Din Scriptura aflam că magii, sosind la Ierusalim, nu au mai văzut steaua care îi călăuzise până în cetatea sfânta și atunci au început să întrebe unde se afla regele iudeilor. În vremea aceea, regatul evreu era condus de Irod.
Acesta a fost proclamat rege de stăpânitorii romani, împotriva voinței poporului evreu. Vestea că s-a născut un nou rege l-a tulburat. Din acest motiv îi convoacă pe arhierei și cărturari pentru a-i interpreta profețiile legate de nașterea lui Mesia. Aceștia îi vestesc că Mesia se va naște în Betleem, conform profeției lui Mihea.
Irod, orbit de patima puterii lumești și crezând că noul născut îi va lua stăpânirea, va căuta să-l ucidă. Spun orbit pentru că un prunc era incapabil să amenințe. Ii cheamă pe magi „în ascuns” că să afle când s-a arătat pe cer steaua care i-a călăuzit, pentru a identifica vârsta Pruncului. Irod îi va trimite pe magi la Betleem, că urmare a discuției avute cu cărturarii evrei. Însă, că unealta a diavolului, el îi roagă pe magi că atunci când Îl vor găsi pe copil să-i dea și lui de veste spre a merge la el să I se închine.
Dar prin acest indemn, Irod devine o persoana care îi călăuzește pe magi pe drumul cel bun. Nu este singurul caz când o unealta a diavolilor devine un instrument prin care se împlinesc planurile divine. Magii părăsesc Ierusalimul și conform indemnului primit și călăuziți de stea, ajung la Betleem, în locul unde se afla Pruncul. Cad la pământ, I se închină Dumnezeului întrupat și Îi dăruiesc aur, smirna și tămâie. După adorarea Pruncului, magii au primit în vis vestea de nu se mai întoarce pe la Irod. Au ocolit Ierusalimul, întorcându-se pe o altă cale în țara lor.
În același timp, un înger îi vestește lui Iosif să ia Pruncul și mama Lui (Matei 2, 13) și să plece în Egipt, pentru a-L feri de uciderea pe care avea să o aducă porunca lui Irod. Când Irod observa că a fost înșelat de magi, poruncește să fie uciși toți pruncii mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. De fapt, magii de la răsărit nu l-au înșelat pe Irod după cum mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici. Ei nu-i făgăduiseră nimic. Evanghelia spune: „Iar ei ascultând pe rege au plecat.” (Matei 2:9). Dar Irod era obișnuit că oricine îi asculta voia lui să i-o împlinească negreșit. Din acest motiv el a socotit că magii l-au înșelat pentru că nu s-au întors la Ierusalim că să-i dea informații despre Pruncul cel sfânt. „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul că să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, că să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»”, spune Sfântul Evanghelist Matei (2, 13-15).
Crima pruncilor mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș a fost descoperita de prorocul Ieremia prin cuvintele: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multa. Rahela își plânge copiii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt” (Ieremia 31:15; Matei 2:18). Sunt Părinți care afirma că diavolul cunoștea că Fiul lui Dumnezeu se întrupase, dar nu Îl identificase.
Duhurile rele se folosesc de pofta de a ucide a lui Irod, pe care o împlinise chiar și în cadrul propriei sale familii și căuta să-L ucidă pe Hristos din frageda copilărie. Irod credea că prin crima să va avea parte de o domnie netulburată, în vreme ce diavolul căuta să-L ucidă pentru a nu se împlini lucrarea de mântuire a omului. Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul că o fiara sălbatică, că să Îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfânta și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel a scapăt de mania împăratului. Tot în aceasta vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfanțului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii.
Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului. După ziua în care prăznuim nașterea Domnului facem pomenirea martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie a Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, pe 28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor 14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod. Acest fapt denota că Mântuitorul Se îndreaptă spre jertfa de la începutul vieții Sale pământești. Cu alte cuvinte, nașterea Domnului poarta în ea sămânța Crucii și a Învierii Sale. „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel.
Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă, în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.” Sfântul Evanghelist Matei (2, 19-23).
Google News
