Connect with us

Eveniment

Interviu cu preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Sport, botoșăneanca Elisabeta Lipă

Publicat

acum 1 an

Publicitate

Preşedinta Agenţiei Naţionale pentru Sport, Elisabeta Lipă, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că problema tehnicienilor şi specialiştilor din sportul românesc este una foarte gravă, care a contribuit la rezultatele modeste din ultima perioadă, şi a subliniat că românii trebuie să reînveţe să antreneze.

Lipă a explicat că România a „exportat” în ultimii ani numeroşi antrenori şi tehnicieni la aproape toate disciplinele, aceştia fiind tentaţi de ofertele financiare din străinătate. În opinia sa, şcoala românească, indiferent de disciplina sportivă, nu mai există şi că această realitate trebuie acceptată.

„Tot timpul am auzit că asta este şcoala noastră, că noi avem o şcoală bună de canotaj, de gimnastică, de lupte sau alte discipline, dar azi trebuie să înţelegem că şcoala noastră nu mai există. Şi aşa cum în trecut noi i-am învăţat pe alţii să antreneze şi să cucerească medalii, aşa trebuie să facem noi acum. Adică să luăm de la străini cunoştinţele necesare, să reînvăţăm să antrenăm”, a spus Elisabeta Lipă.

Foştii sportivi, campioni europeni, mondiali sau olimpici români, nu sunt tentaţi să devină antrenori pentru că se compară cu antrenorii consacraţi şi nu au răbdare să înceapă de jos în noua meserie, este de părere preşedinta ANS. „El începe de jos în noua meserie şi pleacă de la un salariu minim pe economie, deci trebuie să se descurce cu acei bani. Iar când vede că antrenorii de top din disciplina respectivă câştigă de zece ori mai mult, nu mai are răbdare să crească în noua meserie”, a precizat Lipă.

Fosta preşedintă a Federaţiei Române de Canotaj a explicat că a adus în la lotul naţional un antrenor străin, pe Antonio Colamonici, în 2016, dar lângă el există alţi 10-11 antrenori români care învaţă.

„Eu pe lângă acest antrenor străin am pus 10-11 antrenori români care învaţă de la cel străin. Şi care pun în practică zi de zi ceea ce spune tehnicianul străin. Pentru că Antonio nu vine să stea din octombrie până în septembrie anul următor… el vine numai o anumită perioadă. În restul timpului, de antrenamente se ocupă antrenorii români de care v-am spus. Deci Antonio este creierul, dar sub el are o armată de antrenori, tehnicieni, specialişti şi aşa mai departe”, a adăugat Elisabeta Lipă.

Publicitate

AGERPRES: Doamna preşedintă, cât de reală este problema antrenorilor şi cât de mult afectează ea sportul românesc?
Elisabeta Lipă: Problema antrenorilor în sportul românesc este una foarte gravă. Şi nu numai a antrenorilor, ci a tuturor specialiştilor şi tehnicienilor. Din experienţă vă spun că este din ce în ce mai greu să găseşti antrenori care în primul rând să îşi dorească această meserie, care nu este deloc una uşoară, iar apoi să se dedice întru totul ei. Dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm garda jos şi să spunem ”Asta e, nu mai avem ce face” şi să închidem porţile sportului românesc. Noi, cei din sportul românesc, trebuie, ca întotdeauna, să căutăm soluţii şi pentru această problemă.

AGERPRES: Consideraţi că numărul din ce în ce mai mic şi valoarea antrenorilor au contribuit la decăderea sportului românesc în ultima perioadă?
Elisabeta Lipă: A contribuit cu siguranţă la lipsa rezultatelor… pentru noi tot ce am avut, hai să nu zic tot, dar aproape tot, am trimis la export. Pe antrenorii buni, care au demonstrat în decursul anilor că ştiu să facă performanţă şi au adus României rezultate, i-am trimis la export…

AGERPRES: De ce s-a întâmplat acest lucru?
Elisabeta Lipă: Pentru că nu am avut strategii bine puse la punct, nu am avut politici publice… practic noi am mers din inerţie. Tot timpul am auzit că asta este şcoala noastră, că noi avem o şcoală bună de canotaj, de gimnastică, de lupte sau alte discipline, dar azi trebuie să înţelegem că şcoala noastră nu mai există. Şi aşa cum în trecut noi i-am învăţat pe alţii să antreneze şi să cucerească medalii, aşa trebuie să facem noi acum. Adică să luăm de la străini cunoştinţele necesare, să reînvăţăm să antrenăm. Cine găseşte specialistul cel mai bun să facă bine să îl aducă acasă şi să ne înveţe începând cu abecedarul disciplinei respective şi apoi cum să faci sport de performanţă în ziua de azi. Iar aşa peste câţiva ani probabil vom avea şi rezultate.

AGERPRES: Există răbdare pentru a pune în aplicare acest plan? Pentru că se ştie că în sportul românesc se doresc medalii şi rezultate mâine…
Elisabeta Lipă: Păi aici este problema, că noi nu mai avem răbdare. La noi, când găsim un copil talentat, chiar dacă vârsta lui îi permite să concureze la juniori, îl aruncăm direct la seniori. Şi atunci el fie se rupe fizic, fie psihic, nu face faţă pentru că poţi să fii foarte bun la categoria ta de vârstă, dar când ajungi direct în elită nu mai poţi să spui că eşti foarte bun, pentru că e alt nivel.

AGERPRES: Care ar fi calităţile pe care trebuie să le aibă un antrenor astăzi?
Elisabeta Lipă: În afară să fie antrenor, el trebuie să fie pentru sportivul său şi mamă, şi tată, şi soră, şi frate, şi prieten, şi psiholog… Deci antrenorul trebuie să aibă foarte, foarte multe calităţi, care adunate se traduc prin răbdare.

 


Foto: (c) RADU TUTA / AGERPRES FOTO

 

AGERPRES: E mai greu să fii antrenor azi decât atunci când eraţi dumneavoastră în activitate?
Elisabeta Lipă: Acum este o generaţie foarte diferită faţă de cea din care am făcut şi eu parte. Mijloacele de informare sunt la tot pasul, curiozitatea este de zece ori mai mare pentru un sportiv, şi atunci tu, ca antrenor, trebuie să găseşti soluţiile de a-l face să înţeleagă că performanţa nu este un lucru uşor. Să îi arăţi că performanţa este grea, dar este în acelaşi timp foarte frumoasă. Pentru că nu oricine poate ajunge campion.

AGERPRES: Directorul Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din România, Ramona Ceamuru, spunea că din cei care accesează cursurile CNFPA, doar 25% sunt foşti sportivi de mare performanţă. De ce credeţi că foştii campioni nu sunt atraşi de antrenorat?
Elisabeta Lipă: Foştii campioni, mulţi dintre ei, nu îşi doresc să devină antrenori pentru că ei se compară din prima cu antrenorii deja consacraţi. Adică el începe de jos în noua meserie şi pleacă de la un salariu minim pe economie, deci trebuie să se descurce cu acei bani. Iar când vede că antrenorii de top din disciplina respectivă câştigă de zece ori mai mult, nu mai are răbdare să crească în noua meserie. El vrea să câştige bani mulţi într-un timp foarte scurt. Ceea ce e imposibil practic, pentru că un salariu bun îl dai unui antrenor în funcţie de performanţă, iar el ca antrenor este abia la început.

AGERPRES: Sunt şi excepţii…
Elisabeta Lipă: Sigur că există şi excepţii, foşti mari campioni care s-au apucat de antrenorat fără să stea pe gânduri. Uite, Marian Drăgulescu s-a lăsat şi antrenează, Larisa Iordache antrenează, Alina Dumitru antrenează, deci sunt foşti sportivi care au apucat drumul ăsta, dar, din păcate, sunt foarte puţini. Trebuie să se găsească soluţii ca foştii sportivi să fie integraţi în zona asta a antrenoratului. Nu mai spun că dacă facem o statistică vedem că avem un număr foarte mare de profesori de educaţie fizică şi sport, adică de studenţi care termină în fiecare an o facultate de sport. Dar dacă începem să îi căutăm după ce au absolvit o să vedem că dintre ei doar un număr impresionant de mic activează efectiv în sport. Pentru că nu li se oferă nimic. Anul acesta a fost unul… şi încă este… foarte greu, cu finanţare plecată prost de la început. Pentru că să ai un club mic, de exemplu, cu multe secţii şi să încerci să le susţii pe toate cu puţin e greu. Bugetul e foarte mic şi n-ai cum să le dai tuturor cât merită. Şi atunci clubul respectiv nu are cum să performeze. De asta zic că sportul românesc trebuie reformat, dar întotdeauna lumea este foarte sceptică la reformă.

AGERPRES: Dumneavoastră aţi fost unul dintre preşedinţii de federaţie care aţi ales să aduceţi un antrenor străin la lotul naţional de canotaj, a fost la momentul respectiv unica soluţie?
Elisabeta Lipă: Eu am adus la canotaj un antrenor străin în momentul în care am epuizat toată gama de antrenori români şi rezultatele nu veneau. Asta nu înseamnă că antrenorii români nu sunt buni, dar probabil că nu au avut mentalitatea necesară cu care a venit antrenorul străin. Pentru că străinul nu a venit din postura de antrenor de campion olimpic. El a venit aici şi practic a crescut împreună cu sportivii. Dar eu pe lângă acest antrenor străin am pus 10-11 antrenori români care învaţă de la cel străin. Şi care pun în practică zi de zi ceea ce spune tehnicianul străin. Pentru că Antonio nu vine să stea din octombrie până în septembrie anul următor… el vine numai o anumită perioadă. În restul timpului, de antrenamente se ocupă antrenorii români de care v-am spus. Şi atunci sunt buni sau nu sunt buni? Sunt şcoliţi sau nu sunt şcoliţi? Eu zic că sunt, pentru că rezultatele asta spun. Deci Antonio este creierul, dar sub el are o armată de antrenori, tehnicieni, specialişti şi aşa mai departe. Pentru că un antrenor este neputincios dacă nu are nişte elemente ajutătoare. Aşa că trebuie să ai un colectiv tehnic foarte bine pus la punct. Iar aici ajungem la ce vă spuneam mai devreme, că nu ne lipsesc numai antrenori. Pentru că noi nu avem medici de medicină sportivă la ora actuală, doar răzleţ, pe ici-colo câte unul, pentru că nimeni nu e dispus să stea atâta timp lângă sportiv în cantonament. Nu avem asistenţi medicali, nu avem specialişti pe zona de recuperare, kineto, nu avem masori, nu avem osteopaţi şi aşa mai departe. Şi atunci fiecare federaţie se descurcă cum poate. Pentru că şi medicul, masorul sau preparatorul este un om ca noi toţi, cu familie, care face sacrificii să stea departe atât timp… Are şi el nevoie de nişte asigurări medicale, de o pensie… şi aici intervine o altă problemă: unde să-l angajezi? Şi uite aşa ne învârtim într-un cerc vicios şi câştigă cel care se descurcă cel mai bine. Pentru că sistemul din sportul românesc nu-ţi pune nimic la dispoziţie.

AGERPRES: Cum se poate rezolva problema antrenorilor, care ar fi soluţia?
Elisabeta Lipă: Din punctul meu de vedere, soluţia este să ne reorganizăm, să ne stabilim nişte priorităţi, să facem nişte reforme, nişte strategii punctuale. Să ştim în primul rând ce dorim de la sportul românesc şi să investim în punctele care ne aduc beneficii.

Agenţia Naţională de Presă AGERPRES derulează un proiect (#Antrenordetop) care are ca obiectiv să aducă în atenţia publicului problemele cu care se confruntă sportul românesc la nivelul activităţii tehnicienilor.
AGERPRES

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Prognoza meteo pentru Paște și 1 Mai 2025: Temperaturi oscilante, ploi și furtuni. Cum va fi vremea până pe 19 mai

Publicat

acum 9 minute

vineri, 18.04.2025

de

Publicitate

Vremea de Paște și de 1 Mai 2025 aduce contraste termice notabile. În următoarea perioadă, temperaturile vor urca până la valori de 24-26 de grade Celsius, oferind o atmosferă de primăvară autentică, cu iz de vară timpurie. Totuși, nu vor lipsi episoadele de instabilitate atmosferică, cu ploi trecătoare.

Odată cu debutul lunii mai, valorile termice vor scădea semnificativ. Meteorologii anunță un început răcoros de lună, cu maxime de doar 16-18 grade Celsius. Oscilațiile de temperatură vor fi marcante, cu diferențe notabile de la o săptămână la alta, semn că primăvara încă își păstrează capriciile.

Perioada cea mai caldă va fi 21-23 aprilie, apoi vremea se mai răcește. Vor fi ploi în 24-27 aprilie, în majoritatea regiunilor.

Luna mai va începe cu temperaturi de 16-18 grade și ploi sau furtuni în majoritatea zonelor țării. Începe să se încălzească din 9-10 mai, până la valori peste 20 de grade. Apoi vor alterna perioade mai calde cu cele mai răcoroase, de la o zi la alta.

Mai sunt anunțate zile cu ploi sau furtuni în jurul datelor de 4-6 mai și după 9 mai, în toată țara, până la finalul intervalului.

În acest weekend, de Paște, sâmbătă temperaturile scad la 18-22 de grade, iar Duminică și luni vor fi maxime de 25-26 de grade. Sunt semnalate ploi doar vineri, în centru și la munte.

Publicitate

Administrația Națională de Meteorologie (ANM) a prezentat prognoza de vreme pentru următoarele patru săptămâni, până în 19 mai.

Vremea în săptămâna 21-27 aprilie

Valorile termice se vor situa peste cele specifice pentru această săptămână pe întreg teritoriul României, dar mai ales în regiunile nordice.

Regimul pluviometric se va situa în general în jurul celui normal pentru acest interval, în cea mai mare parte a țării.

Este posibilitatea unui ușor excedent în zona Carpaților Meridionali, Occidentali și în sud-vest. Va un ușor deficit în extremitatea de nord a teritoriului.

Vremea în săptămâna 28 aprilie – 4 mai

Temperaturile medii vor fi apropiate de cele normale pentru această perioadă în toate regiunile.

Cantitățile de precipitații vor fi apropiate de cele normale pentru acest interval în regiunile sud-estice. În rest vor fi ușor deficitare, mai ales în regiunile vestice și nord-vestice.

Vremea în săptămâna 5-11 mai

Temperatura medie a aerului va avea valori ușor mai ridicate decât cele normale pentru această perioadă, în cea mai mare parte a țării.

Regimul pluviometric va fi apropiat de cel normal pentru acest interval în regiunile sud-estice și vestice, iar în rest va fi ușor deficitar.

Vremea în săptămâna 12-19 mai

Mediile valorilor termice se vor situa ușor peste cele specific pentru această săptămână în cea mai mare parte a țării.

Cantitățile de precipitații estimate pentru această perioadă vor fi ușor deficitare în regiunile intracarpatice, iar în rest vor fi apropiate de cele normale.

Citeste mai mult

Eveniment

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: Iisus Hristos – Viaţa şi Învierea noastră (Scrisoare pastorală, 2025)

Publicat

acum 2 ore

vineri, 18.04.2025

de

Publicitate

Iubiţilor preoţi din parohii, cuvioşilor vieţuitori ai sfintelor mănăstiri şi drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iaşilor: har, bucurie, iertare şi ajutor de la Dumnezeu Cel în Treime preaslăvit – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

„Prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice.” [1]

Iubiți frați preoți,

Cinstiți viețuitori ai sfintelor mănăstiri, Drept-slăvitori creștini,

Hristos a înviat!

În fiecare an, aşteptăm sărbătoarea Sfintelor Paşti şi o trăim cu o bucurie deosebită. Este o bucurie ce vine din lăuntrul nostru, dar şi de dincolo de noi, deoarece Învierea lui Hristos este o realitate care nu aparţine lumii acesteia, ci o depăşeşte. Creştinii, adunaţi în jurul bisericilor în această noapte sfântă, mărturisesc prin însăşi prezenţa lor mult mai numeroasă decât în alte zile de peste an, că ceva tainic îi cheamă la prăznuire. Ceva adânc şi dumnezeiesc îi cheamă la împărtăşirea de bucuria negrăită a sărbătorii, aşa după cum îndeamnă cântarea Bisericii: „Veniţi, din rodul cel nou al viţei, al dumnezeieştii veselii, în ziua cea vestită a Învierii, Împărăţiei lui Hristos să ne împărtăşim, lăudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu, în veci” [2].

Publicitate

Credinţa noastră are drept temelie Învierea lui Hristos. Aceasta este Evanghelia, Vestea cea Bună, prin care Sfinţii Apostoli au cucerit şi au schimbat lumea. Ei nu au propovăduit vreo filosofie înaltă, „în cuvinte de înduplecare ale înţelepciunii omeneşti” [3] sau vreo cale misterioasă prin care problemele de sănătate, sociale, economice ori de alt fel să-şi găsească în mod eficient rezolvarea, asigurând umanităţii fericire, bunăstare, un trai pământesc lipsit de griji. Ei au vestit adevărul că prin Hristos, Dumnezeul-Om, moartea – adevărata problemă a omenirii – a fost biruită şi o nouă viaţă a pătruns în lume, iar aceasta este viaţa dumnezeiască.

„Ce era de la început, ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii – şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci – ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi” [4]. De aceea, Apostolul Pavel a putut afirma cu tărie că „dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” [5], deoarece „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră” [6].

Învierea lui Hristos este răspunsul lui Dumnezeu la greşeala dintru început a omului. „Îmbătat în rai de îndulcirea otrăvii autoîndumnezeirii luciferice” [7], după cum ne spune Sfântul Sofronie, primul om a ales să se rupă de Dumnezeu, Care este singurul izvor al vieţii. Urmarea a fost că stricăciunea şi, în final, moartea au pătruns de atunci în lume. Însă tragedia omului nu este atât moartea sa biologică, despărţirea sufletului de trup, cât moartea cea veşnică, adâncirea neîncetată în non-sens, lipsa oricărei speranţe. Din această moarte ne-a scos Fiul lui Dumnezeu, făcându-Se om ca şi noi, afară de păcat, luând asupra Lui starea umanităţii căzute. El a pătimit moarte pe cruce şi a înviat din morţi, deschizându-ne, astfel, calea către adevărata Viaţă: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” [8].

Iubiţi fraţi şi surori întru Hristos-Domnul,

Cu puţin timp înainte de Pătimirea Sa, Iisus a mers în Betania, satul Martei şi al Mariei. Răspundea chemării celor două surori, îngrijorate de perspectiva morţii iminente a fratelui lor, Lazăr, grav bolnav. Când a sosit Iisus în sat, Lazăr era de patru zile pus în mormânt. Trupul lui începuse deja să putrezească. Omeneşte, dispăruse orice nădejde. Cu toate acestea, când Îl întâmpină pe Domnul, Care o încredinţează de faptul că fratele ei va învia, Marta, îndurerată, găseşte totuşi puterea de a spune: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi” [9]. Sora lui Lazăr cel mort de patru zile avea credinţa aceasta că, la sfârşitul veacurilor, fratele ei va învia. Este aceeaşi înţelegere pe care şi astăzi o au unii dintre creştini, raportându-se la înviere doar ca la un eveniment îndepărtat, aşezat undeva la sfârşitul istoriei. Iisus însă, îi dă Martei un răspuns care schimbă întreaga perspectivă de până atunci a omenirii: „Eu sunt învierea şi viaţa!” [10]. Aceleaşi cuvinte avea să le rostească Mântuitorul, puţin mai târziu: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” [11].

Aşadar, viaţa veşnică nu este o realitate abstractă, impersonală, o fericire nedefinită. „Viaţa veşnică este Însuşi Hristos. El, ca «întâi născut din morţi» [12], îl ia pe om în viaţa Lui, (…) împlinindu-l ca persoană «după asemănarea» Lui” [13]. Aceasta înseamnă că întâlnirea cu Hristos este întâlnire cu Viaţa Însăşi. Împărtăşirea cu Hristos este împărtăşire de Viaţa cea adevărată. De aceea, mântuirea noastră se realizează doar prin întâlnirea cu Hristos şi prin strădania de a rămâne şi a ne adânci în relaţia personală, nemijlocită, cu El: „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” [14].

Prin Învierea lui Hristos, viaţa veşnică a pătruns deja în lumea aceasta şi cei care cred şi împlinesc poruncile dumnezeieşti o dobândesc încă de acum. „Dacă Mă iubeşte cineva, spune Mântuitorul, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el” [15]. Viaţa cea nouă, pe care o primim la Botez şi în care suntem chemaţi să creştem apoi în Biserică, înseamnă un alt mod de a privi şi îmbrăţişa întreaga realitate decât cel obişnuit, lumesc. În măsura în care este trăită real şi adevărat întâlnirea şi unirea cu Dumnezeu, viaţa şi făptuirea omului devin asemenea vieţii şi făptuirii dumnezeieşti. După cum Hristos este Dumnezeu şi Om, creştinul adevărat ajunge el însuşi să ducă o viaţă deopotrivă dumnezeiască şi omenească. El nu mai trăieşte izolat, separat, rupt de Dumnezeu, ci gândurile, cuvintele, faptele lui poartă pecetea prezenţei harului dumnezeiesc. Departe de a-şi pierde identitatea sa, el devine cu adevărat unic şi personal, făcându-şi al său modul de a fi al lui Dumnezeu: el are „gândul lui Hristos” [16], se raportează la semenii săi, nu oricum, ci aşa cum a făcut-o şi Hristos [17], întrucât are conştiinţa faptului că este „templu al Duhului Sfânt” [18]. „Dacă vorbeşte cineva, îndeamnă Sfântul Apostol Petru, cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu; dacă slujeşte cineva, slujba lui să fie ca din puterea pe care o dă Dumnezeu” [19].

Drept-slăvitori creştini,

Suntem chemaţi să devenim nu numai ascultători ai Cuvântului lui Dumnezeu, ci şi împlinitori ai acestuia. Împărtăşirea de darul Învierii, de viaţa cea veşnică, presupune şi din partea noastră strădanie continuă. Aceasta deoarece Dumnezeu, „Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” [20], respectă în mod absolut libertatea omului: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” [21].

„Cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră, ne îndeamnă Apostolul neamurilor, căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă” [22].

Vremurile pe care le trăim nu sunt uşoare. Vedem multă tulburare în ţara noastră şi în lume. Multă dezbinare între oameni, lipsă de respect şi de înţelegere, chiar duşmănie faţă de cel care exprimă o altă opinie, dorinţă de a stăpâni şi de a impune cu orice preţ în faţa semenilor propria voie. Războaiele continuă şi acum în diferite părţi ale lumii, iar aceasta înseamnă uciderea fratelui. Multe suflete sunt cu- prinse de deznădejde şi descurajare.

Faţă de acestea nu putem fi indiferenţi. Pe de o parte, dacă Hristos a murit şi a înviat pentru noi, dacă ne-a dăruit viaţa cea adevărată, nu se cade ca noi, creştinii, să ne lăsăm cuprinşi de deznădejde oricât de mari şi grele ar fi încercă- rile prin care trecem sau vom trece. Pe de altă parte, suntem chemaţi să nu fim indiferenţi la drama lumii în care trăim, ci să dăruim lumină şi mângâiere celor întristaţi. Suntem chemaţi să ne „lărgim inimile” [23], simţind durere pentru durerea celuilalt, preluând, atât cât putem, durerea celui de aproape sau a celui de departe, prieten sau duşman, pentru a o prezenta în rugăciune în faţa lui Dumnezeu.

Singura soluție adevărată pentru problemele noastre este viața cu Dumnezeu. Dacă suntem cu Dumnezeu, în familie ne e mai bine. Singurătatea este, de asemenea, trăită mai cu nădejde. Cu Dumnezeu, succesul nu ne duce la mândrie, iar înfrângerea nu ne aruncă în disperare. Ancorat în Dumnezeu, omul găsește mai ușor de lucru pentru că se mulțumește și cu mai puțin, până va veni și ceva mai mult.

Întrucât mulţi dintre cei care conduc destinele Ţării sunt fii ai Bisericii, avem încredinţarea că ei se îngrijesc pentru binele ei. Pe lângă analize atente, consultări oneste, abordări profesionaliste aşteptăm de la mai marii noştri, ai oraşelor, satelor şi Ţării, să fie conştienţi de faptul că rațiunea umană autonomă nu este suficientă. De aceea, nădăjduim ca deciziile lor majore să fie inspirate din Evanghelia lui Hristos, să n-o contrazică pe aceasta, singura care nu greșește.

Ca părtaşi ai Învierii lui Hristos să ne străduim să trăim fiecare zi fără de păcat, conştienţi fiind că păcatul înseamnă moarte, iar vieţuirea frumoasă, plăcută lui Dumnezeu, dă sens adevărat vieţii noastre. Fiecare semn al Crucii, fiecare rugăciune, fiecare participare la Sfânta Liturghie să devină pentru noi viață, adică atitudine potrivit crezului pe care-l mărturisim. „În fiecare zi, în fiecare noapte să avem în minte că Dumnezeu ne priveşte, că ne aude rugăciunile, că vede adâncurile duhului nostru” (…). Să fie gândul nostru acolo unde este Hristos. Atunci, rugăciunea noastră va fi cu El şi nu va rămâne mult loc patimilor. Ne vom obişnui să trăim în acest fel şi, printr-o astfel de vieţuire paşnică, vom reclădi întreaga noastră fiinţă. În viaţă nu este nimic banal, mărunt, neînsemnat. Păstrându-ne mintea în Dumnezeu, este uşor să păzim toate legile, rânduielile şi limitările exterioare fără a ne înrobi lor. Formele exterioare ale vieţii se împletesc uşor cu cugetul duhovnicesc” [24].

Lumina Învierii să ne cuprindă pe noi și întreaga lume, mărturisind până la marginile pământului că: Hristos a înviat!

Al vostru împreună frate și părinte întru Hristos,

† TEOFAN 

Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

Note bibliografice

1. Canonul Învierii, cântarea a 7-a, stihira 2, în Penticostar, Ed. Insti- tutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, p. 20.

2. Canonul Învierii, cântarea a 8-a, stihira 1, în Penticostar, p. 21.

3. 1 Corinteni 2, 4.

4. 1 Ioan 1, 1-3.

5. 1 Corinteni 15, 19.

6. 1 Corinteni 15, 14.

7. Arhim. Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere din limba rusă de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Sophia, Bucureşti, 2005, p. 37.

8. Ioan 3, 16.

9. Ioan 11, 24.

10. Ioan 11, 25.

11. Ioan 14, 6.

12. Coloseni 1, 18.

13. Georgios Mantzaridis, Morala creştină, trad. diac. Cornel Coman, Ed. Bizantină, Bucureşti, 2025, p. 944.

14. Ioan 15, 4-5.

15. Ioan 14, 23.

16. 1 Corinteni 2, 16.

17. Cf. Romani 15, 7.

18. 1 Corinteni 6, 19.

19. 1 Petru 4, 11.

20. 1 Timotei 2, 4.

21. Apocalipsa 3, 20.

22. Filipeni 2, 12-13.

23. Cf. 2 Corinteni 6, 13.

24. Arhim. Sofronie, Din Viaţă şi din Duh, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 54.

Citeste mai mult

Eveniment

ANPC: Cozonaci cu până la 21 de E-uri în marile lanțuri de magazine, compoziție înșelătoare și probleme la declarația nutrițională

Publicat

acum 3 ore

vineri, 18.04.2025

de

Publicitate

Inspectorii pentru protecția consumatorilor au analizat cozonacii puși în vânzare în marile lanțuri de retail din România și atrag atenția asupra aditivării excesive, în condițiile în care au fost identificate până la 21 de E-uri, compoziției înșelătoare cu ingrediente ambigue și problemelor la declarația nutrițională.

‘Cel mai relevant indicator privind siguranța produselor îl reprezintă analiza informațiilor puse la dispoziția consumatorilor prin etichetele/ambalajele produselor. În perioada Sărbătorilor Pascale, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pune la dispoziție următoarea evaluare comparativă a informațiilor oferite consumatorilor pentru produsele tip cozonac, comercializate în marile lanțuri de retail din România’, se arată într-un comunicat al ANPC.

Potrivit sursei citate, au fost analizate peste 20 de sortimente de cozonaci, produse de unități proprii sau furnizori din sectorul privat pentru rețele precum Carrefour, Auchan, Mega Image și Penny.

Principalele constatări indică o aditivare excesivă, compoziție înșelătoare cu ingrediente ambigue, probleme la etichetarea anumitor substanțe sau produse care provoacă alergii sau intoleranțe (alergeni), dar și la declarația nutrițională.

Astfel, s-au identificat produse care conțin până la 21 de aditivi diferiți, inclusiv în aluat, umplutură și glazură. Acest lucru ridică semne de întrebare privind originea naturală, cât și calitatea produselor, mai ales în cazul produselor prezentate drept ‘tradiționale’ sau ‘de casă’.

‘Aducem în atenție faptul că numeroase produse utilizează premixuri fără a menționa proporția reală de ingredient activ (ex: nucă), ceea ce poate induce în eroare consumatorul cu privire la conținutul real al umpluturii. În unele cazuri, umpluturile nu sunt menționate în denumirea produsului, iar procentul efectiv de nucă este net inferior percepției create’, se menționează în comunicat.

Publicitate

ANPC atenționează că, în cazul în care în denumirea produsului se regăsește oricare dintre ingredientele următoare: nucă/rahat/stafide/cacao/ mac, este imperios ca în lista de ingrediente să se regăsească ponderea/cantitatea lor în produsul finit. Deopotrivă, indicarea cantității/ponderii în lista de ingrediente se menționează și în cazul în care ingredientele nucă/rahat/stafide/cacao/mac se regăsesc pe ambalaj evidențiate prin desene sau grafică.

În ceea ce privește etichetarea anumitor substanțe sau produse care provoacă alergii sau intoleranțe (alergeni), în orice circumstanță consumatorului trebuie să i se furnizeze informații într-un mod complet și precis pentru a face o alegere în cunoștință de cauză. Menționarea alergenilor în lista ingredientelor nu este suficientă atâta timp cât nu sunt puși în evidență printr-un set de caracteristici grafice care îi diferențiază clar de restul listei de ingrediente, de exemplu prin font, stilul caracterelor sau culoarea de fond, susține ANPC.

De asemenea, în mai multe cazuri, deși declarația nutrițională este prezentă pe ambalajul cozonacilor, nu respectă ordinea obligatorie a nutrienților conform Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, în special în ceea ce privește poziționarea fibrelor.

În acest context, ANPC recomandă consumatorilor să citească cu atenție eticheta de produs, care ar trebui să ofere toate informațiile necesare pentru a lua decizia achiziționării. De asemenea, achiziționarea produselor se va face numai din locuri autorizate, unde spațiile de comercializare trebuie să fie în permanență curate și bine întreținute.

Totodată, personalul care comercializează produse de patiserie trebuie să poarte echipament de protecție sanitară, respectiv halat de protecție și bonetă, iar manipularea produselor să se asigure cu mâinile acoperite de mănuși curate sau de unică folosință.

Produsele de patiserie neambalate se vor vinde din recipiente curate, la adăpost de praf și de insecte, fiind servite numai cu ustensile speciale.

‘Este interzis a se permite consumatorilor să aleagă produsele cu mâna; produsele de patiserie trebuie să aibă menționate pe etichetă, obligatoriu, lista ingredientelor alergene, precum și prezența anumitor premixuri în compoziție sau a unor ingrediente care le înlocuiesc pe cele clasice’, se mai arată în comunicatul ANPC.

Pentru produsele de patiserie preambalate, data durabilității minimale este stabilită de producător și se va inscripționa pe etichetă/ambalaj, mai spun reprezentanții Autorității. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Denia Prohodului Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului

Publicat

acum 4 ore

vineri, 18.04.2025

de

Publicitate

În Sfânta Vineri din Săptămâna Mare are loc în Biserica Ortodoxă denia ce cuprinde rânduiala Prohodului Domnului, cântări de o frumusețe și profunzime deosebite, care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât și nădejdea în biruința Învierii ce se întrezărește.

Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. În cadrul procesiunii sunt făcute patru opriri și la fiecare oprire este rostită o rugăciune. După procesiune, toți credincioșii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, la intrarea în lăcașul de cult.

Sfântul Epitaf înseamnă acoperământ de mormânt, aceasta fiind semnificația în limba greacă a Epitafului. Deci, trecerea pe sub Sfântul Epitaf se face pentru a arăta că cei prezenți participă la suferințele și la moartea lui Hristos, trecând prin mormântul Mântuitorului pentru a învia împreună cu El.

Vinerea Mare este zi de mare doliu pentru că în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii. Zi aliturgică (nu se slujește Sfânta Liturghie), pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii și al vinului, iar cele două jertfe nu se pot aduce în aceeași zi.

Prohodul Domnului este o alcătuire de slujbă în trei stări, cu o melodie frumoasă, cântată și de credincioși, pe care se cântă textele rânduite de Sfânta Biserică, texte numite Prohodul Domnului, ce se încadrează la slujba Utreniei din Sâmbăta Mare, din Sâmbăta Sfintelor Pătimiri și care se oficiază, de fapt, vineri seara.

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce după firea omenească, iar Prohodul Domnului este un fel de slujbă de înmormântare, în care se pomenește importanța morții Mântuitorului, care s-a făcut pentru oameni și pentru mântuirea lor.

Publicitate

Este exprimată un fel de uimire în fața morții Mântuitorului: “Dar cum mori Viața și cum șezi în groapa și cu învierea ta îi mântuiești pe toți” sau “În mormânt Viața, pus ai fost Hristoase și s-au spăimântat oștirile îngerești”. Pe de altă parte, se pomenește de Iosif și Nicodim, care l-au înmormântat pe Iisus Hristos, pe El care a fost condamnat, pe El care a fost disprețuit, ei L-au cinstit în vremea aceea și I-au făcut o înmormântare cu cinste.

Alcătuirea Prohodului este atribuită imnografului bizantin Iosif Studitul. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.

…………………………….

Trecerea pe sub masă, în Vinerea Mare

În fiecare an, in Vinerea Mare, coboram in mormânt, împreuna cu Hristos, pentru ca, mai apoi, sa si înviem împreuna cu El. Aceasta coborâre si ridicare din groapa morții se face in chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflata in mijlocul Bisericii, pe care sta întins trupul mort al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf. Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânza de in, mătase sau catifea, pe care se afla imprimata sau pictata icoana punerii in mormânt a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecești, „epi tafos” („επί τάφος”), care înseamnă „pe mormânt”.

 

El reprezintă un fel de pecete așezata pe Sfântul Mormânt al Domnului. Trecerea pe sub el închipuie chiar intrarea in Sfântul Mormânt cel datator de Viața. In Sfânta si Marea Vineri se face pomenirea „Sfintelor si Mântuitoarelor si înfricoșătoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, adică: scuipările, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, crucea si moartea. În Vinerea Mare, in toate bisericile se săvârșește „Vecernia Sâmbetei celei Mari”. In cadrul acestei slujbe speciale se scoate in mijlocul bisericii Sfântul Epitaf. El este așezat pe o masa mai înalta, care închipuie Mormântul Domnului.

 

La rândul lui, Sfântul Epitaf aduce aminte de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea si Nicodim, care, coborând de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregătit pentru îngropare, mai înainte de a-L așeza in mormânt. Credincioșii săruta Sfânta Evanghelie si Sfânta Cruce, care sunt așezate pe Sfântul Epitaf, după care trec pe sub masa. De cealaltă parte a mesei se afla Sfânta Cruce, așezata sub policandru cu o zi in urma, in cadrul Deniei celor 12 Evanghelii. Unii credincioși trec pe sub masa o singura data, închipuind Jertfa Unică a Fiului lui Dumnezeu, iar alții trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a stat in mormânt. Nu există vreun temei care sa întărească mai mult o părere sau alta. Fie o singura data, fie de trei ori, important este ca atunci când se face acest gest al smereniei si al credinței, credincioșii sa știe ca, prin acest lucru, ei închipuie in trupul si viața lor moartea si punerea in mormânt a lui Hristos.

Prezenta mormântului Domnului si a Crucii Sale in mijlocul bisericii ne învață ca, pana sa ajungă la Înviere, credincioșii trebuie sa participe in chip simbolic si la Patimile, moartea si îngroparea Mântuitorului.

Coboram împreuna cu El in moarte, pentru ca in noaptea Învierii sa si înviem împreuna cu El, după cum zice o cantare a slujbei: „Astăzi mă îngrop împreuna cu Tine, Hristoase…”.

Așa cum Hristos a trecut prin mormânt, pentru a Se pogora in iad, cu scopul de a-i învia pe toți Drepții care așteptau împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu, tot așa, credincioșii trebuie sa moara si sa treacă prin mormânt, pentru a putea învia împreuna cu Hristos si a dobândi viața cea veșnica in Împărăția Sa.

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending