerilor și creșterea impactului acestora asupra societății.
Câți bugetari sunt în România: situația pe ministere. Numărul lor a crescut față de anul trecut
Calendarul celei de a doua simulări județene a examenului de Evaluare Națională pentru clasa a VIII-a s-a modificat
3 aprilie – Ziua Jandarmeriei Române
Fundația Județeană pentru Tineret Botoșani convoacă Adunarea Generală a Asociațiilor
Botoșani: „Orașul geniilor” din România și concursul suprem al minților luminate
CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul
COMUNA DÂNGENI – ANUNȚ DE INTERES PUBLIC: Licitație publică
Salariu majorat la cerere! Când și cum să ceri o mărire de salariu la orice firmă din România, ca să nu fii refuzat niciodată
O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA, anunțate de ambasada de la București. Intră în vigoare în 7 aprilie
MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (339)
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Claudiu Ilaș, primarul comunei Dângeni
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Cozmin Epuraș, primarul comunei Stăuceni
VIDEO. Crin Antonescu, la Botoșani: Alegerile prezidențiale din 2025 vor fi o luptă în trei – cu Nicușor Dan și George Simion
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Gelu Graur, președinte Autoritatea Teritorială de Ordine Publică Botoșani
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Primarul comunei Roma, Cosmin Cîșlariu
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: Verginel Gireadă, primarul comunei Mihai Eminescu
„Invitatul Zilei” la Botosani24.ro: George Telișcă, viceprimarul comunei Avrămeni
-
Economie2 ani agoManagerul celei mai puternice companii de la Botoșani s-a sinucis
-
Eveniment2 ani agoCe se poate construi fără autorizație. Noi reguli pentru avizarea documentelor
-
Eveniment2 ani agoFOTO: Biserica Ortodoxă este în DOLIU. Un preot îndrăgit, profesor universitar, și-a pierdut viața într-un accident cumplit
-
Eveniment3 ani agoFOTO: „Doamne, îndură-te de bătrâni, de tineri, de pruncii de la sân!”. Sute de oameni s-au rugat în genunchi la Buzeni
-
Actualitate2 ani agoDe la 1 august sau 1 septembrie 2023 salariul minim ar putea crește din nou
-
Actualitate2 ani agoFiica unor profesori de excepție din Botoșani a luat 10 la TITULARIZARE, una dintre cele șase note maxime la nivel național
-
Eveniment3 ani agoPlânge dealul, plânge valea: „Mor animalele de sete”. Aproape un sfert din judeţul Botoşani în pragul disperării din cauza apei
-
Eveniment2 ani agoFOTO: Un autobuz cu pasageri a luat foc în mers
