Miercurea Mare este o zi foarte importantă în săptămâna care Paștele în tradiția creștină ortodoxă, și are o profundă încărcătură spirituală. Este o zi a reflecției și a pocăinței, marcată de semnificații biblice importante legate de ultimele zile din viața lui Iisus Hristos pe pământ.

În Miercurea Mare, Biserica face pomenire de trădarea lui Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece apostoli, care l-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginți.

Acest act de trădare este văzut ca o lecție spirituală despre pericolul lăcomiei, al ipocriziei și al slăbiciunii sufletești.

Miercurea este ziua în care cărturarii şi fariseii au făcut sfat pentru prinderea şi uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulţimilor.

„Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-l ucidă.” (Matei, 26:4).

Şi tot acum, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-l vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiţi să îmi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre?»

Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.

Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.” (Matei, 26, 15-16).

Evangheliile povestesc că Iisus a petrecut ziua de miercuri în Betania, în familia prietenilor săi, Lazăr, cel înviat din morţi, Marta şi Maria, şi în casa lui Simon Leprosul.

În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptării omului care greşeşte.

Conform scrierilor teologice, a făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după înmormântarea Mântuitorului.

A anticipat înmormântarea lui Hristos şi pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preţ”.

A fost mistuită de dorinţa de a i se dezlega păcatele: „Dezleagă-mi păcatele mele, aşa cum eu mi-am dezlegat părul”.

„Pe când se afla Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, S-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump şi l-a turnat pe capul Lui, când şedea El la masă.

Şi văzând aceasta ucenicii Lui, le-a părut rău şi au zis:

«Pentru ce s-a făcut această pagubă? Căci acest mir se putea vinde pe un preţ mare şi se putea da săracilor».

Iisus, însă, înţelegând aceasta le-a zis:

«Pentru ce aduceţi supărare femeii? Că bun lucru a făcut ea pentru Mine. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea.

Aceasta, turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare.

Şi drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei»”. (Matei, 26:6-13).

Miercurea Mare: Obiceiuri și tradiții populare

Miercurea Mare este adesea considerată ultima zi în care gospodinele pot începe curățenia generală de Paște, pentru că de joi încep pregătirile rituale (vopsirea ouălor, coacerea cozonacilor etc.).

În unele zone, femeile nu mai spală rufe după această zi, considerând că e păcat să muncești în timp ce se retrăiește Patima lui Hristos.

Postul este ținut cu strictețe – fără ulei sau vin. Este însă ziua în care se fac planurile pentru masa de Paște.

În Săptămâna Mare toată lumea este ocupată, pregătindu-se să întâmpine marea zi a Învierii Domnului.

Acum se face curăţenie generală în gospodărie, se mătură curţile, se repară gardurile, se curăţă şurile, se scoate nămolul din şanţuri, se face curăţenie şi în grajdul animalelor.

Dacă luni este ziua de scos lucrurile la aerisit, văruit casele, spălat sau se reparat mobila, geamurile şi perdelele, apoi muncile la câmp sunt permise doar până miercuri.

De joi, bărbaţii rămân pe lângă casă, ajutându-și nevestele la treburile casnice.

Casele trebuie să strălucească de curățenie, pentru a întâmpina Învierea Domnului aşa cum se cuvine.

Această zi ne îndeamnă la introspecție sinceră asupra propriei vieți, renunțarea la egoism și falsitate, la iertare și la apropiere de Dumnezeu.