O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Daniel Cristea-Enache, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2021, scrie despre geneza volumelor „La Lilieci” ale lui Marin Sorescu. Scrie la un moment dat: „Mai aproape de adevăr pare a fi versiunea oferită de George Sorescu, şi anume aceea că poetul s-a documentat pentru scrierea ciclului „La Lilieci” vorbind cu mama lui, aşa cum – adaug eu – un etnolog sau un antropolog culeg şi arhivează mărturii orale pentru a realiza un studiu bazat pe elemente şi aspecte din „teren”. Dacă îi dăm credit lui George Sorescu, această modalitate de documentare a fost sistematică, ea nefiind făcută numai în faza de proiect sorescian, de schiţă a Bulzeştiului poetic, ci şi după apariţia cărţii întâi, în 1973. Inclusiv după primul volum din „La lilieci”, Sorescu va continua să scotocească prin memoria „homerică” a mamei lui: „- De exemplu, într-o scrisoare din 1974, îi cerea să facă o listă cu poreclele din Bulzeşti. – O listă în scris? – Da, i le-a scris pe un caiet dictando, îl mai păstrez şi acum. Dar i-a şi reproşat: „Marine, mai scrie şi tu d’ele bune, că ne-am făcut dracu’ de râs. Suntem şi noi de neam”. Apăruse primul volum din „La Lilieci” şi vecinii începuseră să murmure, pentru că nu se simţeau flataţi de prezentare.”
Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 884 din martie 2021, scrie „Despre domni”. Reţin: „Un mare sfânt, Francois de Sales (1567 – 1622), pare să-l impresioneze atât de mult pe celebrul Henric al IV-lea al Franţei încât, de la înălţimea prestigiului său regal, i-a dedicat următorul portret: „O pasăre rară! Evlavios şi învăţat! Dar nu numai atât: e şi un gentilom. Combinaţie rară”. Evavlios, învăţat şi domn. Eu văd în jur ori evavlioşi neînvăţaţi, ori învăţaţi lipsiţi de evavlie. Iar despre „domni”, nici nu poate fi vorba…”;
Redau aici poezia „Mingea” scrisă de Johann Peter Eckermann: „Pe pajiştea din dosul morii, sub cer clar, / Tu născocit-ai jocuri iar şi iar. / Din albul voal, legat meşteşugit, / Cea mai rotundă minge-ai făurit. / Mi-ai aruncat-o mie, eu iute înapoi, / Şi o prindeam cu-ndemânare, / Gustând euforia pură, amândoi. / De mingea năzuia, zburând, în zare, / Ea tot în zbor se îndrepta spre tine, înapoi. // Părea că intră-n joc şi soarele cel blând, / Căci ne jucam senini, netulburat, / Iar mingea pildă deveni curând / Zborului meu de-a reveni la tine”;
Radu Vancu, în „Dilema veche” nr. 884 din martie 2021, despre exigenţele sale ca cititor: „Tot ce am citit, tot ce am cerut nu numai literaturii scrise, ci şi celei citite a avut exact aceleaşi exigenţe. Toată literatura pe care am citit-o (atâta cât e) am înţeles-o şi am verificat-o după criteriul decisiv al construirii de prezenţe şi de continuităţi. Câtă vreme făcea asta, era literatură pentru mine. Dacă nu o făcea, putea fi literatură pentru altcineva – pe mine nu mă mai interesa. Fiindcă era literatură din care îngerul nominal pe care-l căutam era absent.”
O pagină întreagă de poezie publică Angela Marcovici în „România literară” nr. 11 din 2021. Reţin o definiţie în versuri a singurătăţii: „singurătatea este un animal / o puma, un tigru, / este agresivă, sângeroasă, te atacă / pe la spate / în mâini cu cuţite zgrunţuroase / ce-ţi intră în spatele frunţii / te înconjoară de la distanţă / fără iubire / trebuie să te pregăteşti / să faci instrucţie pentru / a o privi în ochi / în genunchi să stai în faţa ei / cu ochii întunecaţi şi lucioşi / cu cearcănele pustii / să priveşti în gol”;
Am citit, am reţinut: Daniel Cristea-Enache: „O diferenţă între articolul de ziar şi cel publicistic (unii continuă să le confunde) este că primul ne spune mai mult despre evenimentul zilei care tocmai a trecut, fiind înlocuit de cel al zilei următoare, în timp ce tableta publicistică este importantă mai ales prin unghiul personal şi stilistica autorului ei. Iată de ce textele publicistice se pretează de obicei reunirii lor în volume, pe când cele jurnalistice, mult mai rar”; Gaston Bachelard: „Cu cât o creaţie izbuteşte a fi mai novatoare, cu atât apare ca un produs al fermei conştiinţe, fie şi inaparente”; Horia Corcheş: „În fiecare dintre noi există tiranul, molâul şi regele. Accesarea uneia sau a alteia dintre ipostaze este singura alegere”;
Mircea Anghelescu, în „România literară” nr. 11 din 2021, scrie despre Nicolae Iorga. În cursul comentariului critic este reluat un pasaj al lui Alexandru Ciorănescu, fost student al lui Iorga, în care se prezintă cum citea profesorul lui: „Avea obiceiul să citească revistele şi cărţile, vertical, de la rândul unu la rândul ultim. Nu citea toată pagina, pentru că pagina o vedea toată, de sus în jos, şi nu se oprea decât unde vedea ceva nou pentru el, sau care îl interesa. De multe ori l-am văzut la Academia Română, unde eu citeam în sala de lectură. Iorga venea şi pleca repede, după ce scotocise în rafturile unde puneau ultimele cărţi şi reviste străine primite de Academie. Am avut astfel de două sau de trei ori posibilitatea de a-l controla. Iorga lua de exemplu o revistă de antichităţi greco-romane, încă netăiată: se uita la conţinut, pagină cu pagină, citind nu numai pe verticală, dar şi pieziş, ridicând cu degetul colţurile paginilor netăiate şi lărgind spaţiul între pagini, ca să poată privi până sus. Operaţia era extrem de grea; am încercat-o şi eu, folosind revista pe care el o citise şi o pusese în raft, şi abia am văzut despre ce era vorba, fără să pot urmări niciun text. Terminând operaţia, am plecat repede pe urma lui Iorga, care mergea de la Academie la Universitate. Am asistat la ora lui de curs şi mi-am dat seama că vorbea despre articolul pe care îl citise în fugă şi pe care îl comenta şi critica în aulă.”;
Cristian Pătrăşconiu publică în România literară” nr. 11 din 2021 un interviu cu poetul Ovidiu Genaru, considerat a fi un „Cehov al Moldovei”, un „atlet al melancoliei” şi care îşi scrie poemele cu „corn, alamă şi piele de şarpe”. Interviul merită citit din două perspective care vizează: originalitatea întrebărilor puse şi calitatea răspunsurilor date. Se întreabă şi se vorbeşte despre „timpul poetic”, „timpul ideal al poeziei”, „vârsta de aur a poeziei”, „terapia cu îngeri” în pandemie, „ce mai pot face îngerii pentru poezie”, „inflaţia / deficitul de cer, de zei, de înălţime, de îngeri în poezie”, „poezia ca soluţie individuală sau soluţie colectivă” etc.
Google News
