Connect with us

Eveniment

Ministerul Sănătății: asigurăm toate resursele financiare pentru medicina de familie din România

Publicat

Publicitate

Ministerul Sănătății și CNAS au obținut aprobarea unei Hotărâri de Guvern prin care de la 1 februarie asigură sustenabilitatea financiară a sistemului sanitar pentru medicina de familie și ambulatoriile de specialitate, scrie stiripesurse.ro.

”Ministerul Sănătății susține o politică foarte clară de dezvoltare a serviciilor sanitare din zona prespitalicească. Medicii de familie, specialiștii din ambulatoriile de specialitate și medicii stomatologi vor avea asigurate resursele necesare pentru a continua prestarea se servicii medicale pentru pacienți, la un nivel de calitate ridicat”, a declarat ministrul Sănătății, prof. univ. dr. Alexandru Rafila.

Prin acest proiect de act normativ se reglementează menținerea în semestrul I al anului 2024:

-a valorilor garantate ale punctelor „per capita” și pe serviciu medical în asistența medicală primară la nivelul valorilor valabile în semestrul II 2023 (12 lei/punct per capita, 8 lei/punct pe serviciu medical).

 

-a valorii garantate a punctului pe serviciu medical în ambulatoriul clinic de specialitate la nivelul valorii valabile în semestrul II 2023 (4,5 lei/punct pe serviciu medical).

-a sumei orientative/medic stomatolog/lună la nivel naţional la nivelul valorii valabile în semestrul II 2023 (6.000 lei/lună/medic specialist stomatolog).

Publicitate

În proiectul de act normativ aprobat astăzi de Guvern se asigură menținerea punctelor pe servicii medicale pentru medicina de familie, în ambulatoriile clinice de specialitate și sumele orientative standard de 6.000 lei/lună pentru medicii stomatologi, inclusiv începând de la 1 februarie.

”Trebuie să menținem accesul rapid la serviciile de sănătate prespitalicești pentru pacienții din România. Acest act normativ asigură sustenabilitatea financiară a sistemului prespitalicesc și continuitatea unei relații corecte dintre stat-medici de familie și beneficiarii serviciilor medicale”, a explicat ministrul Sănătății.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

„Anul Nou care n-a fost” – Cel mai bun film de lungmetraj, la Gala Premiilor Gopo. Premiile acordate la cea de a XIX-a ediție

Publicat

Publicitate

Filmul ‘Anul Nou care n-a fost’, în regia lui Bogdan Mureșanu, a primit Trofeul Gopo pentru cel mai bun film de lungmetraj, la cea de a XIX-a ediție a Galei Premiilor Gopo, care s-a desfășurat, marți seara, la Teatrul Național ‘I. L. Caragiale’ din Capitală.

Premiul a fost înmânat regizorului Bogdan Mureșanu de actrița Rodica Mandache, câștigătoare, la ediția din 2024, a unui premiu pentru întreaga activitate.

‘Sunt inundat de o bucurie imensă, pentru că nu mă așteptam să ajung aici sub nicio formă. Nimeni nu face filme, nu se lansează în nebunia asta cu gândul că o să ajungă undeva, cândva să vorbească în fața unei audiențe de tipul ăsta. Te gândești că să-ți placă ție, este un mare lucru’, a afirmat regizorul Bogdan Mureșanu.

‘Anul Nou care n-a fost’ a primit, pe lângă Premiul pentru cel mai bun lungmetraj, alte nouă premii, respectiv: Premiul pentru cea mai bună regie; Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal; Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol principal; Premiul pentru cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură; Premiul pentru cele mai bune decoruri; Premiul pentru cel mai bun sunet; Premiul pentru cel mai bun film de debut; Premiul pentru cel mai bun montaj; Premiul pentru cel mai bun scenariu

Premiile acordate în cadrul Galei Premiilor Gopo sunt:

Publicitate

* Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office) – ‘Buzz House. The Movie’;

* Premiul pentru cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură – Iulia Roșeanu și Domnica Bodogan pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cele mai bune decoruri – Iulia Fulicea și Victor Fulicea pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun sunet – Sebastian Zsemlye pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul ‘Tânără speranță’ – Ciprian Chiujdea pentru rolul Adi din filmul ‘Trei kilometri până la capătul lumii’;

* Premiul pentru cele mai bune costume – Viorica Petrovici pentru filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de ficțiune – ‘@ TikTok Cowboy’, regia Ștefan Anastaseu;

* Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj de animație – ‘White Noise’, regia Alexia-Ioana Badea;

* Premiul pentru cel mai bun film de debut – ‘Anul Nou care n-a fost’, regia Bogdan Mureșanu;

* Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar – Alina Berzunțeanu pentru rolul Simona Petrescu din filmul ‘Trei kilometri până la capătul lumii’;

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar – Ciprian Chiricheș pentru rolul Gheorghiță din filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun montaj – Vanja Kovaèeviæ și Mircea Lăcătuș pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun film documentar – ‘Alice On & Off’, regia Isabela Țenț;

* Premiul pentru cel mai bun film european – ‘The Zone of Interest’ distribuit de Bad Unicorn;

* Premiul pentru cea mai bună muzică originală – Marius Leftărache și Nikita Dembinski pentru filmul ‘Nasty’;

* Premiul pentru cea mai bună imagine – Andrei Butică pentru filmul ‘Săptămâna Mare’;

* Premiul pentru cel mai bun scenariu – Bogdan Mureșanu pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol principal – Nicoleta Hâncu pentru rolul Florina Miu din filmul ‘Anul Nou care n-a fost;

* Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol principal – Adrian Văncică pentru rolul Gelu din filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cea mai bună regie – Bogdan Mureșanu pentru filmul ‘Anul Nou care n-a fost’;

* Premiul pentru cel mai bun film de lungmetraj – ‘Anul Nou care n-a fost’, regia Bogdan Mureșanu.

Premiul Romanian Society Of Cinematographers (RSC) pentru cea mai bună imagine i-a fost acordat lui Alex Sterian pentru filmul ‘Căsătoria’.

Regizorul Dan Pița a primit, în cadrul Galei Premiilor Gopo 2025, Premiul pentru întreaga activitate. Acesta nu a putut fi prezent la eveniment, dar a trimis un mesaj: ‘Mă bucură foarte mult să primesc acest premiu. Este pentru întreaga mea activitate, care înseamnă vreo 20 de filme de lungmetraj, seriale de televiziune. (…) Mulțumesc încă o dată celor care s-au gândit la mine, dar pe Gopo e bine să îl ții cât mai aproape de tine. Înveți de la el multe lucruri’, a spus regizorul Dan Pița.

Un premiu pentru întreaga carieră i-a fost acordat actriței Ioana Pavelescu.

Laurențiu Damian a descris-o drept ‘o mare actriță care a pictat cu chipul ei ecranul filmului românesc’.

Ioana Pavelescu a mărturisit că își iubește meseria ‘până la deznădejde’. În discursul său, actrița i-a amintit pe câțiva dintre cei care i-au marcat cariera, printre aceștia numărându-se Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Alexandru Tatos, Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, dar și criticul de film Magda Mihăilescu ‘care a scris o cronică extraordinară’.

‘E foarte plăcut să primești aplauze. Mulțumesc în primul rând Tudor Giurgiu, care iubește actorii și noi îl iubim pe el. Nu știam că se dau premii pentru întreaga carieră la început de carieră’, a spus Ioana Pavelescu.

Un premiu pentru întreaga activitate i-a fost înmânat directorului de imagine Florin Mihăilescu, iar un premiul special i-a fost acordat maestrului de lumini Ion Olteanu.

Gala Premiilor Gopo este organizată de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei și al Babel Communications. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Elevii intră miercuri, după cursuri, în minivacanța de 1 Mai

Publicat

Publicitate

Elevii vor intra de miercuri, după finalizarea cursurilor, într-o minivacanță de patru zile, cu prilejul zilei de 1 Mai, urmând să se întoarcă la școală luni, 5 mai.

Vacanța de vară va începe pe 20 iunie, după terminarea cursurilor.

Pentru clasa a VIII-a, anul școlar are o durată de 35 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 13 iunie.

La clasele a XII-a zi, a XIII-a seral și frecvență redusă, anul școlar are o durată de 34 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 6 iunie.

Pentru clasele din învățământul liceal – filiera tehnologică și pentru clasele din învățământul profesional, anul școlar are o durată de 37 de săptămâni de cursuri și se încheie la data de 27 iunie.

Anul școlar viitor va debuta pe 8 septembrie. AGERPRES

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Am fost și eu acolo – pagină de jurnal din ziua descoperii moaștelor Sfinților Cuvioși Paisie și Cleopa de la Sihăstria.

Publicat

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

După doar o săptămână de la Paști, mi-am reamintit cât sunt de rea. De creștină cu numele și de păcătoasă cu fapta. De nemerituoasă. Și de binecuvântată. În toiul tulburărilor mele, am primit un telefon. Și o întrebare: „Vrei să mergi mâine la Sihăstria?”. Doamne… cum să nu vreau?! Dar cu ce curaj să merg eu acolo, să mă apropii de Sfinții Paisie și Cleopa, să asist la deschiderea mormintelor și să fiu în preajma sfintelor moaște?… Doamne, iartă-mă! Iertați-mă, Sfinților! Primiți-mă, Sfinților! Doamne, slavă Ție! 

Mâine devine, în câteva ore și-n puțin timp de somn, azi. Iar pe drumul de la Iași la Sihăstria simt că zbor… deși în multe etape se merge bară la bară, maxim în viteza a doua. E un moment istoric. E un moment-document. Mai presus de toate, e un moment de suflet. De emoție. De bucurie cu ochii în lacrimi!

La Mănăstirea Sihăstria e liniște. Călugări, maici, preoți, credincioși – câte puțini din fiecare – așteaptă. La timpul potrivit, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul și Preasfințitul Părinte Veniamin al Basarabiei de Sud binecuvântează și încep urcarea spre cimitir. Spre grădina cu Sfinți! Spre un colț de Rai atât de la îndemână, atât de palpabil.

Rugăciuni. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Cântări. Inimi care bubuie în piept. În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Amin. Timpul trece fără să-l simți. Și timpul, parcă, se oprește. Două morminte, unul lângă altul. Doi părinți. Doi prieteni care și-au făgăduit să rămână împreună de-a lungul vieții și să se îngroape cel care moare ultimul la umbra primului. Două suflete unite în Veșnicie. Doi rugători. Doi Sfinți.

Lopețile încep să lucreze. La un mormânt și la celălalt, concomitent. Patru roabe se umplu constant, iar un celofan uriaș de la marginea cimitirului devine sălaș pentru pământul Sfinților. Pământ sfințit de atâtea lacrimi și de rugăciuni, de atâtea minuni. 

Publicitate

Privesc către călugării care sapă și la efortul lor. Privesc către călugării care duc pământul. Îi fericesc! Muncesc. E greu. Devine cald. Și mai cald decât arată orice termometru. E osteneală. Dar e atâta viață în ei și atâta har, că nu se poate să nu îți dorești să fi fost în locul lor. Sunt frumoși! Sunt luminoși. Sunt veseli și-n fiecare picătură de sudoare e o binecuvântare. 

Se scurge o oră într-un du-te-vino continuu. Ceva se aude. Sunet de lemn. Primele lespezi care acoperă sicriele încep să iasă la lumină. Și soarele e din ce în ce mai dogoritor. Din nou, sunet de lemn. Și-un vânt care intră în oase. Apoi, soare din nou. Puternic. Neobosit. Se face liniște. De mormânt, îmi vine să spun. Parcă oamenii nu-și mai aud respirația. Iar păsările ciripesc. Tare. Din ce în ce mai tare. Cântă Părinților așa cum au făcut-o întotdeauna. E slujba lor acum. 

„Aduceți cizmele de cauciuc! Aduceți găleți!”, se strigă. Credincioșii care înconjoară cimitirul încep să murmure. Ce se întâmplă? Din mormântul Părintelui Cleopa se scot, rând pe rând, găleți cu apă curată și limpede ca de izvor. Părinții se spală cu apă pe față și udă mormintele din jur. Credincioșii cer și ei o picătură. Se agită. Nedumerirea continuă. Zeci de găleți. La fel: cu apă curată și limpede ca de izvor! Cum e posibil așa ceva?… Spre final, dintr-o găleată se scurge mâl. Săvârșitu-s-a. Ierarhii, călugării, toți cei responsabili de constatarea momentului și a descoperirii sfintelor moaște sunt acolo, la Sfântul Cuvios Cleopa. Se aduc cutii în care se pun, cu grijă, obiecte găsite. Se aduce o pânză mare, albă. Se aduce și un sicriu nou, de lemn, pentru sfintele moaște. O părticică rămâne la Preasfințitul Nichifor, pe o tăviță acoperită cu un ștergar. Și oamenii se așază în rând, la închinare.

La final merg și eu, cu bucurie și cu sfială. Ajung față în față cu Sfântul Cleopa. Mă închin, mă aplec, sărut. Îmi doresc să rămân acolo, contopită cu acel moment. Dar fac un pas. Al doilea pas. Mă îndepărtez… Și când trag aer în piept, simt în nări belșug de bună mireasmă. Refac traseul cu ochii minții. Mă închin, mă aplec, sărut. Mai fac doi pași. Iar mirosul acela e atât de profund și de dătător de viață încât îmi vine să zburd. Eu, puțin merituoasa… eu, reaua… eu, cea plină de daruri…

La mormântul Sfântului Cuvios Paisie s-a tot lucrat cât s-au descoperit moaștele Sfântului Cleopa – așa că procedura e mai rapidă acum. Și vine rândul unor noi cutii în care se pun cu grijă obiecte. Încălțările. Dar și veșmintele și metanierele – la ambii Părinți, intacte. Și vine rândul unui nou sicriu de lemn pentru sfintele moaște. Și-o nouă tăviță, de data asta în mâinile Preasfințitului Veniamin. Sfinte moaște și un ștergar. Mă așez la rândul de închinare, dar văd cum se pornește procesiunea către biserica cea mare. Aș vrea să mă supăr. Să mă întristez că nu am apucat să sărut sfintele moaște. Nu-mi iese. Sunt atât de fericită că, oricum, am fost acolo, în preajmă, că nici nu contează că nu m-am atins fizic de Sfânt. Oricum, am deja atâtea daruri!

Din cimitir și până spre biserică mă însoțește o doamnă. Povestește că urmărește Doxologia, că-mi urmărește munca. Mă felicită. Mă codesc, ca de obicei. Slavă lui Dumnezeu pentru toate. Apoi, mărturisește cum de-a ajuns acolo fix într-un asemenea moment. De la Galați, de acasă, unde venise cu familia în vizită. Căci casa ei, copiii și soțul, înseamnă acum Franța. Și spre Franța se îndreaptă, dar cu un scurt pelerinaj înainte – în care s-a întâmplat să participe la un moment la care n-ar fi putut visa într-o mie de ani. Ce minunate-s potrivirile de întâmplări! Ce dar mare a primit familia aceasta de la Sfinții Paisie și Cleopa!

Ajungem în biserică. Și-i slujbă. Și-i bine. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Ascult un cuvânt de folos – apoi ies afară și las să treacă pe lângă mine părinții. Și Sfinții. Sunt atât de aproape. Pot pune mâna pe locul în care scrie Sfântul Paisie. Sunt moaștele lui acolo. Nu îndrăznesc, însă, a tulbura cu vreo mișcare momentul acesta.

Sfintele moaște și toate obiectele sunt duse în aghiasmatar. Acolo nu mai sunt primiți credincioșii. Acolo urmează spălarea sfintelor moaște cu apă, vin și untdelemn. În zonă, îmi reîntâlnesc colegii care au filmat și au fotografiat. Care au fost acolo, aproape. Atât de aproape! Și aud mărturiile lor pline de bucurie. „La Sfântul Cleopa mirosea delicat, a scorțișoară.” „Când s-a descoperit sicriul Sfântului Paisie, a ieșit un miros bun și puternic, de trandafiri!”, „Se vedea, nu doar se simțea! Am văzut mireasma aceea ca un abur”. Mă bucur pentru ei. Și simt ceva – dar încă nu pricep.

Unii călugări intră și alții ies din aghiasmatar. Aerul bun de Sihăstria se „parfumează” de fiecare dată când ușa se deschide. De parcă înăuntru s-ar desface capacul unui butoi cu tot felul de miresme. Nu mi se pare. Lumea simte. Lumea se minunează. Toți tragem aer puternic în piept în cele câteva secunde cât avem privilegiul ușii care se mișcă. E impresionant! E dar peste dar peste dar…

Povestesc cele întâmplate, cele simțite, cele trăite. Continui să mulțumesc. Și să mă întreb ce-am făcut eu ca să merit o asemenea bucurie, când nimic nu merit… Cum am ajuns eu, ca o păcătoasă ce sunt, să particip la un asemenea moment. O bucurie ca o palmă. O smerire. Zâmbesc. Oare aș fi putut să mă smeresc dacă mergeam acolo netulburată, crezând că toată lumea e a mea și că-s un bun creștin? Oare aș fi putut să duc atâta binecuvântare fără să am ochii rușinați și în pământ? Oare aș fi putut să povestesc fără să mă mândresc că am participat la un eveniment la care tot sufletul creștin ar fi dorit să participe și n-a putut?

Iartă-mă, Doamne! Mulțumesc, Doamne! Slavă Ție, Doamne, pentru Sfinții Tăi! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, iertați-mă! Sfinte Paisie și Sfinte Cleopa, vă mulțumesc! Rugați-vă pentru mine, păcătoasa! Rugați-vă pentru noi! Ajutați-ne să vă urmăm în cele bune. Fără de răutate, fără de mândrie, fără de păcat. Ajutați-ne să ne îndreptăm viața și să iubim pe Dumnezeu. Să avem răbdare, răbdare, răbdare… și gândul la moarte, ca să trăim frumos. Și să murim frumos, spre mântuire. Ajutați-ne și ghidați-ne spre poarta Raiului. Să ne mănânce Raiul pe toți și să se bucure Domnul de noi!

În cimitir, două morminte au rămas goale. Și unii ajung abia acum să se închine. Aud un glas stins: „Am pierdut momentul”. Și mai aud o voce: „N-ați pierdut nimic, ați ajuns ca femeile mironosițe, să vedeți mormântul gol. Hristos a înviat!”.

Sursa: Doxologia

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Ignatie Briancianinov

Publicat

Publicitate

Sfântul Ignatie Briancianinov s-a născut în anul 1807, într-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte.

Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire.

În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoința monahală, la Mănăstirea „Sfântul Alexandru Svirski”, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub porunca unui fost iobag al tatălui său, gustând pentru prima oară din roadele adevăratei smerenii. Fiind supus întru totul tuturor, tânărul ucenic era iubit de toți părinții din mănăstire pentru smerenia și ascultarea sa. În anul 1829 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice.

Este nevoit apoi să treacă prin mai multe mănăstiri, suferind de boli, de foame, de frig, însă fără să cadă în deznădejde. În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen la Mănăstirea Lopotov. Apoi, în 1834, este numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Serghie”, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești. Lucrarea sa nu a fost lipsită de multe osteneli, necazuri, ispite și dușmani – o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multă răbdare și despre care avea să scrie mai apoi: „Acolo m-a învrednicit Domnul Cel Milostiv să cunosc această bucurie și această pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot să o exprime. Acolo m-a învrednicit să gust iubirea și dulceața duhovnicească, chiar în momentul în care îmi întâlneam dușmanul care voia să-mi ia viața și fața dușmanului se făcea în ochii mei ca fața unui înger luminat… Ce privilegiu să fii jertfă, asemenea lui Hristos, sau mai degrabă, ce privilegiu să fii răstignit lângă Mântuitorul…”.

Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii. În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraș din Caucaz. Însă după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăși la liniște, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulți fii.

La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”.

Publicitate

Pentru sfințenia vieții lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire la 30 Aprilie.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending