Curățați coșurile de fum: pericol de incendiu!

În ultimele ore, cinci familii din localitățile Mîndrești (comuna Ungureni), Dângeni, Știubieni, Flămânzi și Boroșoaia (comuna Plugari) au fost la un pas să rămână fără acoperiș deasupra capului din cauza unor incendii generate de coșurile de fum pentru necurățate de funingine.

Pompierii militari din Săveni, Trușești, Flămânzi, Botoșani și Iași au intervenit prompt și au stins flăcările înainte de a se înregistra pagube materiale însemnate.

Vă reamintim faptul că în sezonul rece multe dintre incendii se produc din cauza coșurilor necurățate de funingine. Aceste incidente pun în pericol atât viețile oamenilor, cât și bunurile acestora, fiind una dintre principalele cauze ale incendiilor în sezonul rece.

Atragem, din nou, atenția asupra necesității curățării periodice a coșurilor de fum, o măsură esențială pentru prevenirea incendiilor. Depunerile de funingine și gudron se pot aprinde, iar focul se poate extinde rapid la structura acoperișului și la întreaga locuință.

Verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grinzi, astereală etc.).

Tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn).

Îngroșați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului.

↔️ Păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.

Sfântul Antonie era egiptean de neam, din satul Coma, de lângă vestita cetate Heracleopolis, din Egiptul de Sus. S-a născut către anul 250, învăţând de la părinţii şi de la bunicii săi credinţa în Hristos, şi a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305), ajungând până în vremea binecredinciosului împărat Constantin (306-337) şi a fiilor lui.

Văzând el viaţa cea pătimaşă a tinerilor care învăţau carte în vremea lui, n-a voit a merge la şcoli, ci ştia numai limba lui, fiind foarte isteţ şi priceput la minte. Dar părinţii lui, care erau oameni cu stare, se îngrijeau cu multă luare-aminte de creşterea fiului şi a fiicei lor, potrivit înţelepciunii creştineşti. Când avea douăzeci de ani, părinţii lui s-au mutat la cele veşnice, lăsându-l moştenitor al unor averi mari.

Dar, intrând el odată în biserică, a auzit din Evanghelie cuvintele spuse de Domnul tânărului bogat: „Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor, şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21). A fost ca şi când numai pentru el s-a făcut citirea aceasta şi, întorcându-se acasă, a împărţit săracilor averile sale, neoprindu-şi pentru sine şi pentru sora lui decât cele de trebuinţă. A încredinţat apoi pe sora lui unor credincioase fecioare, iar el se făcu pustnic.

Deci, la început se povăţuia după viaţa pustnicilor din apropiere de satul lui, culegând de la toţi, ca o albină din flori, toată fapta bună, avându-şi chilia şi el tot lângă sat, întărindu-se în viaţa de pustie, în rugăciune, în nemâncare, în iubirea de oameni. Şi aşa se silea a urma lui Hristos, urmând tuturor celor ce bine vieţuiau. Şi era iubit de toţi din sat. Dar, fiind tânăr, Antonie a început lupta cu trupul său şi a aprins vrăjmaşul întru el ispita dulceţilor desfrânării. Şi arătând el atunci şi mai multă sârguinţă, s-a mutat mai departe, locuind în nişte morminte dintr-un cimitir păgânesc.

Şi a adus vrăjmaşul asupra lui tot felul de năluciri, pofte şi năvăliri de fiare înspăimântătoare, aducându-l aproape de deznădăjduire. Şi abia după multă vreme, a început a-i trimite lui Domnul raze de uşurare. „Unde erai, Doamne, când mă luptam?” a întrebat Antonie. „Eram lângă tine şi te ajutam”, i-a răspuns Domnul. Şi rugându-se a simţit întărire. Atunci era ca de 35 de ani. Deci, simţind el nevoie de linişte şi de singurătate, s-a suit la munte, într-o cetăţuie părăsită, în care închizându-se, cineva îi aducea lui pâine uscată de două ori pe an. Şi a vieţuit aşa, în rugăciune şi pustnicie, douăzeci de ani. Şi a ieşit Cuviosul Antonie de acolo învăţat de Dumnezeu.

Şi a început a veni lumea la el. Şi s-a umplut pustia de colibe de monahi. Iar el le vorbea ca un dascăl, din Scripturi, şi din singura lui iscusinţă. Şi le zicea: „Nimic din lume să nu cinstiţi mai mult decât dragostea lui Hristos. Ostenelile de aici se vând cu preţ veşnic: că puţin dai şi însutit primeşti. Oricât ar fi de greu, să nu ne întristăm ca şi cum am pieri, ci să îndrăznim şi să ne bucurăm ca nişte mântuiţi, că Dumnezeu este împreună cu noi”. Şi altele asemenea. Venind vremea prigoanelor lui Maximian, a coborât de mai multe ori şi fericitul Antonie, cu ucenicii lui, la Alexandria, voind a mărturisi şi ei credinţa şi a întări pe cei ce pătimeau pentru Hristos. Dar Dumnezeu a rânduit ca el să fie cruţat, Sfântul Împărat Constantin dăruind pace creştinilor. Şi stând el în singurătate cu ucenicii, a început Dumnezeu a lucra vindecări minunate prin el.

Deci, văzându-se el risipit peste măsură de mulţimea de oameni, de bolnavi şi de monahi, s-a mutat în şi mai adâncă singurătate, într-un munte înalt. Şi i se arătau lui descoperiri, cu darul lui Hristos. Iar din când în când cobora la muntele cel de jos şi se întâlnea cu monahii şi cu oamenii din lume, care-l căutau. Şi mulţi se lepădau de lume şi se făceau călugări. Deci, a ajuns vestea despre el la împărăţie şi Constantin cel Mare şi feciorii lui doreau un cuvânt de la el. Iar el, răspunzându-le, îi ruga să fie iubitori de oameni, de dreptate şi de cei săraci.

Şi, la cererea Sfântului Arhiepiscop Atanasie, a coborât în cetatea Alexandriei, întărind credinţa ortodoxă împotriva ereziei ariene, şi tuturor le spunea: „Păziţi predania Părinţilor şi credinţa cea dreaptă în Domnul Hristos!”. Înainte de moartea sa, Sfântul a rânduit să se dea haina sa Sfântului Atanasie din Alexandria şi cojocul său fericitului episcop Serapion, iar mormântul său nimeni să nu-l ştie.

Deci, trăind el 105 ani, s-a mutat către Domnul. Iar Viaţa lui a scris-o Sfântul Atanasie cel Mare, ca unul ce cunoştea pe Sfântul Antonie de aproape. Şi a ajuns acest minunat om al lui Dumnezeu, Antonie, a fi socotit în toată lumea ca începătorul şi dascălul cel adevărat al vieţii pustniceşti.

Zeci de credincioși au umplut, vineri seară, până la refuz, bisericuța din cartierul Rotunda, adunați în duh de rugăciune și evlavie pentru a-l cinsti pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, ocrotitorul spiritual al parohiei. Atmosfera de sărbătoare a marcat începutul hramului unuia dintre cei mai mari asceți ai creștinătății.

Slujba Vecerniei cu Litie a fost oficiată de un sobor impresionant de preoți din municipiul Botoșani, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, momentul liturgic deschizând în mod solemn sărbătoarea hramului. Glasurile a peste treizeci de slujitori ai altarului au răsunat în lăcașul de cult închinat Sfântului Antonie, la unison cu inimile credincioșilor prezenți. „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…”  a răsunat plin de emoție, în lăcașul ocrotit de sfânt, din glasurile slujitorilor altarului, puternic și în același timp cutremurător

Răspunsurile liturgice au fost oferite de un grup de psalți din mai multe parohii botoșănene, dar și de seminariști veniți de la Iași, imnurile de slavă completând frumusețea și solemnitatea slujbei. La final, prin rugăciunea Litiei, au fost binecuvântate pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente simbolice folosite în cultul divin public, spre întărirea sufletească a credincioșilor.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de părintele Nicolae Crăciun, fostul protopop de Hârlău, oaspetele subliniind importanța exemplului de viață al Sfântului Antonie cel Mare, model de smerenie, nevoință și credință lucrătoare, îndemnând credincioșii să urmeze, în măsura puterilor lor, calea rugăciunii și a apropierii de Dumnezeu.

La rândul său, părintele paroh Dumitru Butnariuc a mulțumit credincioșilor pentru prezența numeroasă la slujbă, precum și pentru osteneala și implicarea constantă în viața parohiei. Acesta a evidențiat dorința comunității de a lăsa în urmă o mărturie vie a credinței creștine, care să dăinuie peste generații, în cartierul Rotunda.

Seara s-a încheiat respectând tradiția, enoriașii parohiei oferind celor prezenți pachete cu bunătăți pregătite de gospodinele renumite din cartier și vin fiert, ca expresie a dragostei creștine și a ospitalității.

Modificări în acordarea despăgubirilor RCA. O lege oficializată recent a extins dreptul la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte, în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane. Modificările au fost necesare după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțională limitarea acestor despăgubiri doar la victimele directe, scrie alba24.ro.

Până recent, soțul, copiii sau părinții victimelor aveau dreptul la despăgubiri în cazurile de deces. Însă situația era neclară atunci când victimele supraviețuiau cu dizabilități permanente severe – paralizie, stare vegetativă sau handicap grav. Acum, familia poate solicita despăgubiri morale proprii, separate de cele ale victimei directe.

Modificări în acordarea despăgubirilor RCA

Modificarea legislativă vine să corecteze o anomalie evidentă: suferința cauzată de un accident grav nu se oprește la persoana rănită. Când cineva rămâne cu dizabilități permanente în urma unui accident, impactul afectează întreaga familie – soțul care devine îngrijitor, copiii care își pierd normalitatea copilăriei, părinții care asistă la drama propriului copil, etc.

Modificările legislative au consecințe directe asupra sistemului de asigurări RCA. Un accident rutier grav poate genera acum mai multe cereri de despăgubiri morale distincte, nu doar una singură.

Legea nr. 231/2025, care a intrat în vigoare pe 19 decembrie 2025, vizează modificarea Codului Civil în sensul extinderii dreptului la despăgubiri morale și pentru victimele indirecte, în cazurile de vătămare corporală sau a sănătății unei persoane. 

Potrivit legii, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată victimei directe și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.

Au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială și ascendenții, descendenții, frații, surorile și soțul, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricare alte persoane care, la rândul lor, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.

Criterii pe care instanța le va avea în vedere la stabilirea despăgubirilor acordate victimelor indirecte

La stabilirea despăgubirilor, instanța va avea în vedere criterii clare, precum:

• relația dintre victima directă și persoana care se pretinde indirect vătămată,
• gravitatea vătămării corporale a victimei directe,
• caracterul său permanent și iremediabil, care să afecteze sever ori în mod excepțional posibilitățile de viață familială ale victimelor indirecte în interacțiunea lor cu victima directă.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 342 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial din 7 octombrie 2024, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1.391 alin. (1) din Codul civil sunt neconstituționale, în măsura în care limitează posibilitatea victimelor indirecte de a fi despăgubite pentru restrângerea posibilităților lor de viață familială și socială ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății victimei directe.