Comunitatea botoșăneană a pierdut o personalitate discretă, dar profund respectată: profesoara Maria Stoica, fost director al CME, dascăl care a marcat generații întregi de elevi.

Pentru mulți botoșăneni, numele Mariei Stoica este legat de anii de școală, de copiii care au învățat sub îndrumarea sa, de viața culturală a orașului sau de vecinătatea tihnită a unui om care a ales mereu decența și bunătatea. A trăit așa cum a fost, cu discreție, dar cu impact profund asupra celor din jur.

Profesoara Maria Stoica s-a născut la 11 august 1938, în Botoșani, într-o familie cu patru copii, toți remarcându-se ulterior ca medici sau profesori, în țară și în afara ei. A absolvit Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar primii ani de carieră i-a dedicat mediului universitar. Repartizată la Institutul Politehnic din Galați, Facultatea de Chimie Alimentară, a activat ca asistent universitar, desfășurând o activitate importantă de cercetare, cu lucrări științifice publicate inclusiv în străinătate.

După șapte ani, a ales însă drumul învățământului preuniversitar, devenind profesoară de chimie la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Galați. Deși formată într-un domeniu științific, sufletul său a fost mereu aproape de literatură și arte. A înțeles elevii talentați în muzică și arte plastice și i-a sprijinit, cu răbdare și încurajare, chiar și atunci când chimia nu era punctul lor forte.

După cutremurul din 1977, s-a întors în orașul natal. Încă din primul an de activitate la Botoșani a fost numită director adjunct al Liceului „Mihai Eminescu”, unde a predat și a condus cu dăruire până la pensionarea sa, în 1991. A rămas în istoria liceului drept singura persoană care a fost, de-a lungul timpului, elev, profesor și director al aceleiași instituții.

Implicată activ în viața culturală a orașului, profesoara Maria Stoica a fost și o susținătoare fermă a conservării patrimoniului arhitectural botoșănean, intervenind de-a lungul anilor pe lângă autorități pentru protejarea identității orașului pe care l-a iubit profund.

Cei care au cunoscut-o își vor aminti mereu chipul ei luminos, optimismul și echilibrul, dar mai ales influența discretă pe care a avut-o asupra formării a numeroase generații de elevi.

Trupul neînsuflețit este depus la capela Cimitirului „Eternitatea”. Înmormântarea va avea loc marți, 20 ianuarie, la ora 12.00.

Tristul anunț a fost făcut pe pagina de socializare de distinsa profesoară Florentina Dănilă:

„Pe 17 ianuarie a plecat dintre noi discret, așa cum a trăit, distinsa doamnă profesoară MARIA STOICA, fost director la CME mulți ani. Sigur mulți botoșăneni au cunoscut-o : au avut-o profesoară, au avut copii la CME, au fost vecini sau din alte situații. Eu sunt prietenă cu Luminița și cu Gabi ( unul dintre băieți) și am considerat că este bine ca să ne amintim ,pentru câteva clipe, despre distinsa doamnă. De aceea l-am rugat pe Gabi să scrie câteva cuvinte despre mama sa. Trupul neînsuflețit este depus la capela de la Cimitirul ,,Eternitatea”. Înmormântarea va fi marți, 20 ianuarie, la 12.00. Dumnezeu să-i așeze sufletul în Lumină! În viață sa a fost LUMINĂ pentru multe generații de elevi, pentru colegi, pentru familia sa și pentru toți cei care au cunoscut-o. Sincere condoleanțe familiei! 

Profesoara Stoica Maria s-a născut în Botoșani la 11.08.1938 , într-o familie cu alți 3 copii. Toți cei 4 copii au avut o activitate remarcabilă ca doctori și profesori, fie în Botoșani, fie pe alte meleaguri mai îndepărtate! La terminarea Facultății de chimie din cadrul Universității „Al.I.Cuza” Iași a primit repartiție la Institutul Politehnic din Galați, Facultatea de Chimie alimentară, unde ca asistent universitar a avut o activitate remarcabilă în cercetare, publicând inclusiv lucrări științifice în străinătate! După o perioadă de 7 ani, a preferat să activeze în învățământul preuniversitar, fiind titulară pe catedra de chimie a Liceului de Muzică și Arte plastice din Galați! Prin natura ei sufletească apropiată de literatură și arte, deși de formație științifică, a sprijinit pe toate căile viitorii artiști plastici și muzicieni consacrați, de obicei mai puțin „dotați” pentru chimie! A încurajat astfel talentul nativ și munca elevilor înclinați spre performanță! După cutremurul din 1977 a revenit pe meleagurile natale, fiind numită încă din primul an de activitate la Botoșani, director adjunct al Liceului „Mihai Eminescu”! A activat până la ieșirea ei la pensie în 1991, în acest liceu, fiind primul caz în istoria liceului în care aceeași persoană a fost elev, profesor și director! A fost o persoană activă în cadrul activităților culturale din Botoșani și al conservării patrimoniului arhitectural al orașului, făcând numeroase intervenții autorităților locale în vederea acestui scop! Mândră de istoria și cultura acestui oraș, și-a lăsat „amprenta” în formarea multor generații de elevi! Figura ei luminoasă și optimistă în orice situație ne va călăuzi de-acum încolo doar în amintiri! Dumnezeu s-o ierte și să aibă grijă de sufletul ei bun!” 

Dumnezeu să-i așeze sufletul în Lumină.
Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care au prețuit-o.

Sfântul Macarie cel Mare, numit Egipteanul, a trăit între anii 295 – 392 și se deosebește de celălalt Cuvios Macarie, numit Alexandrinul, care a trăit în aceeiași epocă, adică între anii 293 – 393. Amândoi au fost continuatorii monahismului din Egipt, inițiat de Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut şi a crescut pentru viaţa pustnicească.

Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună şi iubind viaţa virtuoasă şi împodobindu-se cu ea, a ajuns locaş dumnezeiesc al Duhului. A dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă şi darul înţelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple şi era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoţia, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-şi sfinţească mâna, prin atingerea de el.

După sfinţire Macarie s-a dedat la nevoinţe şi mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, şi la capătul hrubei şi-a săpat cu mâinile lui o peşteră. Când veneau mulţi oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă şi se ascundea în peşteră şi nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare şi băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârşită şi dumnezeiască mărturisea aceasta.

Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării şi zicând că nu există învierea morţilor, ca să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort. Şi zicea cuviosul că sunt două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare şi alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduieşte ceata din urmă la fermecători şi la eretici.

Acest sfânt a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor şi nu se pocăia şi pentru aceasta s-a şi îmbolnăvit de lepră. Iar pe unul, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coşuri de pâine, şi bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăţi mici de pâine. Cuviosul Macarie a văzut şi pe diavol cum îşi purta meşteşugirile şi înşelăciunile în tigvuliţe. Pe Teopempt monahul, cel înşelat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând ca prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se uşurează puţin.

A proorocit pustiirea aşezărilor călugăreşti de la Skit. Pe un mort l-a înviat, ca să spună unde a ascuns averea unor oameni şi iarăşi a poruncit de a adormit. Deci cu astfel de lucruri dumnezeieşti fiind împodobit, a părăsit viaţa la adânci bătrâneţi, trăind nouăzeci de ani.

Moșii de iarnă, cunoscuți și ca Sâmbăta morților, sunt prăznuiți sâmbătă, 14 februarie. În această zi, credincioșii îi pomenesc pe cei trecuți la cele veșnice, participă la slujbe și aprind lumânări pentru sufletele celor adormiți. Pentru multe familii, este un moment de reculegere și de rugăciune, dar și o tradiție păstrată din generație în generație, prin care se oferă pomană și se face milostenie în amintirea celor plecați dintre noi, relatează alba24.ro.

Potrivit credinței populare, „moșii” sunt sufletele celor trecuți la cele veșnice, care în această zi revin simbolic în lumea celor vii pentru a primi rugăciuni, lumină și ofrande.

Sărbătoarea care marchează începutul perioadei de pomenire a celor adormiți se sărbătorește în fiecare an în sâmbăta dinaintea Postului Paștelui.

După Moșii de iarnă, cei adormiți sunt pomeniți și în alte zile. Urmează Moșii de primăvară, înainte de Paștele ortodox, apoi de Moșii de vară, în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor, și se încheie cu Moșii de toamnă, înainte de sărbătoarea Tuturor Sfinților.

În tradiția ortodoxă, se crede că sufletele celor plecați dintre noi au nevoie de rugăciuni și pomeni pentru a-și găsi liniștea

Astfel, aceste sărbători sunt dedicate pomenirii celor adormiți și se marchează prin slujbe, rugăciuni și pomeni, pentru a menține legătura dintre cei vii și cei trecuți la cele veșnice.

Obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morţi a fost menționat de Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti din secolul al 2-lea, de Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Din secolul al 4-lea, mărturiile devin numeroase, mai semnificativ fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit basilica.ro.

Moșii de iarnă 2026. Tradiții și obiceiuri

De Moșii de iarnă se fac pomeni, pregătindu-se în case coliva, colaci și vin, care se sfințesc la biserică și se împart celor nevoiași.

Rudele merg la cimitir pentru a așeza flori și lumânări pe mormintele celor adormiți.

Totodată, în familie se pregătesc mese îmbelșugate, înainte de Lăsatul secului de carne, iar în unele zone obiceiul includea și mici petreceri, înainte de perioada de post de șase săptămâni.

Nu se fac nunţi în sâmbăta de Moșii de iarnă. Noul sezon al nunţilor se va deschide după Duminica Tomii (a doua duminică după Paște).

În această zi nu este bine să se dea cu mătura prin casă. Se spune că astfel se ridică praful în ochii răposaților. Totodată, în această zi nu se aruncă gunoiul.

Nu este bine să speli haine în 14 februarie. Pe vremuri, se spunea că apa murdară de la rufe va ajunge în mâncarea oferită de pomană pentru sufletul celor adormiți.

Această zi este pentru liniște și înțelegere în familie și comunitate, este un moment pentru iertare și rugăciune.

De Moșii de iarnă, oamenii se îmbracă curat, iar finii obișnuiesc să meargă în vizită la nași cu colaci făcuți în casă.

De asemenea, se spune că nu e bine să mergi la fântână sau să treci prin răscruci izolate, locuri considerate odinioară periculoase și încărcate cu duhuri rele.

Când pică Paștele ortodox în 2026

În Calendarul Ortodox 2026, Paștele catolic va fi sărbătorit pe 5 aprilie, iar Paștele ortodox pe 12 aprilie, din cauza diferențelor de calendar și de metodă de calcul.

În anul 2026, Paștele va fi sărbătorit la date diferite:

• Paștele Ortodox: duminică, 12 aprilie 2026
• Paștele Catolic: duminică, 5 aprilie 2026

Diferența este de o săptămână, situație frecvent întâlnită în calendarul creștin.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 18 ianuarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 18 ianuarie 2026:

Loto 6/49: 26, 2, 32, 23, 28, 11

Loto 5/40: 35, 37, 9, 19, 14, 26

Joker: 24, 21, 33, 4, 41 + 19

Noroc: 3 8 7 0 2 2 0

Noroc Plus: 2 3 6 5 9 0

Super Noroc: 2 7 9 4 6 8