Sfârșitul toamnei transformă multe zone forestiere din România într-un adevărat paradis. Una dintre acestea se află în apropierea Dărmăneștiului, la poalele munților Nemira, una dintre porțile de intrare în Transilvania. Peisajele ireale au fost surprinse de angajații direcției silvice, scrie ADEVĂRUL.

Pădurile din județul Caraș-Severin FOTO Romsilva

Pădurile din România sunt un adevărat paradis natural. Iar cel mai bine o dovedesc imaginile surprinse de angajații Romsilva în diferite zone ale țării în perioada de trecere de la toamnă la iarnă. Fie că este vorba de păduri montane, fie de cele care învelesc dealurile, zonele forestiere din România sunt o splendoare unică în Europa. Dincolo de frumusețea peisajelor, angajații care lucrează pe zonele forestiere au surprins și imagini spectaculoase cu viața sălbatică din această regiune, încă foarte bogată și cu exemplare incredibile, printre care și simbolul Moldovei, bourul.

Una dintre cele mai frumoase peisaje forestiere din România pot fi întâlnite în zona orașului Dărmănești, județul Bacău, la poalele munților Nemira, un lanț care desparte regiunile istorice ale Moldovei și Transilvaniei, plin cu trecători și drumuri în serpentină care fac condusul o adevărată plăcere, mai ales pentru amatorii de natură.

În această zonă, care amintesc de o istorie zbuciumată a locului, inclusiv prin numele de origine cumană a Dărmăneștiului, intens străbătută de populațiile migratoare, mai ales călăreții de stepă, există 14 ocoale silvice cu o suprafață forestieră de peste 200. 000 de hectare, dintre care majoritatea, proprietate a statului.

Pădurile din Dărmănești la final de toamnă FOTO Nicu Stoica

Peisajul este completat de o faună bogată formată din cerbi, căprioare, diverse specii de păsări și chiar urși. Nicu Stoica, unul dintre angajații Ocolului Silvic Dărmănești a suprins imagini de poveste.

Peisaj din zona Dărmănești FOTO Nicu Stoica

Prin zonă trec și multe pâraie de multe, afluenți ai Trotușului, cu principalul său afluent Uzul. Zona are un potențial turistic uriaș, mai ales că se află la confluența dintre județele Bacău și Harghita.

Oțelul Roșu și farmecul codrilor românești

O altă zonă forestieră feerică a României poate fi găsită în județul Caraș-Severin, în colțul de sud-vest al României. Este vorba despre codrii din zona orașului Oțelul Roșu, numit Ferdinand până în anul 1947. Orașul se află pe o terasă aluvionară la o altitudine de aproape 270 de metri, la poalele Muntelui Mic, parte a Munților Țarcu.

Pădurile din ocolul silvic Oțelul Roșu FOTO Romsilva

În apropierea, la nord de albia râului Bistra se află Munții Poiana Ruscă. Pădurile din zonă reprezintă un adevărat festival al naturii, mai ales la sfârșitul toamnei, când frunzele ruginii încă fac legea în arboretul abundent.

Meteorologii au actualizat prognoza și au prelungit Codul galben de ceață până la ora 11:00, pentru o parte din județul Botoșani.

Din această cauză, pe drumurile din localitățile Hudești, Coțușca, Suharău, Havârna, Rădăuți-Prut, Cristinești, Avrămeni, Manoleasa, Păltiniș, Mileanca, Darabani, Drăgușeni, Viișoara, Concești, Mitoc și Adășeni se reduce vizibilitatea sub 200 de metri, izolat sub 50 de metri.

Pentru evitarea producerii unor evenimente rutiere, adresăm conducătorilor auto recomandarea de a adapta viteza la condițiile de drum. Circulați prudent pentru siguranța dumneavoastră și a celorlalți participanți la traceatafic!

Sfântul Andrei a fost un apostol, frate cu Simon Petru, originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum și erau de profesie pescari. Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”.

Acesta este un nume grecesc, deși Sfântul Apostol Andrei era iudeu. Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-a recomandat să-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan, Andrei l-a dus pe fratele său Petru la Iisus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia. De aici provine caracterizarea lui Andrei ca „cel dintâi chemat”. Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, când, la o vreme după botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Iisus și coborârea Duhului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câțiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii.

La Sinodul Apostolic care a avut loc în anul 50 la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit și au tras la sorți pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiția Bisericii Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi a continuat misiunea de propovăduire a evangheliei, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi.

După aceea, s-a întors în Grecia, consolidând comunitățile creștine înființate de Apostolul Pavel și de alți Apostoli, ajungând până în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras. Acolo a murit ca martir răstignit pe o cruce în forma de X. Pe la anul 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol şi le așează în Biserica Sfinţilor Apostolilor. Acestea se păstrează întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras şi le înapoiază capul sfântului Andrei.

În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV- lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.

În perspectiva alegerilor parlamentare și prezidențiale din anul 2024, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pornind de la pozițiile exprimate succesiv prin hotărârile sinodale din 13-14 februarie 1996, 23-25 februarie 2000, 12-13 februarie 2004, 5-7 martie 2008, 25 februarie 2016 și 21 iulie 2020, din dorința de a face cât mai clară atitudinea Bisericii Ortodoxe Române față de viața politică și campaniile electorale, hotărăște:

1. În calitatea sa de cetățean al Patriei și de părinte duhovnicesc al tuturor enoriașilor săi, indiferent de orientarea lor politică, preotul are libertatea, binecuvântarea și îndatorirea ca, de pe poziția și prin mijloacele duhovnicești care-i sunt specifice, să participe la viața cetății, sprijinind activitățile menite să promoveze binele obștesc și împotrivindu-se oricăror măsuri sau activități care se dovedesc a fi în contradicție cu învățătura și morala creștină ortodoxă. În vederea respectării opțiunilor politice ale credincioșilor săi, preotul are obligația de a păstra neutralitatea în timpul campaniilor electorale, atât în declarațiile publice, cât și în activitatea practică, față de problemele cu caracter politic. Opțiunea politică a preotului va fi exprimată doar prin votul personal secret.

2. Menține hotărârea sinodală nr. 1676 din 6 martie 2008, prin care, în conformitate cu Sfintele Canoane (6 Apostolic, 7 Sinodul IV Ecumenic, 10 Sinodul VII Ecumenic, 11 Sinodul local Cartagina), se stipulează că printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea și demnitatea clericală se numără și aceea de „a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumești”, iar arhiereului, preotului, diaconului, monahului și monahiei din Biserica Ortodoxă Română, le este interzis:

a) să facă politică partinică;

b) să fie membru(ă) al unui partid politic sau al unei organizații care poate fi asimilată unui partid politic;

c) să candideze la alegerile parlamentare;

d) să participe la campanii electorale în calitate de susținător (oare);

e) să ocupe funcții de demnitar/înalt funcționar public la nivel central sau local, în Statul român sau în alte state.

3. Clericul sau monahul, care se implică în politica vreunui partid în calitate de membru sau de candidat, dar și prin susținerea unui candidat, încalcă legământul depus la hirotonie („nu mă voi îndeletnici cu activități potrivnice chemării preoțești și nu mă voi face părtaș la lucrări și adunări care dăunează Bisericii”, hotărârea sinodală nr. 4670/2008), prevederile Regulamentului autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române (2015) și ale Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor (2003) și va trebui să aleagă între cariera politică și misiunea clericală/viața monahală. Abaterile de acest fel vor fi judecate în Consistoriile eparhiale.

4. Sfântul Sinod reamintește apelul său către liderii partidelor politice din România de a nu permite recrutarea de membri din rândurile clerului și nici folosirea în scopuri politice a persoanelor, spațiilor, slujbelor și însemnelor bisericești.

5. Sfântul Sinod reiterează faptul că Biserica Ortodoxă Română nu recomandă susținerea vreunui partid politic sau vreunei ideologii politice, ci îndeamnă pe toți cetățenii să facă alegeri după criterii care vizează realizarea binelui țării și promovarea valorilor creștine în societate.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române