Comunitatea ortodoxă este în doliu după trecerea la cele veșnice a preotesei Maria Macuc, soția părintelui Constantin Macuc, actualul protopop de Săveni. La doar 51 de ani, preoteasa a lăsat în urmă nu doar o familie îndurerată, ci întreaga parohie pe care a slujit-o cu o implicare și o generozitate care au transformat-o într-un adevărat reper moral.

Pentru cei care au cunoscut-o, preoteasa Maria nu a fost doar soția preotului, ci inima comunității, un om care și-a dedicat întreaga viață slujirii aproapelui și creșterii în spirit creștin a celor cinci copii: patru fete și un băiat, pe care i-a născut, crescut și educat cu o răbdare și o blândețe deosebite.

O viață trăită în slujba celorlalți

Pe lângă responsabilitățile familiale, preoteasa Maria era asistentă medicală, profesie în care a manifestat aceeași bunătate și grijă. Mulți o descriu ca pe o mamă pentru toți copiii comunității, o femeie care nu știa să refuze ajutorul când cineva avea nevoie.

În biserică era un pilon de sprijin: dirijoarea corului, voce puternică la strană, organizatoare de activități parohiale și sprijin necondiționat pentru părintele Constantin Macuc. Pentru soțul ei, ea era „sufletul casei și al parohiei”, iar pentru credincioși un exemplu rar de modestie, credință și implicare.

Val de mesaje de condoleanțe

Vestea plecării sale a provocat un val de reacții emoționante.
„Sincere condoleanțe! Dumnezeu să o odihnească în liniște și pace! A fost un OM MINUNAT, o persoană care a arătat prin viața ei cum se poate trăi frumos și cu Dumnezeu în suflet”, scrie una dintre persoanele apropiate familiei.

Altcineva adaugă: „Drum lin printre îngeri, dar totuși prea devreme! Bunul Dumnezeu să vă întărească și să vă dea puterea de a trece peste această grea încercare!”.

„Condoleanțe, părinte!
Dumnezeu să o ierte și cu drepții să o odihnească, iar sfinției voastre să vă dea putere să mergeți înainte”, a transmis un preot.

Mesajele vorbesc despre aceeași femeie: blândă, caldă, purtătoare de lumină, capabilă să aducă speranță celor din jur.

Dispariția preotesei Maria Macuc lasă în urmă un gol greu de umplut, atât în familie, cât și în comunitatea care a iubit-o și respectat-o. Viața ei rămâne, însă, un exemplu de credință, dăruire și dragoste față de Dumnezeu și față de oameni.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Protocol de acces mai facil la tratament pentru pacienții cu boli rare: Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății anunță, miercuri seară, schimbarea protocolului pentru accesul mai facil la tratamente, pentru românii care suferă de fibroză chistică.

„Împreună cu specialiștii din sănătate și în dialog permanent cu asociațiile de pacienți, am decis actualizarea protocolului pentru DCI Ivacaftorum (…).

Timp de prea mult timp, accesul la tratament a depins de o listă fixă de mutații. Copii și adulți cu mutații rare, deși aveau aceeași boală și aceleași complicații, erau excluși doar pentru că mutația lor nu apărea într-un tabel”, a transmis Rogobete, într-un mesaj publicat pe Facebook.

El a anunțat că noul protocol stabilit de Ministerul Sănătății și CNAS introduce o nouă regulă, potrivit Mediafax:

„Orice pacient cu cel puțin o mutație NON–clasa I devine eligibil pentru tratament compensat. Această modificare deschide accesul la tratament pentru zeci de pacienți cu mutații rare, pacienți care până acum nu aveau nicio opțiune modernă.

Pentru unii dintre ei, schimbarea poate preveni un transplant pulmonar. Pentru alții, poate însemna o viață normală. Pentru toți, înseamnă speranță reală și încredere în sistemul de sănătate”, a declarat Rogobete.

Alte prevederi: 

• monoterapie pentru copii mai mari de 12 luni și care cântăresc mai mult de 7 kg; adolescenți și adulți cu fibroză chistică și mutații de clasa III (G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N, S549R).
• monoterapie pentru adulți peste vârsta de 18 ani cu mutația R117H.
• asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pentru pacienții cu vârste de 2 ani sau mai mari de 2 ani, cu cel puțin o mutație NON–clasa I

Foto: Arhivă

O nouă iniţiativă legislativă propune diferenţierea salariului minim în funcţie de calificare şi vechime, măsură susţinută de BNS ca soluţie pentru reducerea sărăciei în muncă şi creşterea stabilităţii pieţei muncii.

Blocul Naţional Sindical susține ideea unui sistem gradual care diferențiază salariul minim în funcție de calificare și vechime, astfel încât experiența și competențele angajaților să fie reflectate în venit.

Conform sursei citate, propunerea vine pe fondul numărului ridicat de salariaţi plasaţi în zona salariului minim, situaţie care a condus la stagnarea veniturilor, migraţia lucrătorilor şi creşterea dependenţei de forţă de muncă din afara UE.

„O nouă iniţiativă de modificare a Codului muncii propune introducerea unor gradaţii şi coeficienţi care să diferenţieze salariul minim în funcţie de nivelul de calificare şi de experienţa profesională. Iniţiativa vine în contextul în care România se confruntă de ani de zile cu o problemă gravă de salarizare: milioane de lucrători sunt plasaţi în zona salariului minim, indiferent de studiile lor, de vechimea acumulată sau de complexitatea muncii pe care o desfăşoară”, se arată în postare.

Peste 2 milioane de români au salariul minim

Reprezentanţii BNS susţin că, în prezent, „peste 2,25 milioane de salariaţi cu normă întreagă câştigă sub 4.582 lei brut, adică sub 2.739 lei net, sub 538 euro pe lună”.

„Această realitate a dus la plafonarea veniturilor, la transformarea României într-o piaţă a muncii ieftine şi la un val masiv de migraţie a lucrătorilor către statele vest-europene. În paralel, România a ajuns să importe forţă de muncă în ritm accelerat, fără capacitatea instituţiilor de a asigura protecţia adecvată a acestor lucrători şi fără a rezolva problema structurală: nivelul scăzut al salariilor”, mai arată sindicatul. Prin urmare, Blocul Naţional Sindical avizează favorabil proiectul, considerând că acesta reprezintă „un pas important în direcţia unei salarizări mai echitabile şi a unei pieţe a muncii mai stabile”.

„Aceasta iniţiativă introduce un mecanism care poate reduce riscul de sărăcie în muncă, fenomen persistent şi alarmant în România, confirmat de datele Eurostat. Iniţiativa sprijină stabilitatea pieţei muncii, prin recunoaşterea valorii reale a muncii şi prin corelarea salariului cu experienţa şi calificarea. De asemenea, este o măsură care poate creşte atractivitatea pieţei muncii din România, reducând dependenţa de importul de forţă de muncă necalificată şi presiunea asupra instituţiilor deja suprasolicitate”, notează reprezentanţii BNS.salar

Sfânta Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305), în cetatea Heliopolis (Egipt), fiind fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Odată, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte, tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat şi s-a ascuns în munţi.

Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o în munţi, şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o în seama stăpânitorului ţării aceleia, pe nume Martinian, înaintea căruia ea a mărturisit pe Hristos. Şi, ocărând idolii, fericita a fost bătută cumplit, tăiată pe trup fără milă, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată şi purtată prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Pentru aceasta, mişcată la suflet de pătimirea Sfintei, o tânără pe nume Iuliana s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind că este creştină, şi a fost şi ea supusă la chinuri. În cele din urmă s-a dat asupra celor două Sfinte Muceniţe hotărârea de a fi ucise cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a fost atât de împietrit de diavolul, încât, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, nu l-a durut nicidecum inima, ci, fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş.

Şi, cu o mână a luat pe fiica sa, iar cu cealaltă ţinea sabia, şi a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era aşezat pe un munte, afară din cetate. Şi a fost dusă de un ostaş şi Sfânta Iuliana; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga, zicând: „Dumnezeule, Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un cort şi pământul l-ai întemeiat pe ape, Cel ce faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei nedrepţi, Tu, şi acum, auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog Ţie. Ascultă-mă, Împărate, şi dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine şi pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, ştii, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor Tale mâini”.

Şi astfel rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din cer chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus şi făgăduindu-i a-i împlini cele cerute. Şi mergeau amândouă Sfintele Muceniţe, Varvara şi Iuliana, spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup şi a merge la Dumnezeu Cel în Treime. Şi fiind ucise, sfintele lor suflete au mers către Hristos, Mirele lor. Iar pe Dioscor l-a ajuns năprasnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că, după ce a ucis-o pe fiica sa Varvara, a fost lovit de un trăsnet pe când se cobora din munte şi a murit.

Şi era în cetatea aceea un bărbat credincios, cu numele Galenţian. Acesta, luând cinstitele moaşte ale Sfintelor Muceniţe, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu cinste, şi, mai apoi, a zidit peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări şi minuni.