Primăria Comunei Vorona în colaborare cu Liceul Tehnologic „Ştefan cel Mare șl Sfânt” Vorona, organizează joi, 19 decembrie 2024, de la ora 16:00, Festivalul interjudețean de colinde „Sfântă-i sara de Crăciun”, ediţia a IX-a.

Evenimentul va avea loc în sala Centrului Cultural „Mihai Eminescu” Vorona si va avea un caracter caritabil pentru a ajuta 14 familii nevoiașe din comună.

Anul acesta vor fi invitați speciali din județele Maramureș și Suceava.

Participă grupuri de colindători din localitățile: Vorona, Tudora, Corni, Vlădeni și Dersca.

Elevii Scolii Gimnaziale ” Petru Rares” Cervicesti, duminică, după Sfanta Liturghie, la Biserica ” Adormirea Maicii Domnului” Cervicesti, au transmis bucuria Nasterii lui Iisus Hristos, prin colinde si printr-o frumoasa sceneta cu Nasterea Domnului in care au interpretat rolurile: Dreptul Iosif, Fecioara Maria, cei 3 magi, cei 3 pastori, îngerii, Irod si soldatul.

În nordul extrem al Moldovei se află un adevărat ținut al apelor vindecătoare. În județul Botoșani au fost descoperite două importante izvoare de ape sulfuroase cu efecte extraordinare asupra sănătății. Cu toate acestea, apele nu au fost niciodată valorificate sau exploatate, scrie ADEVĂRUL.

Județul Botoșani este catalogat, conform indicatorilor economici, dar și privind ocuparea forței de muncă drept unul dintre cele mai sărace județe din România. Cu toate acestea, Botoșaniul stă pe o adevărată comoară. Pe lângă potențialul turistic mare, subevaluat și în care nu s-a investit aproape deloc, Botoșaniul are și numeroase rezerve naturale neexploatate. Printre acestea se numără și adevărată izvoare făcătoare de minuni, spun localnicii, ”focuri vii”, care atunci când ies la suprafață se pot aprinde ușor.

Este vorba despre izvoare de ape sulfuroase cu importante proprietăți medicale mai ales în tratarea afecțiunilor osoase și musculare. Aceste ape sulfuroase au capacitatea de a combate inflamația, rigiditatea musculară și produce vasodilatație rezolvând problemele ischemice. Dacă în alte state, aceste izvoare ar fi fost imediat captate și valorificate în adevărate stațiuni și baze de tratament, cu mare potențial economic și turistic, la Botoșani, deși autoritățile din România, cunosc bine proprietățile acesto ape, izvoarele rămân neexploatate iar comunitățile din zonă la fel de sărace și izolate.

Minunea descoperită în adâncurile Hlipiceniului

Povestea apelor sulfuroase din Botoșani începe în anul 1946. O echipă de geologi a fost trimisǎ la Hlipiceni, o comună din județul Botoșani, să caute petrol. Aflaseră că apele pâraielor din zonă ar avea un miros aparte. Au fost aduse echipamente și s-a forat. Lucrările au fost oprite și reluate abia în 1960. Nici de această dată nu a fost descoperit petrol. Ultima încercare a avut loc în anul 1990, imediat după căderea regimului comunist. Fără succes. La peste 200 de metri adâncime specialiștii au dat peste altă resursă importantă. Este vorba despre un izvor de ape sulfuroase.

Concentrația de sulf și minerale era mare așa că au decis să redirecționeze izvorul și l-au scos la suprafață printr-o țeavă de metal. ”În loc de petrol, la forare au dat peste acest izvor, plin cu apă suIfuroasă. Au tras ţeavă prin pământ şi l-au scos la suprafaţă. Prima dată a ieşit la suprafaţă în perioada comunistă, dar cel mai bine a fost evidenţiat la săpăturile din 1990”, spune primarul comunei Hlipiceni, Marian Luchian. Localnicii adunați ca la urs, în timpul scoaterii apelor sulfuroase la suprafață, au avut o surpriză incredibilă. În contact cu aerul, apa se aprindea. O vâlvătaie în mijlocul câmpiei. Mai apoi, după ce concentrația de sulf scădea, era necesară aprinderea apei, cu un chibrit, pentru a obține același efect.

”Focul viu” de la Hlipiceni, căutat în trei județe

Localnicii au numit izvorul ”focul viu” și l-au considerat un miracol pentru comună. După trei decenii de la descoperirea acestuia, izvorul încă curge nestingherit, printr-o țeavă metalică, la doar 300 de metri de centrul satului Hlipiceni, pe un imaș. În jurul său, natura s-a modificat, ”arsă” și încărcată de apele sulfuroase. Nu a durat mult până când localnicii i-au înțeles proprietățile. Sunt săteni care vin zilnic și se aprovizionează cu apă sulfuroasă. Fac băi medicinale improvizate, în balii de metal, în curte  sau în casă. „Este bună tare apa asta. Miracol de la Dumnezeu. Nu să o bei, să stai în ea, cu încheieturile, cu zona unde te doare. Bun rău la reumatism, la artrită, artroză, multe. Sunt bătrâni care așa își întrețin bolile, că nu au nici bani, nici timp să ajungă la oraș”, spune un sătean din Hlipiceni. Alții, mărturisesc că sunt oameni din alte județe, mai ales, din județul vecin, Iași, care vin și umplu portbagajele cu sticle pline de apă sulfuroasă de la Hlipiceni.

Sursa: ADEVĂRUL

Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinți ortodocși, în orașul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula, care era stearpă. La rugăciunea celor doi soți, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după patruzeci de ani de împreună-viețuire. După nașterea acestui mare părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creștin. Acesta l-a legat și l-a închis în temniță.

Când a auzit Teodula, s-a dus și ea la închisoare cu copilul, care avea numai cinci luni. Acolo, rugându-se împreună Domnului, și-au dat în pace, în mâinile îngerilor, duhurile lor și au fost mucenici de bună voie. Paznicii închisorii i-au găsit morți, iar pe copil viu între ei. L-au luat și l-au dus lui Maximian. Văzând Maximian că e frumos și plăcut, la dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să slujească lui Zeus. Pe când ere crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinții și că au murit pentru Hristos. La vârsta de treisprezece ani a dat peste un dascăl creștin. Acesta l-a învățat dreapta credință și s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăiește cu păgânii.

Odată, împăratul Maximian a poruncit ca toată lumea să aducă jertfă idolilor. Atunci fericitul s-a dus la mormântul părinților lui și s-a rugat lor din toată inima să-l scape din mâna păgânilor, ca să fie învrednicit și de dumnezeiescul Botez. Și l-a găsit un argintar din Atena care l-a luat și l-a dus cu el. Pe cale a făcut sfântul felurite minuni. Ajunși la Atena, l-a dus la arhiereu ca să-l învețe tainele credinței și să-l boteze. Pe când se săvârșea Botezul, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp de foc din cer și s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. După botez a vindecat de o boală aducătoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile și cu atingerea mâinii. A vindecat și pe un om îndrăcit.

Murind argintarul și soția lui, l-au înscris și pe Sfântul Modest în testament ca moștenitor, împreună cu fiii lui. Sfântul, însă, a dăruit partea sa de moștenire fiilor argintarului, iar el s-a dus în locuri puștii de tot și trăia acolo în liniște. Fiii argintarului, văzându-l cinstit de toți, de invidie n-au mai putut răbda. Iar când au plecat pentru neguțătorie, l-au înduplecat pe fericit să meargă cu ei. În Egipt l-au vândut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de șapte ani. Cu rugăciunea lui stăruitoare către Dumnezeu, l-a izbăvit pe stăpânul lui de rătăcirea păgâneasca și l-a înduplecat să se boteze. Apoi, l-a vindecat și de o boală grea. După moartea stăpânului său s-a dus să se închine la Mormântul cel de viață purtător al Domnului. După aceea s-a dus la Munele Sinai și acolo, slujind lui Dumnezeu, a săvârșit multe minuni.

La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, prin descoperire dumnezeiască, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului în al cincizeci și nouălea an al vieții lui, făcând și acolo multe minuni. Pe fiii argintarului care veniseră la Ierusalim pentru neguțătorie și care îl vânduseră în Egipt și nu știau că el este arhiereul cetății, nu numai că nu s-a răzbunat pentru cele făcute, dar i-a și primit cu dragoste, i-a găzduit cu bunăvoință și le-a făcut bine cu dărnicie.

Astfel, acest mare părinte, viețuind cu cuvioșie ca arhiereu 38 de ani, iar de totul 97 de ani, s-a mutat la veșnicele locașuri.