Comuna Lunca a fost, sâmbătă, 24 august, gazda unei manifestări dedicate Zilei Prizonierilor de Război Români, o zi menită să readucă în atenție sacrificiile și suferințele militarilor români care au îndurat prizonieratul în lagăre.

Evenimentul s-a desfășurat la Monumentul Eroilor și a reunit reprezentanți ai autorităților locale, membri ai Subfilialelor Cultului Eroilor și ai Asociației Veteranilor de Război, precum și localnici veniți să aducă un omagiu.

Prefectul județului, Dan Nechifor, prezent la ceremonie, a subliniat importanța cinstirii memoriei prizonierilor de război: „Ziua Prizonierilor de Război Români ne amintește de suferințele îndurate de deținuții români în lagăre și ne obligă să nu uităm această parte dureroasă din istorie. Am participat astăzi, la evenimentul de comemorare a sacrificiilor militarilor români prizonieri, organizat la Monumentul Eroilor din comuna Lunca. Este o formă de recunoștință și respect față de cei care au îndurat tratamente inumane, rămânând loiali patriei.”

Ziua Prizonierilor de Război Români este o sărbătoare relativ recentă, instituită prin lege promulgată de președintele țării la sfârșitul anului trecut. Actul completează Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război și drepturile invalizilor și văduvelor de război, aducând în prim-plan o pagină dureroasă și adesea uitată din istoria României.

După mai bine de 12 ani de muncă și implicare, Vlad Plăcintă a fost distins cu „Crucea Moldavă” – cea mai înaltă distincție oferită mirenilor de Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Recunoașterea i-a fost acordată de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pentru contribuția decisivă la construirea Așezământului social-educațional „Sfântul Efrem cel Nou” din satul Oneaga, comuna Cristești, județul Botoșani.

Proiectul a început în urmă cu mai bine de un deceniu, când Vlad Plăcintă și părintele Ștefan au decis să ridice așezământul, în ciuda lipsei de resurse materiale. Cei doi au pornit la drum având încredere că sprijinul Sfântului Efrem cel Nou îi va ajuta să ducă la bun sfârșit această lucrare.

„Nu banii ne-au dat putere, ci credința că Sfântul Efrem cel Nou va fi alături de noi. Și a fost!”, a mărturisit Vlad Plăcintă. În timp, prin rugăciune, răbdare și sprijinul comunității, visul a prins contur, iar clădirea așezământului se apropie acum de finalizare.

La primirea distincției, Vlad Plăcintă a ținut să sublinieze că aceasta nu îi aparține doar lui, ci întregii comunități: „Această recunoaștere nu este doar a mea, ci a fiecăruia dintre voi, cei care ați sprijinit cu jertfă, cu rugăciune, cu dragoste și cu sprijin financiar acest așezământ care va rămâne mărturie peste generații.”

Duminică seară, creștinii din satul Victoria, comuna Hlipiceni, au avut parte de nestemate duhovnicești, fiind prezent în mijlocul loc ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Ierarhul a săvârșit slujba de sfințire a pietrei de temelie pentru noua biserică din localitate, ce va avea hramul Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ctitorită de neobositul fiu al satului, arhimandritul Ciprian Grădinaru, prezent la eveniment.

Înaltpreasfințitul Teofan a fost primit cu bucurie imensă și cu o evlavie emoționantă, fiind foarte iubit de comunitatea din Hlipiceni. Andreea și Nicola, două fetițe frumoase și cuminți, cu nume de sfinți, înveșmântate în portul tradițional românesc, l-au primit pe ierarh cu pâine și sare și cu un buchet superb de flori.

Evenimentul a fost onorat de zeci de credincioși din satul Victoria, dar și din localitățile limitrofe, mulți dintre aceștia înveșmântați în straie naționale, reușind să dea un plus de strălucire popasului duhovnicesc. Slujba de binecuvântare a lucrărilor la noua casă a lui Dumnezeu a fost săvârșită de IPS Teofan împreună cu un sobor de preoți și diaconi, dintre aceștia nelipsind ctitorul acestui nou lăcaș. De asemenea a fost alături de părintele paroh Ciprian-Constantin Agape și părintele protopop de Botoșani, pr. Petru Fercal.

Parohia Victoria Hlipiceni numără în jur de 280 de case de ortodocși, iar ridicarea unei noi biserici răspunde nevoii credincioșilor de a avea un spațiu de rugăciune încăpător și luminos, în inima comunității lor. Noua bisericuță se ridică în cimitirul satului, așezată pe vârful unui delisor. Deși, prin tradiție, localnicii îi spun deja „biserica din vale”, realitatea este că lăcașul de rugăciune veghează de sus peste sat și peste strămoșii odihniți în jurul ei. Această așezare pe înălțime nu este întâmplătoare. De acolo, biserica devine un punct de întâlnire între cer și pământ, între rugăciunea celor vii și pomenirea celor adormiți.

„Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai plăsmuit miazănoaptea și marea și toate, Cel pe Care nu Te poate încăpea cerul și pământul și ai voit a avea Ție Biserică pe pământ, spre lauda cea de-a pururi a Preasfântului Tău nume, cu umilință căzând, rugăm atotbunătatea Ta, binecuvântează temelia acestei biserici și toată zidirea ei și cu puterea Ta întărește-o și ține-o neclintită și nesurpată întru slava Ta, a unuia Dumnezeului Celui slăvit în Sfânta Treime, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”, au rostit în genunchi preoții, rugându-se împreună cu credincioșii prezenți.

Răspunsurile la strană au fost oferite de câțiva membri ai Corului Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoșani, condus de profesorul Gheorghe Bulboacă.

Comunitatea din Victoria are astfel privilegiul de a se bucura de Cuvântul lui Dumnezeu și de pomeni străbunii, așa cum se obișnuiește,  într-o bisericuță nou-nouță, construită din lemn de vestiții meșteri maramureșeni, închinată Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Cu toate că noul proiect presupune multă trudă și sacrificiu, o mare binecuvântare se va revărsa peste localitate. Oamenii spun că bisericuța a fost ridicată ca din apă și după binecuvântarea ÎPS Teofan se așteaptă ca lucrările să se desfășoare într-un ritm și mai alert.

Zidirea unei biserici este un moment deosebit în viața unei comunități. În vremurile noastre, în care o mulțime de minciuni sunt impuse ca adevăruri, este important  ca în inima satului să se predice cuvântul Adevărului, care este cuvântul Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Astfel, satul Victoria se înscrie pe harta locurilor unde credința rămâne vie și roditoare, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se așază peste oameni, peste casele lor și peste neamul întreg.

Evenimentul, s-a încheiat așa cum se obișnuiește, cu o mică gustare pentru cei care s-au ostenit să participe  la acest eveniment unic pentru comunitate.

Despre părintele Ciprian Grădinaru, ctitorul noii biserici din satul Victoria

Pe 28 iunie 1971, în satul Hlipiceni din județul Botoșani, venea pe lume părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, cel care avea să devină mai târziu eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului din București și ucenic apropiat al marelui duhovnic Cleopa Ilie de la Mănăstirea Sihăstria, astăzi un sfânt iubit de creștini. Harul primit de la Dumnezeu l-a înzestrat cu darul înainte-vederii, cu blândețe, putere de vindecare a sufletelor și cu o inimă milostivă, mereu gata să sprijine pe cei aflați în nevoi.

Încă din adolescență, părintele Ciprian a simțit chemarea vieții monahale. La 18 ani și-a încredințat viața mănăstirii, dar, potrivit vremurilor, a urmat și stagiul militar, fiind repartizat la Oradea, într-o unitate de tancuri. După armată s-a întors la Sihăstria, locul său de metanie și de rugăciune, unde a fost tuns în monahism și apoi hirotonit preot. Aici a trăit în apropierea unuia dintre cei mai mari duhovnici ai neamului românesc, Sfântul Părinte Cleopa Ilie, de la care a învățat răbdarea, discernământul și dragostea față de oameni.

În anul 2011, la chemarea și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, părintele Ciprian a venit la București, unde își desfășoară și astăzi slujirea la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. De dimineața până seara târziu, el spovedește, povățuiește și întărește pe toți cei care îi trec pragul: oameni bolnavi, împovărați de necazuri, aflați în lipsuri sau în căutarea unui drum duhovnicesc.

Pentru mulți, părintele Ciprian este „duhovnicul speranței”: cel care printr-un cuvânt sau printr-o binecuvântare aduce liniște, întărire și nădejde. Vorbește cu blândețe, ascultă fără să judece și îi ajută pe oameni să se ridice treptat pe calea credinței. Nu refuză pe nimeni și reușește, prin darul primit de la Dumnezeu, să înțeleagă încercările prin care trece fiecare suflet.

Astăzi, părintele Ciprian Grădinaru rămâne pentru credincioși un povățuitor de suflete și un rugător neobosit. Viața și slujirea lui sunt o lumină pentru cei care îl caută, iar exemplul său ne cheamă pe fiecare la mai multă dragoste, iertare și apropiere de Hristos. Acestor nestemate duhovnicești se adaugă și ctitorirea de lăcașuri de sfinte.