NU aprindeți focul folosind lichide inflamabile: pericol de incendiu!

Un incendiu a izbucnit seara trecută într-o casă din orașul Darabani. Bunurile din jurul centralei termice, situată la parterul clădirii, au luat foc.

La caz au intervenit pompierii din cadrul Punctului de Lucru Darabani și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Darabani, cu două autospeciale de stingere, dar și un echipaj aparținând Serviciului Județean de Ambulanță. Pompierii militari și voluntari au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la întreaga construcție.

Proprietara a suferit arsuri minore la mâna dreaptă, a primit îngrijiri medicale la fața locului, dar a refuzat transportul la spital.

Cel mai probabil, incendiul s-a produs după ce proprietarii au încercat să aprindă focul cu lichide inflamabile.

Pentru evitarea unor astfel de evenimente vă recomandăm să nu aprindeți focul cu benzină, gaz sau motorină! Vă puneți viața în pericol, dar și lucrurile pentru care ați muncit de-a lungul timpului.

Benzina, gazul sau alte lichide inflamabile nu trebuie folosite niciodată pentru aprinderea focului în sobă. Acestea sunt foarte periculoase și pot produce incendii.

Aveți grijă să nu folosiți alte materiale combustibile în afară de cele pentru care a fost destinată soba.

Ziua de 24 ianuarie 1859 a rămas în istorie drept Ziua Unirii Principatelor Române, când Moldova și Țara Românească s-au unit prin dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, scrie alba24.ro. Această zi este cunoscută drept Mica Unire, un moment esențial în istoria românilor. A fost primul pas spre Marea Unire din 1918.

Marea Unire este numită cea de la 1 Decembrie 1918,de la  Alba Iulia, când toate provinciile istorice românești s-au unit într-un singur stat național român.

24 ianuarie 1859

Unirea din 1859 nu a fost doar o victorie a românilor, ci și un exemplu remarcabil de diplomație și strategie politică.

Fiecare pas, de la consultările ad-hoc până la dubla agelere a lui Alexandru Ioan Cuza, a fost marcat de negocieri tensionate și compromisuri.

Această poveste începe într-o Europă tulburată de conflicte și interese contradictorii, unde marile puteri încercau să modeleze soarta popoarelor după propriile interese.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Pașii spre modernizarea României

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

După Războiul Crimeii, Tratatul de Pace de la Paris (1856) a stabilit măsuri care au vizat și Moldova și Țara Românească. Printre ele, Moldova a primit trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad.

În 1857, Marile Puteri au acceptat organizarea Divanurilor ad-hoc, adunări reprezentative care urmau să exprime poziția principatelor față de Unire.

În Moldova, procesul a fost tulburat de falsificarea alegerilor de către caimacamul Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman. Frauda a fost dezvăluită după publicarea unor scrisori în presa europeană, iar alegerile au fost anulate.

După reluarea votului, în toamna lui 1857, reprezentanții ambelor principate s-au pronunțat în favoarea Unirii.

24 ianuarie 1859. Cum s-a realizat unirea

Conform Convenției de la Paris (1858), Moldova și Țara Românească își păstrau instituții separate și urmau să își aleagă domnitori proprii, fără o unire politică deplină.

Printr-o strategie politică, unioniștii l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn al Moldovei (5 ianuarie 1859) și al Țării Românești (24 ianuarie 1859).

Dubla alegere a dus la unirea de facto a celor două principate, iar unificarea administrativă s-a realizat în 1862, când s-a format un singur guvern, o singură adunare legislativă, iar București a devenit capitala statului.

Ministerul Apărării Naționale, împreună cu autoritățile locale, organizează sâmbătă ceremonii militare și religioase dedicate împlinirii a 167 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române.

Municipiul Botoșani va marca, printr-un ceremonial militar și religios, Unirea Principatelor Române, eveniment istoric fundamental pentru statul român modern. Activitățile se vor desfășura la Monumentul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, situat pe Bulevardul Mihai Eminescu, în prezența autorităților locale și județene, a reprezentanților instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și a numeroși invitați.

La ceremonia care va începe la 10.30 sunt așteptați să participe prefectul județului Botoșani, primarul Cosmin Andrei, președintele Consiliului Județean, comandantul Garnizoanei Botoșani, parlamentari, lideri politici locali, șefi ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, directorul Penitenciarului Botoșani, precum și reprezentanți ai asociațiilor de veterani și ai cadrelor militare în rezervă și retragere.

Un sobor de preoți va oficia un ceremonial religios.

La final, vor fi depuse coroane și jerbe de flori la monument, în acordurile „Imnului Eroilor”, de către autoritățile locale și județene, structurile Ministerului Afacerilor Interne și Garnizoana Botoșani.

Ceremonia se va încheia cu defilarea detașamentului de onoare. „Hora Unirii” va uni participanții într-un gest simbolic de unitate.

Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române, începând cu ora 9:30, va fi săvârșită Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București, unde vor fi pomeniți Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropoliții Nifon Rusăilă al Țării Românești și Sofronie Miclescu al Moldovei, precum și toți făuritorii Unirii Principatelor Române.

La statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza, amplasată în Dealul Patriarhiei, va avea loc, de la ora 10:00, o ceremonie militară de depuneri de coroane și jerbe de flori.

La ora 11:00 va fi oficiată slujba de Te Deum, urmată de cuvântul ierarhului slujitor.

La Focșani, vor fi organizate în Piața Unirii, de la ora 11:00, o ceremonie militară și religioasă și un moment artistic dedicat momentului.

La Iași, ceremonia militară și religioasă se va desfășura la Monumentul lui Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii, începând cu ora 15:00.

În fiecare an, la data de 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din 1859, cunoscută drept ‘Mica Unire’. Realizată sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, unirea a reprezentat expresia voinței politice comune a liderilor din Moldova și Țara Românească, fiind primul pas în crearea statului român modern.

24 ianuarie 1859 – ziua alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la București ca domnitor al Țării Românești, după ce la 5 ianuarie fusese ales la Iași domnitor al Moldovei – este momentul când s-au împlinit aspirațiile naționale ale revoluționarilor de la 1848, care înscriseseră în programele lor idealul unirii Principatelor drept ‘cheia de boltă fără de care s-ar prăbuși întreg idealul național’.

Actul istoric al Unirii de la 24 ianuarie 1859, despre care Mihail Kogălniceanu spunea că este ‘actul întregii națiuni române’, a rămas un moment decisiv în istoria românilor, pentru că recunoașterea internațională a Unirii și măsurile adoptate în anii care au urmat au dus la obținerea și recunoașterea independenței României în anii 1877 – 1878 și la îndeplinirea idealului național de unire a tuturor românilor în 1918. În egală măsură, momentul 24 ianuarie 1859 a fost primul pas făcut de națiunea română pe drumul modernității și al integrării europene. AGERPRES

Xenia Grigorievna Petrova a fost soţia unui ofiţer de armată, Andrei Fedeorovici Petrov. Ea a devenit văduvă la vârsta de 26 de ani când soţul său a murit brusc, la o petrecere. Ea a plâns moartea soţului ei, şi în special faptul că el a murit fără spovedanie şi împărtăşanie.

Din acel moment, Xenia şi-a pierdut interesul pentru toate lucrurile lumeşti şi a urmat calea grea a nebuniei pentru Hristos.
Ea a început să îmbrace hainele soţului ei şi să insiste să fie numită Andrei Feodorovici. Ea le-a spus oamenilor că ea a murit, nu soţul ei. Într-un anumit fel, acest lucru era adevărat.

A abandonat felul ei de viaţă anterior, deci a murit lumii, şi a incept sa vieze numai pentru Dumnezeu, deci a trăit o profundă renaştere spirituală.
Când a dăruit altora casa şi tot ceea ce avea, rudele sale s-au plâns autorităţilor. După ce au vorbit cu Xenia, autorităţile au fost convinse că ea este totuși în posesia facultăţilor sale mintale, şi că avea dreptul să dea tot ce avea în ce mod dorea si cui alegea ea. În curând, ea nu a mai avut nimic pentru ea, aşa că a început să se plimbe prin zona săracă a Petersburgului, fără vreun loc unde să îşi culce capul.

Ea a refuzat orice ajutor de la rudele sale, fericită să fie liberă de orice legături cu lumea.
Când uniforma roşie şi verde a soţului ei s-a învechit, ea a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori. După un timp, Sfânta Xenia a părăsit Petersburgul pentru 8 ani. Se crede că a fost în pelerinaj la locurile sfinte din întreaga Rusie. Se poate ca ea să fi vizitat pe Sfântul Teodor de Sanaxar pomenit în 19 februarie, de asemenea militar. Viaţa lui s-a schimbat dramatic după ce un tânăr ofiţer a murit în timpul unei petreceri, la băut. Poate că acest ofiţer a fost soţul Sfintei Xenia. În orice caz, ea îl ştia pe Sfântul Teodor şi a avut de câştigat în urma sfaturilor sale.
Sfânta Xenia s-a întors până la urmă în Petersburg unde toti îşi băteau joc de ea şi o insultau pentru comportamentul ei straniu. Când accepta bani de la oameni, primea doar monede mici, pe care le folosea să ii ajute pe cei săraci. Îşi petrecea nopţile în rugăciuni, fără să doarmă, pe un câmp din apropierea oraşului.

În curând, virtutea sa şi darurile sale au început să fie observate. Ea a prezis evenimente viitoare care urmau sa afecteze cetăţenii Petersburgului şi chiar pe familia regală. Împotriva voii ei, ea a început să fie cunoscută ca cineva plăcut lui Dumnezeu. Oamenii considerau vizitele ei în casele sau căminele lor, ca mari binecuvântări.

Sfânta Xenia a trăit cam 45 de ani după moartea soţului ei, şi a plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că a avut loc pe la sfârşitul secolului 18. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.

Prin anii 1820, oamenii făceau pelerinaj la mormântul ei, să se roage pentru sufletul ei şi să o roage să se roage lui Dumnezeu pentru noi. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.
Cei care îşi îndreaptă rugăciunile către Sfânta Xenia, primesc vindecare din bolile lor şi eliberare de probleme. Este de asemenea cunoscută pentru ajutorarea celor care îşi caută un loc de muncă.
Sfantă Xenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne mântuim!