România a răspuns deja ‘direct ingerinței străine trimițând acasă pe cei care au ținut legătura cu o grupare paramilitară de sorginte nazistă asociată unui candidat, care încerca să răstoarne ordinea democratică constituțională în România’, afirmă Ministerul Afacerilor Externe (MAE), într-o informare transmisă marți presei.

Potrivit ministerului român, afirmația lui Dmitri Peskov, purtător de cuvânt al președintelui rus, ‘este inacceptabilă dar în linie cu efortul sistematic al Federației Ruse de a manipula și interfera cu procesele democratice din România. Kremlinul constată că eșuează, și de aici frustrarea’.

‘Rusia nu are alegeri libere de aproape 20 ani. Un stat agresor nu poate să dea lecții de democrație. Pentru contrast, în Rusia opoziția nu are parte de acces la instituții și procese legale. Opozanții sunt executați la câțiva metri de Kremlin’, se mai adaugă în precizarea transmisă presei de MAE român.

Kremlinul a apreciat, marți, că alegerile prezidențiale din România fără candidatura lui Călin Georgescu, ultranaționalist și prorus, potrivit EFE, ‘nu vor avea legitimitate’.

‘Desigur, dacă este să spunem lucrurilor pe nume, orice scrutin organizat fără el (Georgescu) nu va avea legitimitate’, a declarat reporterilor purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov. AGERPRES

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a născut în jurul anului 540, într-o familie de patricieni romani, cu o veche tradiție creștină, din cetatea Roma. Familia sa locuia într-o casă deosebită, așezată pe colina Celius, pe actuala strada „Sfântul Grigorie”, care, în nord, merge spre Coloseum, iar în sud, spre Circus Maximus. Familia sa deținea proprietăți însemnate în jurul Romei și în insula Sicilia.

În timpul copilăriei sale, Italia a fost recucerită, de împăratul bizantin Iustinian cel Mare, de la goți. Mai înainte însă, un bunic de-al său, anume Felix al III-lea, fusese numit episcop al Romei, de către regele got Teodoric cel Mare. Tatăl său, Gordian, a deținut o funcție bisericească, necunoscută nouă în ziua de astăzi, iar mama sa, Silvia, a fost canonizată de Biserică, fiind prăznuită în ziua de 4 noiembrie. Mai mult, două surori ale tatălui său, anume Tarsila și Emiliana, care au viețuit ca maici, au fost și ele canonizate de Biserică.

Într-un fel familia Sfântului Ierarh Grigorie Dialogul se aseamănă cu familia Sfântului Ierarh Vasile Cel Mare, fiind și ea plină de sfințenie. Sfântul Grigorie a avut parte de o pregătire intelectuală completă, pe lângă studiile laice, constând în autorii latini, științele naturii, istoria, matematică și muzică, el fiind îndrumat și de Sfântul Grigorie de Tours (serbat la 17 noiembrie), care îl socotea pe învățăcelul său drept „cel mai învățat om al vremii, mai ales la gramatică, dialectică și retorică”.

Deoarece cunoștea foarte bine și dreptul imperial, imediat după terminarea studiilor, tânărul Grigorie a îmbrățișat cariera politică, având parte de o ascensiune rapidă în administrația romană. Astfel, în anul 573, la vârsta de numai 33 de ani, el a fost numit prefect al Romei, de către împăratul bizantin Iustin al II-lea. În anul 575, însă, după moartea tatălui său, Sfântul Grigorie a renunțat la funcția politică înaltă pe care a deținut-o timp de doi ani și a transformat casa părinteasca într-o mănăstire de călugări. După ce își vinde moștenirea și împarte mulți bani săracilor, Grigorie întemeiază șase mănăstiri pe pământurile familiei, în insula Sicilia. Apoi, renunțând la hainele lumești, el îmbracă haina monahală, intrând ca simplu monah în mănăstirea înființată în casa părintească, închinată Sfântului Apostol Andrei.

În aceasta mănăstire se vor adăposti și călugării alungați din Mănăstirea Monte Cassino, de către longobarzi. În anul 579, după ce Episcopul Pelagius al II-lea îl hirotonește în slujirea de diacon, Sfântul Grigorie este trimis în Constantinopol, în calitate de delegat al Bisericii din Roma. Timp de șase ani, Sfântul a cunoscut în profunzime creștinismul și monahismul răsăritean. În aceasta perioadă, Sfântul Grigorie cel Mare a consemnat în scris „Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite”, care, până atunci, circula numai pe cale orală. În anul 585, Sfântul Grigorie Dialogul se întoarce la Roma, aducând cu sine cinstitul Braț al Sfântului Apostol Andrei și cinstitul Cap al Sfântului Evanghelist Luca. Odată ajuns în mănăstirea de metanie, de pe colina Celius, el este rânduit stareț, acest lucru neputând să-l împiedice să trăiască în cel mai simplu-sărac mod cu putință.

Cu toate acestea, Episcopul Pelagius al II-lea îl numește secretar-consilier al său, cel dintâi având mare nevoie de ajutor în încercarea lui de a-i uni cu Biserica Romei pe episcopii din nordul Italiei. În anul 590, însă, în toiul unei epidemii de ciumă, când Episcopul Pelagius trece la cele veșnice, Sfântul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei, de către popor, cler și senat. Deși, vreme de șapte luni de zile, Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a împotrivit și a încercat să fugă, socotindu-se nevrednic de aceasta cinstire, el a fost găsit și adus înapoi în cetate.

Apoi, în pofida insistentelor sale către împăratul bizantin, de a nu semna numirea sa, în ziua de 3 septembrie 590, împăratul îl numește episcop al Romei. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a fost primul călugăr ales episcop al Romei. În calitate de episcop, el a condus Biserica vreme de peste 14 ani, în timpul unor mari încercări, precum inundațiile, foametea, rătăcirile donatiste și maniheiste, ciumă și invaziile longobarzilor. În anul 591, noul episcop a cerut credincioșilor din cetatea Romei să țină post și să se pocăiască, pentru a atrage mila lui Dumnezeu și a fi îndepărtată ciuma.

A luptat pentru apărarea dreptei credințe, împotriva ereziei donatiste, și a lucrat mult la convertirea goților și a păgânilor britanici. Tot el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma. Se știe ca Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a refuzat toate titlurile și onorurile, cu excepția titlului de „servus servorum Dei”, adică „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”. În anul 590, însă, în toiul unei epidemii de ciumă, când Episcopul Pelagius trece la cele veșnice, Sfântul Grigorie Dialogul este ales episcop al Romei, de către popor, cler și senat. Deși, vreme de șapte luni de zile, Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a împotrivit și a încercat să fugă, socotindu-se nevrednic de aceasta cinstire, el a fost găsit și adus înapoi în cetate. Apoi, în pofida insistentelor sale către împăratul bizantin, de a nu semna numirea sa, în ziua de 3 septembrie 590, împăratul îl numește episcop al Romei. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a fost primul călugăr ales episcop al Romei.

În calitate de episcop, el a condus Biserica vreme de peste 14 ani, în timpul unor mari încercări, precum inundațiile, foametea, rătăcirile donatiste și maniheiste, ciumă și invaziile longobarzilor. În anul 591, noul episcop a cerut credincioșilor din cetatea Romei să țină post și să se pocăiască, pentru a atrage mila lui Dumnezeu și a fi îndepărtată ciuma. A luptat pentru apărarea dreptei credințe, împotriva ereziei donatiste, și a lucrat mult la convertirea goților și a păgânilor britanici. Tot el a negociat o pace cu lombarzii care asediau Roma. Se știe ca Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul a refuzat toate titlurile și onorurile, cu excepția titlului de „servus servorum Dei”, adică „slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”.

Sfântul Ierarh Grigorie cel Mare a trecut la cele veșnice în ziua de 12 martie 604, în Roma. În pofida averilor aflate oricând la îndemâna sa, Sfântul Grigorie a fost caracterizat toată viața de iubirea sărăciei de bună voie. El a fost recunoscut ca Sfânt imediat după moartea sa. Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, papă al Romei este socotit între cei șase Părinți apuseni ai Bisericii, alături de Sfântul Ambrozie al Milanului, Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim, Tertulian și Sfântul Ciprian din Cartagina. Sfântul Grigore a fost singurul episcop al Romei care a mai primit supranumele de „cel Mare”, după Sfântul Leon cel Mare.

Cinstitele sale Moaște în prezent se află în Bazilica „Sfântul Petru”, din Vatican.

Agenția pentru Protecția Mediului (APM) Botoșani a demarat recent o amplă campanie de informare și conștientizare a populației, instituțiilor și autorităților locale cu privire la necesitatea combaterii buruienii ambrozia (Ambrosia Artemisiifolia), o plantă extrem de invazivă care s-a răspândit semnificativ în județ în ultimii ani.

Ambrozia, cunoscută popular drept „iarba de paragină”, „iarba pârloagelor” sau „floarea pustiei”, este recunoscută pentru adaptabilitatea sa crescută și capacitatea rapidă de înmulțire, fiind întâlnită pe terenuri abandonate, necultivate sau slab întreținute. Potrivit specialiștilor, această buruiană apare frecvent în apropierea căilor ferate, drumurilor publice, lacurilor și cursurilor de apă, dar și în grădini, parcuri neîngrijite, șantiere de construcții sau zone unde există pământ excavat.

Conform legislației în vigoare, proprietarii sau administratorii terenurilor afectate sunt obligați să efectueze lucrări specifice pentru prevenirea, combaterea și distrugerea ambroziei. Autoritățile recomandă intervenții până la data-limită de 30 iunie a fiecărui an, perioada optimă fiind de la răsărirea plantei și până înainte de apariția primelor inflorescențe. Totodată, în cazul reapariției focarelor de ambrozie, lucrările de combatere trebuie repetate pe întreaga durată a anului, astfel încât planta să nu ajungă la înflorire și să producă efecte negative asupra sănătății populației.

„Instituția noastră a transmis notificări principalelor autorități responsabile din județ, respectiv primăriilor, Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA), Căilor Ferate, Direcției Județene de Drumuri și Poduri (DJDP) și Secției Drumuri Naționale (SDN), solicitându-le măsuri concrete și urgente pentru a stopa răspândirea acestei plante invazive. Necesitatea intervenției imediate este cu atât mai importantă cu cât am primit tot mai multe sesizări din partea cetățenilor, nemulțumiți că terenurile sau chiar grădinile din apropierea locuințelor lor sunt invadate de ambrozie, provocând un disconfort semnificativ”, a declarat Narcisa-Maria Dumitriu, director executiv al APM Botoșani.

Ambrozia afectează nu doar culturile agricole, ci și sănătatea populației, provocând alergii severe, motiv pentru care combaterea sa reprezintă o prioritate de interes public pentru autoritățile județene.

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins apelul depus de candidatul pro-rus Călin Georgescu împotriva deciziei Biroului Electoral Central (BEC), care i-a interzis participarea la alegerile prezidențiale din luna mai. Hotărârea CCR, luată cu unanimitate de voturi, este definitivă, astfel că Georgescu nu mai poate candida la scrutinul prezidențial.

Informația privind respingerea apelului a fost confirmată inițial pe surse, în jurul orei 18:50, fiind ulterior preluată de presa centrală. CCR nu a făcut deocamdată publice motivele care au stat la baza deciziei, acestea urmând să fie explicate în perioada următoare.

Primul lider politic care a reacționat vehement după anunțul CCR a fost președintele AUR, George Simion. Acesta a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj prin care condamnă decizia judecătorilor constituționali: „Rușine! Rușine! Rușine! Nu ne veți învinge! Deja poporul român s-a trezit și va fi învingător! CG”.

În fața sediului Curții Constituționale s-au adunat câteva sute de protestatari care și-au exprimat nemulțumirea față de această decizie. Zona este supravegheată îndeaproape de un dispozitiv impresionant de jandarmi, pregătit să intervină în cazul escaladării tensiunilor.

Reamintim că duminică, 9 martie, Biroul Electoral Central (BEC) a respins dosul de candidatură al lui Călin Georgescu, politician susținut de formațiunile suveranistă AUR și extremistă POT, acuzându-l că adoptă o atitudine contrară valorilor fundamentale ale statului de drept. Potrivit motivării oficiale a BEC, Georgescu „nu întrunește condițiile de legalitate, întrucât prin comportamentul său a încălcat însăși obligația fundamentală de a apăra democrația”.

Controversele din spatele lui Georgescu

Călin Georgescu este în prezent sub control judiciar, fiind acuzat de șase infracțiuni, printre care fals în declarații, tentativă la instigare de acțiuni contra ordinii constituționale, dar și comunicarea de informații false.

Asupra candidaturii acestuia planează însă și o serie de aspecte pe care nu le-a lămurit.

De altfel, nici nu avea cum, pentru că el comunică unidirecțional și nu acceptă întrebări de la jurnaliști sau de la oamenii cu care se întâlnește.

Călin Georgescu își va depune vineri candidatura. Aspecte pe care nu le-a clarificat:

Legăturile cu Horațiu Potra, negate inițial. Ulterior s-a dovedit că Potra i-a dat bani și o mașină (lucru care trebuia declarat potrivit legii finanțării campaniei electorale) și i-a cerut bani lui Frank Timiș pentru Georgescu.

Legături cu personaje controversate. Anturajul lui Georgescu este împănat de oameni de afaceri cu probleme penale, interlopi și, mai ales, rezerviști din structurile de forță ale statului.

Discursuri publice controversate, plagiate din Corneliu Zelea Codreanu, Osho, filme artistice, seriale de succes sau cărți. Aparent, Călin Georgescu le-a învățat pe de rost și le-a servit publicului drept mesaje proprii.

Declarații pentru ieșirea României din UE și NATO, declarații pentru ”înțelepciunea rusească”, despre desființarea partidelor politice și a unor forme de proprietate (idei fasciste clasice).

Legături potențiale cu serviciile secrete românești. Călin Georgescu a făcut o declarație despre ”colegii din SIE”, alimentând teoria că ar fi agent acoperit încă din anii 80. De altfel, au apărut o serie de articole pe această temă. Liderul UDMR, Kelemen Hunor, a declarat pentru publicația maghiară Maszol că și Călin Georgescu ar fi „o emanație” a rețelei Caraman.

Om al sistemului: Deși se prezintă ca un outsider, Georgescu a fost tot timpul parte a sistemului, învârtindu-se în cercurile de putere politică și financiară.

Nu a clarificat din ce a trăit în Austria în ultimii zece ani, într-un cartier bogat, fără să aibă venituri declarate.

Este susținut în mod asumat de Moscova prin vocea unor instituții sau lideri importanți.

Problemele din CV cum ar fi apartenența la Clubul de la Roma, funcția deținută la ONU sau perioada de circa 10 ani petrecută la Viena fără vreo sursă clară de venit, felul în care și-a făcut averea au atras atenția și au fost demontate de diverse investigații de presă.