În Noaptea de Înviere şi de Paşte credincioșii vor aprinde lumânări sau candele în locuinţe. Pentru ca aceste sărbători să fie petrecute fără incidente, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoșani recomandă respectarea următoarelor măsuri de apărare împotriva incendiilor:

– asigurați-vă că lumânarea se află în poziţie verticală şi că este fixată într-un suport special destinat, astfel încât să nu cadă sau să curgă picături de ceară fierbinte;

– nu lăsați lumânările aprinse dacă trebuie să părăsiţi încăperea. Cel mai bine este să le stingeţi pentru a evita producerea unui incendiu în lipsa dumneavoastră;

– amplasați întotdeauna lumânările pe o suprafaţă netedă rezistentă la căldură;

– nu vă aplecați deasupra lumânărilor: s-ar putea să vă ia foc părul sau hainele;

– nu amplasați lumânările aprinse foarte aproape de tot ceea ce se poate aprinde uşor (mobilier, perdele, ziare etc.) sau în locuri unde pot ajunge copiii mici şi animalele de companie, pentru a nu le răsturna şi provoca incendii;

– stingeți întotdeauna lumânările înainte de a le muta;

– nu adormiţi cu lumânările aprinse.

Reamintim că în perioada Sărbătorilor Pascale, pompierii vor fi la datorie, în județul Botoșani. Misiunea acestora este de a asigura un răspuns eficient și rapid în cazul producerii unor situații de urgență și de a interveni pentru acordarea primului ajutor calificat.

În Noaptea de Înviere, autospeciale de stingere cu apă și spumă vor fi dispuse la Mănăstirile Zosin, Popăuți, Vorona, Sihăstria Voronei, Guranda, Gorovei și Negreni, acolo unde se preconizează să participe un număr mare de credincioși.

Totodată, în municipiile Botoșani și Dorohoi, orașele Darabani și Săveni, pompierii din cadrul Detașamentelor Botoșani și Dorohoi, Stației Săveni și Punctului de Lucru Darabani vor avea misiuni de patrulare în apropierea lăcașurilor de cult în vederea prevenirii unor evenimente nedorite.

Sărbătoarea Învierii Domnului este, poate, cel mai profund moment în care ne putem întoarce cu inima spre cei care ne-au fost mereu sprijin – părinții.

În forfota de zi cu zi, uităm prea des să le arătăm cât îi prețuim, cât de mult îi iubim și cât de recunoscători le suntem pentru toate sacrificiile făcute în tăcere.

Paștele devine, astfel, o clipă potrivită pentru a le dărui un gând cald, o urare sinceră, un mesaj din suflet.

Indiferent dacă sunt aproape sau departe, cuvintele noastre pot atinge inima lor.

Alba24.ro a adunat, mai jos, 20 de mesaje de Paști Fericit, care pot fi trimise părinților în această perioadă sfântă, mesaje care îmbină respectul, dragostea și recunoștința pentru cei care ne-au crescut cu răbdare și credință.

Mesaje de Paște pentru părinți

Paștele acesta îmi aduce aminte cât de recunoscător sunt pentru voi. Vă iubesc și vă doresc să aveți parte de sărbători senine!

Fie ca Lumina Sfântă a Învierii să vă aducă liniște, sănătate și bucurii alături de toți cei dragi.

Dragii mei, vă doresc un Paște binecuvântat! Sunteți lumina din viața mea și vă port în inimă mereu.

Vă mulțumesc că mi-ați oferit întotdeauna iubire și sprijin. Paște fericit, cu suflet împăcat și zâmbete sincere!

Vă îmbrățișez cu dor și vă doresc ca Lumina Învierii să vă aducă tot ce e mai bun pe lume.

Fie ca fiecare rugăciune rostită să vă fie ascultată. Să aveți un Paște liniștit, cald și plin de har!

Vă iubesc din toată inima și îmi doresc ca Paștele acesta să ne aducă și mai aproape sufletește.

Gândul meu bun zboară către voi azi, în această zi sfântă. Paște cu sănătate, liniște și binecuvântări!

Mami, tati, voi sunteți familia mea și sprijinul meu necondiționat. Paște fericit și plin de recunoștință!

Sărbători Pascale cu pace în suflet și lumină în priviri. Vă doresc un Paște cu adevărat minunat!

Mulțumesc că m-ați învățat ce înseamnă credința, iubirea și răbdarea. Paște binecuvântat, dragi părinți!

Să vă fie masa îmbelșugată, casa luminată și inimile pline de dragoste! Paște fericit, cu tot sufletul!

Fie ca speranța și bucuria Învierii să vă însoțească în fiecare zi. Vă iubesc și vă doresc toate cele bune!

Paștele este momentul în care îmi amintesc cât sunt de norocos să vă am. Hristos a înviat!

Vă trimit un gând cald și o îmbrățișare, în această zi sfântă. Să aveți un Paște liniștit și fericit!

Să vă bucurați de tihna și lumina acestei sărbători, iar inima voastră să fie plină de pace și mulțumire.

Paștele să vă aducă liniște în suflet, sănătate și zâmbete în fiecare zi.

Gândurile mele de iubire și recunoștință se îndreaptă către voi. Paște fericit, părinți dragi!

Să aveți parte de sărbători senine și binecuvântate! Vă port în inimă și vă mulțumesc pentru tot.

În această zi sfântă, vreau doar să vă spun cât de mult vă iubesc și cât însemnați pentru mine. Paște fericit!

A fost zi de doliu și la Biserica „Sfânta Ecaterina” din cartierul ANL Bucovina, municipiul Botoșani, credincioșii tânguindu-se la cântarea Prohodului Domnului, asemenea ortodocșilor din lumea întreagă în VINEREA MARE sau „vinerea seacă” cum o numesc oamenii din popor. Cu haine cernite, cu lumânări aprinse, mulți dintre ei cu lacrimile șiroind, zeci credincioși au înconjurat biserica în cântări sfâșietoare, într-o procesiune care prefigurează înmormântarea Mântuitorului.

Ziua a început cu slujba Vecerniei din Vinerea Patimilor, numită și Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf, care se săvârșește în cursul dimineții din Vinerea Mare. Aici are loc procesiunea scoaterii din sfântul altar a sfântului Epitaf, care este aşezat în mijlocul bisericii.

Sfântul Epitaf, numit şi Sfântul Aer, este o pânză de in sau de mătase, pe care se află imprimată, brodată sau pictată Icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf rămâne spre închinare în mijlocul Bisericii până la slujba Deniei Prohodului, oficiată în cursul serii. În cadrul acestei slujbe, preoții și credincioșii vor purta în procesiune Sfântul Epitaf, în jurul bisericii, actualizând evenimentul înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. După încheierea pro­ce­siu­nii, Sfân­tul Epi­taf este dus în Sfân­tul Altar, fiind aşe­zat pe Sfântă Masă unde va rămâne în toată peri­oada pas­cală – până în aju­nul săr­bă­to­rii Înălţă­rii Dom­nu­lui, când este aşe­zat la locul său, în biserică, se arată în „Învățătura de credință ortodoxă”.

Seara, la ora 18.00, credincioșii au umplut biserica la Denia Prohodului Domnului. După intonarea celor trei stări ale Prohodului, au înconjurat biserica cu Sfântul Epitaf, după care la întoarcerea în sfântul lăcaș au plecat genunchii la citirea pericopei evanghelice. Slujba s-a încheiat cu cuvântul de învățătură al părintelui paroh Liviu Florariu, care a scos în evidență frumusețea cântărilor de la Prohodul Domnului. „Sunt cântări de o frumusețe aparte. Parcă îți încălzesc inima, parcă te gândești cum Domnul s-a răstignit pe cruce, a răbdat pentru noi, oamenii, iar acum se coboară cu trupul în mormânt”, a spus în cuvântul său părintele Liviu.

Prohodul este ultima slujbă a Deniilor şi poate cea mai înălțătoare. Peste o zi credincioșii se vor întâlni din nou și starea de tristețe va dispărea, preschimbându-se în Bucuria Învierii când vor auzi salutul pascal: „Hristos a înviat!”.

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică. Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.

Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai,  a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni. Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce.

Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor. Iosif coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: „Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași”.

Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: Mă voi scula?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor! Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!