Pătimirea pe nedrept dusă cu smerenie umple inima de har, curățându-se astfel toate patimile și lucrările duhurilor necurate: „Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, că a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea.” Sfântul Evanghelist Matei (5, 10-11).

Sfântul Apostol Petru, numit mai înainte Simon, a fost un pescar din localitatea Betsaida, așezata pe malul nordic al lacului Ghenizaret, în regiunea Galileea. El a fost fratele mai mic al Sfântului Apostol Andrei. Mântuitorul l-a chemat la apostolie mai întâi pe Sfântul Andrei, iar mai apoi a venit și fratele acestuia, Simon (care a primit de la Hristos numele de Petru). „Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuiește: Hristos).” Sfântul Evanghelist Ioan (1, 40-41).

Cândva între anii 42-44, după ce regele Agripa I (care a domnit intre anii 40-44) i-a tăiat capul Sfântului Iacob al lui Zevedeu, în Ierusalim, acesta l-a prins și l-a aruncat în temniță și pe Sfântul Petru. Potrivit mărturiei Sfântului Apostol Luca, el a fost pus în lanțuri în temniță militară, intre alți doi ostași, însă, noaptea, a fost eliberat în chip minunat de un înger al Domnului. Apoi, îl scoate din temniță, moment în care toate lanțurile de fier cad de pe acesta. Auzind de toate acestea, niște credincioși se furișează în temniță să ia lanțurile pentru a le păstra.

După ce îngerul Domnului îl ajuta pe Sfântul Petru să evadeze, apostolul merge să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului și cuvântul lui Dumnezeu în nenumărate țări. Mai târziu, prin anul 64, Sfântul Petru a fost iarăși prins, de această dată el fiind închis într-o temniță din Romă, numita „Carcera Mamertinica” și aflată între Capitoliu și Forumul Roman. Aceasta temniță avea doua celule, una superioară, unde era închisoarea Romei, și alta subterană, crezută a fi cea mai veche carceră din Roma (numită „Tullianum”); mai târziu, capela subterana va primi numele de „Sfântul Petru în Carcera”.

Astăzi se sărbătorește nu numai amintirea minunii prin care Sfântul Apostol Petru a fost scăpat de la moarte de îngerul Domnului, ci și închinarea lanțului cu care a fost legat în temniță de Irod și a lanțului cu care a fost legat în timpul persecuției împăratului Nero. Multe dintre lucrurile folosite de sfinți au fost păstrate cu multa cinste și evlavie, după moartea acelora. O parte dintre acestea au rămas binefăcătoare, tămăduind mulți credincioși de patimi și de boli. Lanțurile în care a fost întemnițat Sfântul Petru sunt unele dintre aceste lucruri binecuvântate. Lanțurile Sfântului Petru tămăduiesc neputințele și gonesc duhurile necurate.

Lanurile din „Carcera Mamertinica” ar fi fost descoperite la începutul secolului al II-lea, de către temnicerul roman Quirinus de Neus. Lanțurile de fier, cu care Sfântul Apostol Petru a fost legat la Ierusalim, s-au păstrat generații în generații de către creștini, iar apoi au ajuns la Patriarhul Iuvenilei (pomenit pe 2 iulie). În anul 439, Sfântul Iuvenalie patriarhul Ierusalimului (422-458), l-a dăruit împărătesei Evdochia Augusta (401-460), soția împăratului Teodosie al II-lea (401-450), drept mulțumire pentru ajutoarele dăruite bisericilor din oraș.

Împărăteasa Evdochia a dus cinstitul Lanț în Constantinopol, așezându-l în vechea biserica închinată Sfintei Sofia. O parte din acest lanț a fost dăruit de împărăteasa Evdochia fiicei sale, Eudoxia, soția împăratului Valentinian al III-lea (419-455). Eudoxia a așezat cinstitul lanț în Biserica Sfântul Petru, din Roma, în care se afla deja încă un Lanț al Sfântului Petru, cu care acesta fusese legat în vremea persecuției împăratului păgân Nero (54-68). În bazilica numita „Sfântul Petru în Lanturi” (San Pietro în Vincoli), din Roma, se păstrează în prezent Lanțurile cu care Apostolul Petru a fost legat în închisoarea din Ierusalim, precum și lanțurile cu care acesta a fost înlănțuit în „Carcera Mamertinica”.

Valul de frig instalat în municipiul Botoșani la începutul anului 2026 a pus autoritățile în alertă, iar polițiștii locali au intensificat acțiunile de prevenire a tragediilor provocate de hipotermie. În ultimele săptămâni, echipele din cadrul Serviciului ordine și liniște publică al Poliției Locale Botoșani au desfășurat activități preventive, atât pe cont propriu, cât și în cooperare cu reprezentanți ai Serviciului de Ambulanță Județean și Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani.

Verificările au avut loc atât pe timpul zilei, însă cele mai multe intervenții au fost realizate noaptea, atunci când temperaturile scad brusc și riscul de deces prin hipotermie crește semnificativ. Scopul acțiunilor a fost identificarea persoanelor fără adăpost care se adăpostesc în zone improprii și pot ajunge în situații critice.

Potrivit autorităților, de la începutul anului 2026 și până în prezent au fost identificate peste 21 de cazuri de persoane aflate în risc de șoc hipotermic. În fiecare dintre aceste situații au fost dispuse măsurile de protecție necesare: persoanele au fost evaluate medical de echipajele de urgență, iar ulterior au fost transportate fie la Centrul de Noapte din cadrul Direcției de Asistență Socială Botoșani, fie la spital, în funcție de starea de sănătate.

Au existat însă și cazuri în care persoanele fără adăpost, deși evaluate medical, au refuzat cazarea în Centrul de Noapte, preferând să se adăpostească pe cont propriu, la rude sau prieteni.

Reprezentanții Poliției Locale anunță că în perioada următoare vor continua și vor intensifica verificările în zonele cunoscute ca fiind frecventate de persoanele fără adăpost, acțiunile urmând să fie desfășurate în continuare în cooperare cu SAJ și ISU Botoșani, pentru prevenirea deceselor cauzate de temperaturile scăzute.

Cercetătorii anunță un pas important în cursa pentru găsirea unui înlocuitor al zahărului, care să păstreze gustul dulce, dar să reducă riscurile pentru sănătate, potrivit SciTechDaily. O metodă nouă de producție vizează tagatoza, un „zahăr rar” cu mai puține calorii și un impact mult mai mic asupra nivelului glicemiei, relatează mediafax.ro.

Poetul Nichita Danilov a fost desemnat, joi seară, câștigătorul ediției 2026 a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, una dintre cele mai importante distincții acordate în literatura română contemporană. Anunțul a fost făcut în cadrul unei gale speciale găzduite de Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, eveniment care a reunit nume sonore din lumea culturală și oficialități locale, relatează agerpres.ro.

La 73 de ani, Nichita Danilov își consolidează astfel statutul de autor de prim rang al poeziei românești, cu o operă construită consecvent și recunoscută de-a lungul decadelor. Poetul a debutat în 1980, la Editura Junimea, cu volumul „Fântâni carteziene”, carte care i-a adus încă de la început Premiul Uniunii Scriitorilor din România, confirmându-i valoarea și locul în literatura vremii.

Competiția din acest an a fost una puternică, iar pe lista nominalizaților s-au aflat poeții Marian Drăghici, Arcadie Suceveanu, Doina Uricariu, Matei Vișniec, Călin Vlasie și George Vulturescu, toți considerați repere ale poeziei românești din ultimele decenii.

Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia este acordat de Primăria Municipiului Botoșani și Consiliul Local, iar valoarea brută a distincției este de 40.000 de lei. În mod tradițional, laureatul primește, pe lângă premiul financiar, și titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, un gest simbolic prin care comunitatea își omagiază marii creatori ai culturii române.

Gala de la Botoșani rămâne, an de an, un moment de referință în calendarul cultural național, orașul natal al lui Mihai Eminescu devenind, pentru câteva zile, capitala poeziei românești.

***

Poetul Nichita Danilov s-a născut la 7 aprilie 1952, în satul Climăuți din județul Suceava.

A urmat școala postliceală de arhitectură (1971-1973) și Facultatea de Științe Economice (1974-1978) din Iași. A fost economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor la revista ‘Convorbiri literare’, șef departament cultură la ‘Monitorul de Iași’, director la Teatrul de copii și tineret ‘Luceafărul’ din Iași, secretar literar la Teatrul ‘Vasile Alecsandri’ din Iași; însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Republica Moldova (1999), consilier la Ambasada României din Chișinău (2000).

A debutat cu poezie în ‘Convorbiri literare’ în 1977, iar în presă în 1979, în paginile revistei ‘Dialog’. După primul volum de poeme, ‘Fântâni carteziene’ (1980, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), a continuat cu ‘Câmp negru’ (1982), ‘Arlechini la marginea câmpului’ (1985), ‘Poezii’ (1987), ‘Deasupra lucrurilor, neantul’ (1990), ‘Mirele orb’ (1995), ‘9 variațiuni pentru orgă’ (antologie, 1999), ‘În deșert și pe ape’ (2001), romanul ‘Tălpi’ (2004) – Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași pentru proză, – antologia de poezie ‘Ferapont’ (2005), romanul ‘Mașa și Extraterestru’ (2005) ‘Capete de rând’ (2006) – eseuri și portrete literare, ‘Centura de castitate’ (2007) – versuri (conține CD audio cu poezii recitate de scriitor).

N. Danilov este prezent în numeroase antologii de poezie din țară și din străinătate, versurile sale fiind traduse în mai multe limbi. A publicat și proză scurtă – ‘Nevasta lui Hans’ (1996), pamflete politice – ‘Urechea de cârpă’ (1992), o carte de portrete literare – ‘Apocalipsa de carton’ (1993). A colaborat cu articole și versuri la ‘Convorbiri literare’, ‘Viața românească’, ‘Cronica’, ‘Luceafărul’, ‘România literară’, ‘Tribuna’.

În anul 1995 a fost distins cu Premiul Fundației ‘Soros’ pentru poezie. În noiembrie 2011, în cadrul Zilelor Liviu Rebreanu, manifestare desfășurată la Bistrița, Nichita Danilov a fost distins cu unul din Premiile ‘Liviu Rebreanu’ pentru romanul ‘Ambasadorul invizibil’ (2011). Este membru al PEN-Clubului Român și al Uniunii Scriitorilor.