Spune în tradiția noastră românească că florile de Sânziene sunt cunoscute sub denumirea de floarea „Sfântului Ioan”, sau Drăgaică, Sântioană. Are un parfum dulce asemănător mierii sau a fânului proaspăt cosit.
Sunt recunoscute pentru proprietățile curative medicale, la tratarea a peste 50 de afecțiuni.
*** LEGENDA SÂNZÂIENELOR ***
– Spune legenda, că odată, de mult tare, pe plaiurile noastre românești a trăit o fată foarte frumoasă, dar foarte săracă.
– Fiind orfană de ambii părinți, Sânziana suferea extrem de mult datorită marginalizării celorlalți, tânjind după dragostea și liniștea unei familii calde cu dragoste multă.
– Singurele momente de alinare erau clipele petrecute în casa sa sărăcăcioasă când se ruga la Dumnezeu nu doar pentru a primi ea însăși o șansă la viață mai bună, ci și pentru ca sufletele semenilor săi.
– Având sufletul atât de bun, Sânziana era prietenă bună cu păsările și animalele pădurii.
Cu ele frumoasa fată împărțea adesea puțina hrană de care făcea rost, și uneori dormea împreună cu ele în mijlocul naturii.
– Într-o zi Sânziana căzu bolnavă și în zadar încercară păsările și animalele să îi aducă hrană și apă nimic nu-i ameliora suferința.
– La un moment dat, în sărăcăcioasa colibă a fetei intră Sfânta Vineri, cu chipul său luminos, și cu bândețe în glas îi spuse fetei:
– Duioasă și frumoasă ai fost ca o floare, floare vei fi și de acum înainte.
Alungată și disprețuită ai fost până acum, căutată și îndrăgită vei fi de acum încolo.
Florile tale vor fi coronițe puse la icoane, iar parfumul tău va umple văile și aerul cu mireasma lor, și sufletele oamenilor cu pace și bunătate.
– De atunci florile de Sânziene sunt căutate pentru puterile lor tămăduitoare, fiind considerate flori de leac.
– În tradiția creștin-ortodoxă, ziua de Sânziene se interpătrunde cu sărbătoarea Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
– Există versuri populare, care laudă și cinstesc floarea de SÂNZIENE.
Autor – Petraru Valentina.
………………………….**************………………………….
*
Floricea de sânziană,
Vin’ la mine de mă cheamă
Şi pune ‘te la ureche
Să fim galbene ‘pereche!
Să ne vadă mândrul soare
Când e zi de sărbătoare,
**
Coronițe la fetițe
Vom întinde pe căpițe!
Iar seara la joc cu foc,
Le vom da cu mult noroc
Tinerelor din poiană
Ce-și află alesu-n taină.
***
Floricea de sânziană,
Vino iute de mă cheamă
Şi m ‘ajută să țes ie,
Culori dulci de razachie!
Pentru fete pe altiță,
Să cos floarea în costiță
****
Şi pe piept să pun cu zâmbet
Grâul crud în al său umblet.
Sânziană floricică,
Vis din vis, zeiță mică,
Tu trăind, trăind cu dor,
Crești o viață în folclor!
……………………***********……………………..
*** SÂNZÂIENE FLORI DE SOARE ***
Autor – (Narcisa Tălpănescu).
*
Sânzâiene, flori de stele!
Prindeți dorurile mele,
Și le împletiți cunună
Și pe soare și pe lună.
**
Sânzâiene, flori de soare!
Dezlegați ‘mi o cărare
Ori de cer, ori de pământ
Dorul inimii să-l cânt.
***
Că voi știți cum îmi e dorul.
Tot la fel cum este norul.
Azi, ca norul de furtună,
Mâine, cer de vreme bună.
****
Sânzâiană, dulce floare,
Plantă tămăduitoare,
Scapă-mă, dacă ‘oi putea
De toată durerea mea.
*****
Sânzâiene, flori de noapte!
Duceți gândurile toate,
Unde vreau să fiu și eu:
Până ‘n drag sătucul meu.
******
Cerule, rămâi deschis!
Numai cât să văd în vis,
Prin perdeaua ta de stele,
Chipul drag al maicii mele.
……………………*************…………………..
– TOT ÎN ZIUA DE SÂNZIENE, FETELE ȘI FECIOARELE PLAIULUI NOSTRU ROMÂNESC, ÎMBRACĂ CU MARE CINSTE CĂMAȘA NATIONALĂ CUSUTĂ CU MODELE TRADITIONALE ÎN STIL PUR ROMÂNESC.
– Putem vorbi de o sărbătoare a costumului național -tradițional, românesc.
„Sărbătoare a „IEI”.
*** POARTĂ O IE CU MÂNDRIE ***
„Ia este simbolul culturii populare, a tradiției românești și țărănești”.
*
Strămoșeasca noastră ie,
E ‘mbracată cu mândrie
E simbolul național,
Cusută tradițional
Cu ciucuri și cu arnică
De o mână harnică
**
Pe margine cu altită,
Făcută de o mândruță
Și cu flori de trandafir,
Cusut în punct, fir cu fir
Cusută ‘n fir de mătasă,
Să fie cea mai frumoasă
***
Și cu fire de bumbac,
Să o poarte cu mult drag
Și la horă și la joc,
Din călcâi să-i iasă foc
E purtată azi afară,
Cu mândrie și cu fală.
****
Ducem portul mai departe,
Chiar dacă, țări ne desparte
Șă vorbim tot românește
Chiar dacă, știm englezește,
Franceză sau italiană,
Spaniolă sau germană
Să fim români get-beget,
Și la port dar și la cuget!
– Legenda Sânzienelor, provine din zona Bucovinei.