Connect with us
Publicitate

Actualitate

Încă un membru MARCANT părăsește PNL Botoșani. Daniel Botezatu: Regret că nu mă regăsesc în noile tipare

Publicat

Încă un membru marcant și probabil unul dintre cei mai respectați profesori de la Botoșani, Daniel Botezatu, vicepreședintele Organizației Municipale PNL Botoșani, a anunțat în această seară că părăsește PNL Botoșani, urmând practic calea luată de mulți primari din județ, imediat după venirea celui mai bogat om de afaceri din județ, Valeriu Iftime, la conducerea PNL Botoșani.

Dacă ceilalți membri care au plecat au ajuns imediat în PSD, Daniel Botezatu a precizat doar că părăsește PNL, fără însă a preciza dacă se va apropia de un alt partid politic, ci mai degrabă cu dorința de a candida de pe poziția de independent.

“Astăzi am mai întors o pagină din existența mea. La capătul mai multor luni de frământări, consultări cu familia și prietenii am luat, cred, decizia cea mai potrivită. La momentul la care fac această postare sunt proaspăt demisionar din funcția de vicepreședinte al Organizației Municipale Botoșani și din calitatea de membru al aceluiași partid.

Au trecut 19 ani de când, tânăr fiind și animat de dorința de a schimba ceva în bine la nivelul comunității am intrat în PNL. Alegerea nu a fost grea.

În anii studenției am fost simpatizant al proaspăt reînființatelor partide istorice, PNL și PNȚ-CD, calitate în care, alături de colegii mei de la Facultatea de Istorie, de la cea de Litere, ambele din cadrul Almei Mater Iasiensis, am organizat o Piață a Universității la Iași, devenită o Agora a opoziției intelectualității ieșene față de regimul neocomunist al lui Iliescu, fiind unul dintre „Golanii” ieșeni, am organizat și am participat la mitinguri și demonstrații, înfrățiți cu studenții politehniști, am „tapetat” cu lozinci anticomuniste monumentul ostașului sovietic din Copou, până când oficialitățile locale au catadicsit să îl ia de acolo, am militat pentru și am obținut dreptul de reprezentare a studenților la nivelul factorilor de decizie din cadrul Universității, am demascat profesorii și personalul administrativ informatori ai Securității, pe primii nemaiprimindu-i la ore, celorlalți obținându-le mutarea în alte funcții, am ales, democratic, primul decan postdecembrist al Facultății de Istorie, regretatul Academician Ioan Caproșu, în cabinetul căruia, înainte de 1989, discutam liber despre racilele sistemului comunist și multe altele am făcut.

În același timp, am avut grijă și de formarea profesională, obținând premiul II la finalul celui de-al doilea an universitar, primul an al libertății noastre, am participat, ca student, la Congresul al XIV-lea Mondial de Istorie de la Madrid, în august 1990, alături de unul dintre cei mai apreciați colegi ieșeni și prieten pe viață și însoțiți de către Academicianul Alexandru Zub, am absolvit Facultatea cu media de licență 10, am dat concurs și am ocupat, din prima, postul de profesor titular la catedra de Istorie a Colegiului Național „Mihai Eminescu”, din Botoșani, împlinind o carieră în ale cărei începuturi, între clasele II-IV și IX-XII, am fost elev al acestei prestigioase unități de învățământ, devenită a doua casă pentru mine. În 2005 am devenit membru al PDL, iar din 2012, cu acordul conducerii de atunci a partidului, alături de alte persoane, am înființat Filiala Botoșani a Partidului Forța Civică, pe listele căruia, la poziția șase la nivel național, am candidat la alegerile europarlamentare din 2014, obținând un procent de 6% la nivelul municipiului Botoșani.

Ulterior am fuzionat cu PDL, pentru ca în final să formăm, cu toții, marea familie liberală, în cadrul unui PNL capabil la acel moment să coaguleze dreapta românească. Am avut, în politica de partid, suișuri și coborâșuri, am fost trădat, fără a trăda.

Am cunoscut în PNL oameni de toată isprava, pe unii conducerile succesive ale partidului marginalizându-i, în ciuda bunei percepții și notorietății de care se bucurau la nivel județean. Am constatat, din păcate, că banul îți netezește drumul către funcțiile mai importante, de senator, deputat, președinte de CJ etc. Cei cu bani, cu posibilitatea de a investi în propria campanie electorală au fost mereu primii pe aceste liste, deși câteodată nu-i votau nici măcar colegii de partid.

După 2020, conducerea partidului a fost acaparată de o camarilă de primari cu cefe late și pungile pline, ceea ce a dus la scăderea considerabilă a onorabilității partidului și a percepției alegătorilor asupra lui, ajungându-se la faimosul slogan „PSD-PNL aceeași mizerie”.

Nu a fost ușoară decizia de a părăsi rândurile partidului acum, în prag de alegeri. În primul rând, pentru că străbunicul meu patern, originar din Mănăstirea Doamnei, a fost primar liberal al comunei pe atunci Stâncești, în această calitate aplicând marea reformă rurală din 1921.

În al doilea rând, am constatat că odată cu preluarea conducerii organizației județene a PNL de către Valeriu Iftime și cu tranșarea, pe această cale, a candidaturii lui Cătălin-Mugurel Flutur la funcția de primar al municipiului, un suflu nou, puternic, a animat partidul, scoțându-l din lentoarea rudă cu agonia. Oameni tineri, unora le-am fost profesor și sunt mândru de ei, femei puternice, antreprenori de succes, lideri de marcă ai societății civile din Botoșani au devenit membri ai partidului, pentru care lucrează cu un entuziasm debordant.

Cât despre mine, încă analizez oportunitatea unei candidaturi, ca independent, pentru funcția de consilier local, fie părăsirea cu totul a politicii. Un prim pas l-am făcut, renunțând la politica de pe listele unui partid.

Rămas bun tuturor foștilor colegi, succes în tentativa de a reda PNL-ului din Botoșani demnitatea și onorabilitatea de altădată și pentru a-l  parafraza pe Alexandru Ioan Cuza, el însuși un înaintaș liberal, fac mutatis mutandis următoarea urare: „Să dee Dumnezău să-i meargă PNL mai bine fără mine decât cu mine”!”, a transmis pe pagina de socializare profesorul Daniel Botezatu.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica

Publicat

Sfântul Ierarh Calinic s-a născut în București, la 7 octombrie 1787, şi a primit la botez numele de Constantin. La vârsta de 20 de ani a intrat ca frate la Mănăstirea Cernica unde era stareţ cuviosul Timotei. După un an de zile de ucenicie la marele duhovnic Pimen, la 3 decembrie 1808 este hirotonit ierodiacon. După 5 ani este hirotonit preot. Luându-i-se în consideraţie vrednicia, mitropolitul Ungro-Vlahiei, Nectarie îl numeşte duhovnic, iar mai târziu acesta se spovedea la Sfântul Calinic. A devenit atât de iscusit duhovnic, încât era căutat, atât de ierarhi, cât şi simpli mireni. În data de 13 decembrie 1818 a fost ales stareţ al mănăstirii Cernica, ascultare ce avea să dureze 33 de ani. În tot acest răstimp a supravegheat şi activitatea altor mănăstiri, printre care două aflate în Eparhia Buzăului: Poiana Mărului şi Răteşti, fiind socotit un al doilea Paisie (Velicicovschi), un mare organizator al vieţii isihaste din ţara noastră. Începând cu data de 14 septembrie, de ziua „Înălţării Sfintei Cruci”, timp de 17 ani a fost Episcop al Râmnicului, unde a imprimat o viaţă duhovnicească model în eparhie. În anul 1863 a ridicat renumita mănăstire de la Frăsinei, întemeind aici o viaţă şi o practică monahală athonită, singura mănăstire din câte cunosc unde nu se permite intrarea femeilor. S-a retras din scaunul de episcop, pentru a se pregăti pentru „ultimul drum”, la data de 24 mai 1867. Revine la mănăstirea sa de suflet, Cernica unde petrece încă un an, în boală şi suferință. Îşi dă sufletul în mâinile Domnului în zorii zilei de 11 aprilie 1868, rezemat cu capul pe pieptul ucenicului său, Ghermano, la venerabila vârsta de 81 de ani. Sfântul Calinic de la Cernica este primul sfânt român canonizat, într-o Duminică, la data de 23 octombrie 1955, de către un sobor de 10 episcopi, mitropoliţi şi arhierei ortodocşi din alte ţări, şi în jur de 300 de clerici, avându-l în frunte pe Patriarhul Iustinian. Pentru rugăciunile lui, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin.

Citeste mai mult

Eveniment

Persoanele neasigurate vor avea aceleași drepturi ca şi cele asigurate, de la 1 iulie

Publicat

Preşedintele CNAS a precizat că persoanele neasigurate vor avea aceleaşi drepturi ca şi persoanele asigurate, de la 1 iulie 2024, adăugând că există promisiunea Băncii Mondiale că vor fi plătite aceste servicii, potrivit Agerpres.

Valeria Herdea, a declarat, miercuri, la Târgu Mureş, în cadrul unei întâlniri de lucru cu profesioniştii din sănătate, că se doreşte semnarea unui nou contract începând cu data de 1 iulie, care va avea o serie de modificări.

” Anul acesta, contractul de la 1 iulie 2024 va aduce persoanele neasigurate şi promisiunea Băncii Mondiale că vor fi plătite aceste servicii, vor avea aceleaşi drepturi ca şi persoanele asigurate, în virtutea faptului că în Constituţie scrie că suntem cu toţii egali.

Încercăm să schimbăm multe lucruri, dar este foarte greu.

E un an dur, un an cu plin de încercări pe care îl ştiţi, n-are sens să vă povestesc mai mult”, a subliniat Valeria Herdea.

Concret, și persoanele care nu cotizează la Sănătate, vor avea aceleași drepturi ca și cele care cotizează.

Concret, și persoanele care nu cotizează la Sănătate, vor avea aceleași drepturi ca și cele care cotizează.

Preşedintele CNAS a spus că deşi cunoaşte foarte bine sistemul, şi de pe poziţia de pacient şi de pe poziţia de medic, există foarte multe probleme, însă se concentrează pe găsirea de soluţii.

Câți medici sunt sub contract cu CNAS
„Haideţi să vă spun cum stăm. Avem la acest moment 10.070 de medici aflaţi în contract, medici de familie aflaţi în contract cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în asistenţa medicală de ambulatoriu 3.473 de contracte avem, în asistenţă de paraclinic 1.059, spitale civile 372, spitale private 342 (…).

La capitolul în care lucrăm noi, cei mai mulţi, prezenţa medicului de familie, arată aşa: există 1.529 de locuri de medic de familie neocupate, 190 de localităţi fără puncte de lucru, fără medic de familie, deci total lipsit de asistenţă medicală – 1.043 de localităţi cu deficit din punct de vedere al prezenţei medicului de familie.

Cifrele sigur că pot continua şi am să vă mai spun ceva. La acest moment am cerut 90 de miliarde de lei, am obţinut 62 (miliarde, n.r.), la bunuri şi servicii avem 44,5 miliarde, 30% la spital, 8% la medicina de familie, 6% la ambulator, 1% la stomatologie”, a mai spus Valeria Herdea.

Citeste mai mult

Cultura

Spectacolul „Zeițe de categoria B”, la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

Publicat

Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani invită botoșănenii în acest sfârșit de săptămână, sâmbătă, 13 aprilie și duminică, 14 aprilie, de la ora 18.00, la spectacolul „Zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi.

ZEIȚE DE CATEGORIA B de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care își propune să aducă pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

Producător principal: creart/Teatrelli

Co-producători: Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani

ZEIȚE DE CATEGORIA B chestionează un subiect de interes contemporan: granița dintre public și privat, dintre magia scenei și realitatea vieții personale. Spectacolul pornește de la o documentare de tip autobiografic, concentrându-se, cu precădere, asupra punctelor nevralgice din carierele celor trei actrițe, acelea care au provocat turnuri semnificative. Un demers care aduce în discuție modalitățile prin care artiștii sunt adesea schimbați asemenea unor piese. Mecanismul dur al artelor strivește personalități sensibile care au făcut performanță într-o altă epocă, îi năucește pe cei prinși între vârste și nu le dă prea multe speranțe celor la început de carieră. Dar vocația nu se perimează, ea își caută porturi noi în care să acosteze, co-creatori care să stârnească mici revoluții personale și să provoace la dialog.

Experiența sonoră a spectacolului este semnată de Adrian Piciorea, iar costumele sunt o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean.

Noua producție a fost selectată în cadrul unui open call lansat de creart/Teatrelli în 2021, în vederea montării unui spectacol-laborator. Selecția a fost realizată de către un juriu format din Octavian Saiu, Radu Nica, Cristian Ban și Roxana Lăpădat..

Premiera a avut loc în zilele de 22, 23 și 24 septembrie, la București, la creart/TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, spectacolul urmând apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

ZEIȚE DE CATEGORIA B

de Alexandra Felseghi, după o idee de Andrei Măjeri

Concept și regie: Andrei Măjeri

Cu: Elena Ivanca, Ioana Dragoș Gajdó, Silvia Luca

Experiența sonoră: Adrian Piciorea

Costume: o selecție de piese din colecțiile lui Lucian Broscățean

Bijuterii: Monom by Georgiana Ciceo

Cu sprijinul: Hotel Caro

Numărul de locuri la spectacol este limitat!

Pret bilet – 36 lei; 18 lei – elevi, studenți, pensionari.

Biletele se găsesc la:

🔘 CASA TINERETULUI, B-dul Mihai Eminescu nr. 48📞0231.510.970 și 0735.779.821▪️de marți până vineri: 10:00-18:00▪️sâmbătă și duminică: 12:00-20:00
🔘 Agenția teatrală din incinta cinematografului Unirea 📞 0722.557.556▪️de luni până duminică: 10:00-19:00

https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani

 

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (237)

Publicat

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Marius Chivu, în „Dilema veche” nr. 710 din 2017, publică un interviu cu scriitorul jamaican Marlon James. Reţinem: 1. „Cititul m-a făcut să vreau să scriu”; 2. „Când scriu, scriu genul de carte pe care eu vreau s-o citesc”; 3. „Prin cărţi poţi avea mai mult decât o viaţă”; 4. „Da, Shakespeare are subiecte tragice şi personajele lui sunt plini de defecte, însă personajele greceşti, cu slăbiciunile şi metamorfozele lor, sunt spectaculoase”; 5. „Trebuie să iubeşti monstrul pe ca el să prindă viaţă”; 6. „Ca scriitor,  trebuie să scrii cu o anume umanitate, să insufli umanul chiar şi în personaje negative”; 7. „Cei care cred că scrisul nu se învaţă sunt suficient de proşti să creadă că arta scrisului nu presupune exerciţiu şi multă practică”; 8. „Arta scrisului se poate învăţa şi, oricum, talentul înnăscut nu e suficient”; 9. „ Dacă eşti talentat, asta nu presupune că şi stăpâneşti limbajul. Trebuie să înveţi cum să foloseşti limbajul şi cum să compui propoziţii, trebuie să înveţi cum să fii atent la personaje şi cum să nu le construieşti doar din lucruri care-ţi plac, trebuie să înveţi cum să gândeşti o scenă”; 10. „Talentul, e-adevărat, nu poate fi predat”; 11. „Eu de la scriitoare am avut de învăţat în mod special”; 12. „Dar să pierzi specificitatea culturală doar pentru a nu aliena un cititor din cine ştie ce parte a lumii e o prostie”  etc.;

Ştiaţi că?  1. „Mănăstirea Voroneţ, ctitorită de Ştefan cel Mare şi Sfânt la 1488,  a fost construită în numai 3 luni şi trei săptămâni, adică într-o singură vară?” (Andrei Manolescu în „Dilema veche” nr. 711 din 2017); 2. „Venind comuniştii la putere, Blaga credea că „era comunistă” va dura 1000 de ani?”(Alexandru Surdu în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2017, care  completează: „…şi a murit cu această convingere. Ori pe vremea comuniştilor nu s-a realizat niciuna din perspectivele descrise de Blaga”); 3. „În Republica Moldova există un teatru care se numeşte „Teatru Spălătorie”?” (Nicoleta Esinencu în „Dilema veche” nr. 699 din 2017, care adaugă: „Numele companiei vine de la spaţiul închiriat, o fostă spălătorie „Nufărul”, dar e susceptibil de interpretări metaforice, precum curăţarea mentalului colectiv şi a discursului performativ de idei retrograde şi formate conservatoare”); 4. „Nu creştinii sunt cei mai numeroşi?” ( Maria-Ana Tupan în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2017, care explică: „Cei mai numeroşi sunt budiştii, urmaţi de islamişti, dar creştinătatea e lumea civilizată”);

Liviu Papadima, în „Dilema veche” nr. 711 din 2017, despre o atitudine faţă de disciplinele umaniste: „Umanistica este complet radiată dintre priorităţi. Nu ne trebuie poeţi care să zăpăcească mintea oamenilor. Nici lingvişti care să tragă de mânecă politicienii agramaţi când se lansează în tirade televizate. N-avem ce face cu filologi ştiutori de limbi străine  – vorba de odinioară a Elenei Ceauşescu: „Eu nu ştiu nici o limbă străină şi uite unde am ajuns!” Istoricii să-şi vadă de treaba lor: istoria o facem noi. N-ai de ce să finanţezi programe de arheologie, ca să zgârme unii după nişte pietre pe care nimeni n-ar da doi bani – sunt aşa de roase de vreme că nici măcar nu le poţi recicla. (…) Filozofii, cu aplecarea lor către vorbăria despre principii şi fundamente, n-au făcut nici cât o ceapă degerată pentru creşterea producţiei de oţel sau de coceni pe cap de locuitor. Cei din câmpul ştiinţelor sociale – sociologi, antropologi, etnologi, experţi în comunicare şi relaţii publice sau cum le-o fi mai zicând – n-au dat niciodată cu nasul printr-o fabrică şi au lipsit sistematic de la praşila întâi. Juriştii? Ştim noi mai bine ce e drept şi ce nu e – şi, oricum, ce importanţă are?”;

Andrei Pleşu, în „Minima moralia” (p. 46), prezintă, după „Retorica” lui Aristotel, o clasificare a genurilor oratorice: a) genul epidictic („care se pronunţă prin laudă sau blam asupra unor împrejurări prezente”); b) genul judiciar („care se prezintă prin acuză sau apărare asupra unor împrejurări trecute”); c) genul deliberativ („care se pronunţă prin sfătuire sau disuadare asupra unor împrejurări viitoare);

Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 644 din 2016, prezintă câteva efecte ale lecturii: a) senzaţii („mirosul cărţii, senzaţia tactilă a paginii, foşnetul intim al paginii ca un fel de şoaptă a cărţii care se livrează nesaţului ochiului”); b) disciplină („ordonează gândul, dă coerenţă imaginaţiei inevitabile care se declanşează în creier când dai cu ochii de cuvântul scris”); c) consolidare („a memoriei, a tenacităţii căutării,  soliditate a aflării);

Lucian Cochinescu, în „Dimensiuni ale psihologiei în literatură”,  defineşte câteva concepte care vizează personalitatea: a) persona („mască” în latineşte, din el derivă cuvântul personalitate”); b) individ (o unitate integrativă şi indivizibilă, o entitate biologică ce se bucură de existenţă proprie şi capabil de acte de voinţă”); c) persoană („îndeplineşte roluri sociale, se bucură de un anumit statut de recunoaştere socială, nu poate fi înţeleasă decât în relaţie cu ceilalţi”); d) personaj („reprezintă ilustrarea persoanei, are o utilizare formal-externă, reprezintă persoana în act”);

Mircea Platon, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2017,  exprimând câteva idei despre postmodernism: 1. „cuvântul de raliere al postmoderniştilor este demitizarea”; 2. „cultivă relativismul”; 3. „are o gnoseologie solomonică”; 4. „dă dreptate tuturor şi nimănui”; 5. „viteza e proprie culturii postmoderne”;

 

Maria Iordănescu, în „Dilema veche” nr. 708 din 2017, despre  manualul şcolar dar şi dând un răspuns fostului ministru Daniel Funeriu care crede că manualul nu e important: „…manualele mi se par totuşi utile în acest demers de formare a profesorilor. Nu, nu suntem în Franţa, unde domnul fost ministru spune că manualele sunt doar nişte „auxiliare”. Suntem în România, unde un manual bun, nu înzorzonat cu idei şi desene aiurite, îl poate ajuta pe profesor să îşi îmbunătăţească metoda de predare. Şcoala românească este săracă din cauza indiferenţei, a incompetenţei şi a corupţiei. „Administratorii” instituţiei nu au bani nici pentru câteva cărămizi sau toalete sigure pentru copiii de la ţară, cum ne-am putea închipui că ar dărui cu generozitate bani, oameni şi timp pentru formarea cadrelor didactice? În acest caz, manualul şcolar nu mi se pare atât de neimportant, dimpotrivă: el ar putea impune fiecărui profesor sau învăţător standarde înalte de activitate profesorală, provocări spre reflecţie şi informare, o privire de perspectivă mai clară asupra rostului pedagogiei şi asupra modelului la care şcoala vrea să se raporteze. Un manual bun poate iniţia dialoguri eficiente între profesor şi elevi, poate naşte dezbateri şi iniţiative, poate stimula creativitatea şi în bănci, şi la catedră”;

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate
Publicitate

Trending