Doi primari din județul Botoșani au învățat să prioritizeze proiectele edilitare, renunțând chiar la fonduri pentru asfaltări fiindcă aveau în execuție lucrări subterane. Și-au asumat decizia tocmai pentru a nu sparge drumurile proaspăt reabilitate, o practică devenită tradiție în administrația românească, scrie ADEVĂRUL.

În practica administrativă și edilitară românească s-a încetățenit, mai ales în ultimele două decenii, o practică absolut aberantă. De multe ori, după ce autoritățile reușeau să asfalteze străzile, la scurt timp distrugeau totul pentru a reabilita sistemele de apă, canalizare sau termoficare.

Evident, asfaltul „readus la starea inițială”, cum apărea în majoritatea contractelor cu antreprenorii, nu mai arăta nici pe departe ca la început. Pe scurt, sume uriașe aruncate pe fereastră, dintr-o lipsă crasă de interes în sensul prioritizării lucrărilor. Iar exemplele sunt multiple.

Publicitate

Lucrări de asfaltare la Corni FOTO Cosmin Zamfirache

Comuna Stăuceni se află la câțiva kilometri de municipiul Botoșani și este formată din patru sate. Toate satele beneficiază de apă și canalizare, iar din 2025 comuna va fi racordată la gaz metan.

Cozmin Epuraș, edilul Stăuceniului, aflat la cel de-al patrulea mandat, spune că încă are lucrări de extindere a rețelelor de canalizare și mărturisește că încă din 2011 a făcut tot posibilul pentru a face lucrările în ordinea lor firească. Mai precis, a asfaltat străzile numai după ce s-a asigurat că a terminat toate lucrările în subteran.

Publicitate

Lucrări de reabilitare la Corni FOTO Cosmin Zamfirache

Doi primari de la țară, din județul Botoșani, reușesc însă cu succes să întrerupă această aberantă „tradiție” edilitară. Mai precis, au înțeles și au învățat, chiar cu riscul de a pierde unele proiecte, să prioritizeze lucrările, tocmai pentru a nu arunca banii pe fereastră. Este vorba despre edilii din Stăuceni și Corni.

„Am pierdut un proiect pentru drumuri în 2011”

Comuna Stăuceni se află la câțiva kilometri de municipiul Botoșani și este formată din patru sate. Toate satele beneficiază de apă și canalizare, iar din 2025 comuna va fi racordată la gaz metan.

Publicitate

Cozmin Epuraș, edilul Stăuceniului, aflat la cel de-al patrulea mandat, spune că încă are lucrări de extindere a rețelelor de canalizare și mărturisește că încă din 2011 a făcut tot posibilul pentru a face lucrările în ordinea lor firească. Mai precis, a asflatat străzile numai după ce s-a asigurat că a terminat toate lucrările în subteran.

Publicitate

Cozmin Epuraș, primarul din Stăuceni FOTO Cosmin Zamfirache

„Am și pierdut un proiect pentru drumuri în 2011. Am renunțat fiindcă lucram la proiectul pentru apă și canalizare. Eram conștienți că vom termina drumul și după aceea se va sparge pentru conducte. Așa facem de atunci. Vedem ce lucrări sunt și preferăm să amânăm sau să renunțăm la anumite proiecte doar pentru a face lucrurile în ordinea firească și a nu arunca banii pe fereastră”, precizează Cozmin Epuraș.

Lucrări edilitare în Stăuceni FOTO Cosmin Zamfirache

„Am dat declarație pe propria răspundere”

Același sistem îl aplică și Valerian Vărvăruc, edilul din Corni, o comună situată la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Botoșani. Valerian Vărvăruc se apropie de încheierea primului mandat, dar a lucrat anterior cu proiecte pe fonduri europene în administrația publică și cunoaște această meteahnă a lipsei de prioritizare a lucrărilor.

La fel ca edilul din Stăuceni, primarul din Corni spune că nici nu s-a gândit la asfaltare până nu termină lucrările la apă și canal. A realizat deja o parte a rețelei, în urmă cu un an, iar acum urmează alte aducțiuni.

Valerian Vărvăruc, primarul din Corni FOTO Cosmin Zamfirache

„Am dat declarație pe propria răspundere, amânând asfaltarea până la finalizarea lucrărilor de apă și canalizare. Așa este normal. Ar fi păcat să execuți o lucrare și după aceea să o distrugi. Noi am asfaltat pe o porțiune, însă doar după ce am încheiat acel tronson cu reabilitarea rețelei de apă și canalizare. Mai avem 15 kilometri de prelungire conducte și 700 de racorduri. După care asfaltăm”, a mărturisit Valerian Vărvăruc.

ADEVĂRUL

Atenție, conducători auto! A apărut o nouă modă printre șoferii recalcitranți de pe drumurile naționale și autostrăzile din România, care atrage sancțiuni severe din partea autorităților. Este vorba despre dispozitivele luminoase, care imită semnalele luminoase ale poliției, ce pot duce la amenzi consistente și chiar la confiscarea imediată a acestora, informează playtech.ro.

Fenomenul accesoriilor luminoase: între atracție și pericol

Aceste accesorii, care emit lumini intermitente în nuanțe de roșu și albastru, captează interesul șoferilor dornici de senzații tari, care își imaginează că sunt „polițiști sub acoperire”. Cu prețuri accesibile și disponibilitate largă pe internet, dispozitivele sunt ademenitoare pentru cei care vor să impresioneze sau să intimideze în trafic. Un expert auto explică: „Instalarea este incredibil de simplă, efectuându-se de obicei la jumătatea parbrizului, cu sursa de alimentare conectată la bricheta mașinii. În trafic, aceste dispozitive pot fi confundate ușor cu cele ale autospecialelor Poliției Române.”

Publicitate

Consecințe legale și riscuri asociate
Utilizarea acestor dispozitive nu este doar ilegală, ci și periculoasă. Polițiștii atrag atenția asupra consecințelor grave: „Utilizatorii acestor dispozitive luminoase ilegale se expun la amenzi care variază între 1.305 și 2.900 lei, precum și la suspendarea permisului de conducere pentru 90 de zile. În plus, dispozitivele sunt confiscate pe loc”, afirmă un reprezentant al Brigăzii Rutiere. Situația escaladează dacă șoferii se prezintă drept polițiști, caz în care se adaugă și acuzații penale.

Impactul asupra siguranței rutiere
Imitarea semnalelor de poliție prin aceste dispozitive creează confuzie și poate compromite intervențiile autorităților în situații de urgență. Acest comportament nu doar că încalcă normele legale, dar pune în pericol viața și siguranța altor participanți la trafic, putând duce la accidente grave.

Publicitate

Măsuri preventive și responsabilitate civică
Este crucial ca șoferii să înțeleagă seriozitatea acestui comportament și să evite utilizarea dispozitivelor care pot induce în eroare atât autoritățile, cât și pe ceilalți șoferi. Autoritățile continuă să monitorizeze această tendință și să aplice sancțiuni riguroase, pentru a asigura respectarea legii și a menține ordinea și siguranța pe drumurile publice.

Apel la conștiința șoferilor
În final, este responsabilitatea fiecărui conducător auto să respecte regulile de circulație și să contribuie la un mediu rutier sigur. Prin renunțarea la astfel de gadgeturi periculoase și respectând legile, fiecare șofer contribuie la siguranța proprie și a celorlalți participanți la trafic. Poliția Română încurajează toți șoferii să manifeste prudență și respect reciproc în trafic, pentru a evita incidentele neplăcute și pentru a promova o cultură a siguranței rutiere sustenabile.

Ajunși la mijlocul distanței pe drumul trăirii patimilor, în Miercurea Mare deschidem capitolul în care se oglindesc două lumi. Deși legate între ele de prezența Mântuitorului, cumva, trăirile sufletești față de Acesta au fost atât de diferite încât au separat traiectoria a două destine pentru totdeauna. Vorbim despre femeia desfrânată pe de o parte și Iuda, ucenicul Domnului, pe de altă parte. Un alt “ingredient” care leagă cele două lumi este mirul, care, transfigurat parcă, se prezintă atât în ipostaza untdelemnului frumos mirositor și scump cât și în persoana Mântuitorului ca “Mirul cel neprețuit”.

Cât de cutremurător este gândul care asociază sincronizarea dintre începutul mântuirii păcătoasei și cel al prăbușirii apostolului, așa cum apare în cântările Bisericii: “Când păcătoasa aducea mirul, atunci ucenicul s-a înțeles cu cei fărădelege. Aceea se bucură turnând mirul cel de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț, aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acela se despărțea de Stăpânul, aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului”. În timp ce unul dintre ei își plătea prețul păcatelor anterioare, celălalt își “primea răsplata” pentru ceea ce urma să facă dar care nu putea nicicând să fie răscumpărat: trădarea.

În Sfânta și Marea zi de Miercuri ne este prezentată căderea lui Iuda ca ucenic al Domnului care este cu atât mai dureroasă cu cât ne gândim mai mult la situația în care el, care a trăit în preajma Domnului, a respirat același aer, a împărțit aceeași bucată de pâine cu Hristos, L-a privit în ochi, I-a ascultat glasul și învățăturile a ajuns să fie biruit de duhul necurat al lăcomiei. Văzând trădarea lui Iuda, trebuie să avem mereu în minte vulnerabilitatea noastră ca oameni în fața propriilor slăbiciuni care ne dau mereu târcoale, pentru a nu cădea și noi în aceeași cursă a celui rău. În același timp, ceea ce nu trebuie să uităm este traseul femeii desfrânate. Căzută, rătăcită în cele mai de jos trăiri umane, ducând o existență lipsită de valori reale, care după ce află de existența Mântuitorului și aude despre minunile Acestuia, realizează că până și viața ei mizerabilă poate să își schimbe cursul, că până și ea mai merită o șansă. Speranța ei este credința curată, cea care îi va aduce iertarea păcatelor și vindecarea neputințelor. Oricine poate spera la o nouă șansă atâta timp cât înțelege că prin căință, credință și smerenie se clădesc treptele unei noi vieți. Menționăm că sunt două femei care au turnat mir pe Hristos. Primii trei Evangheliști vorbesc despre una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă, iar Sfântul Evanghelist Ioan vorbește despre Maria, sora lui Lazăr.

Publicitate

La 1 Mai este marcată, în fiecare an, Ziua internaţională a muncii, Ziua muncii sau Ziua internaţională a muncitorilor, care reprezintă un omagiu adus muncitorilor şi mişcărilor muncitoreşti din întreaga lume pentru lupta lor istorică în vederea obţinerii unor drepturi sociale şi economice, potrivit https://www.timeanddate.com/.

În secolul al XIX-lea, la apogeul Revoluţiei industriale, mii de bărbaţi, femei şi copii mureau în fiecare an din cauza condiţiilor rele de muncă şi a orelor lungi de lucru. Muncitorii erau exploataţi la maximum, fiind obligaţi să muncească până la 15 ore pe zi, fără o plată adecvată şi în condiţii de siguranţă. De asemenea, nu era ceva neobişnuit ca minorii să presteze o muncă grea în condiţii dificile pentru un salariu minuscul. În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (IWA) din Londra s-a format cu intenţia de a lupta pentru drepturile muncitorilor. Convingerea lor era că angajaţii ar trebui să lucreze în condiţii sigure, având un salariu mai bun şi în cadrul unui program de lucru prestabilit. În 1871, muncitorii din Franţa au fost inspiraţi de activitatea Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor şi i-au urmat exemplul, pornind propria lor mişcare muncitorească, potrivit https://nationaldaycalendar.com/.

În încercarea de a pune capăt acestor condiţii inumane de muncă, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (mai târziu, Federaţia Americană a Muncii) a ţinut o convenţie la Chicago în 1884. Federaţia a proclamat faptul că “opt ore vor constitui o zi legală de muncă de la 1 mai 1886 şi după această dată”. În anul următor, “Knights of Labor” – pe atunci cea mai mare organizaţie a muncitorilor din America, constituită ca o societate secretă a croitorilor în Philadelphia, în 1869 – au susţinut proclamaţia, ambele organizaţii încurajând muncitorii să facă grevă şi să protesteze, se arată pe https://www.history.com/.

Publicitate

Muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au organizat manifestaţii în ziua de 1 mai 1886, pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 erau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.

La 20 iulie 1889, cu prilejul primului Congres al Internaţionalei a II-a, întrunit la Paris, s-a stabilit ca la data de 1 mai să fie sărbătorită Ziua internaţională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstraţii pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago, dar şi de a determina autorităţile să accepte ziua de lucru de opt ore, se arată pe https://maitron.fr/. Între 1890 şi 1891 au avut loc manifestaţii în SUA, în mai multe ţări europene dar şi în Chile, Peru, Cuba, potrivit https://journals.co.za/. Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles, potrivit https://libcom.org/.

SUA şi Canada marchează Ziua Muncii, în prima zi din luna septembrie. După greva Pullman din 1894, preşedintele Grover Cleveland a mutat oficial marcarea zilei muncii pentru prima zi de luni a lunii septembrie, rupând în mod intenţionat legăturile cu sărbătoarea internaţională a muncitorilor de teama constituirii unui sprijin pentru comunism şi alte cauze radicale. Preşedintele Dwight D. Eisenhower a încercat să reinventeze ziua de 1 Mai în 1958, îndepărtând-o şi mai mult de amintirile revoltei din Piaţa Haymarket, declarând că 1 Mai este “Ziua Legii”, sărbătorind importanţa legii în crearea Statelor Unite, conform https://journals.co.za/.

Publicitate

Alte ţări, precum Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Irlanda dedică prima zi de luni din luna mai acestei zile. În Australia, fiecare stat are o zi a muncii pe care o sărbătoreşte în prima sau în a doua zi de luni a lunilor martie, mai sau octombrie. Noua Zeelandă marchează Ziua Muncii în cea de-a patra zi de luni din octombrie.

Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, între care şi România. În multe alte ţări, însă, Ziua internaţională a muncii este prilejul perfect folosit de sindicatele mai multor categorii profesionale de a face cunoscute revendicările lor sociale sau profesionale. La noi în ţară, ziua de 1 Mai a fost marcată începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. În 1945, la Bucureşti, au avut loc primele demonstraţii muncitoreşti iar ultimele s-au desfăşurat în 1971. Astăzi, 1 Mai este sărbătorită prin concerte, ieşiri la iarbă verde sau diverse activităţi festive. AGERPRES