Cincisprezece cuvioși și mărturisitori români sunt propuși spre canonizare, iar proclamarea canonizării lor va avea loc anul următor când Biserica Ortodoxă Română aniversează un secol de la recunoașterea statutului de Patriarhie.
Numele lor au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Române, iar dosarele sunt în curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – cu unele excepții, explicate mai jos.
Astfel, primii sfinți din calendar a căror viață pământească s-a desfășurat (până) în secolul 21 ar putea fi români.
Între timp, în Parlamentul României a fost votată deja legea care desemnează anul 2025 drept Anul Centenar al Patriarhiei Române. De asemenea, Sfântul Sinod a declarat anul 2025, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea.
Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Două propuneri sunt confirmate de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, doar că dosarele de canonizare nu vor fi înaintate Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ci Patriarhiei Ecumenice, fiind vorba despre monahi care s-au nevoit în Sf. Munte Athos.
În plus, ierarhii Mitropoliei Munteniei și Dobrogei susțin canonizarea celui mai mare teolog ortodox al secolului 20 și a părintelui supranumit „Apostolul sau Duhovnicul Bucureștilor”.
Publicitate
Iată care sunt cele patru nume a căror canonizare este susținută de Mitropolia Munteniei și Dobrogei:
Pr. Dumitru Stăniloae (1903-1993)
Părintele Dumitru Stăniloae a tradus scrierile asceților, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei – o latură la fel de importantă ca și partea dogmatică a teologiei ortodoxe. Acestea au fost publicate în seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) și ulterior traduse și pentru publicul internațional.
„Când citim opera Părintelui Stăniloae, avem impresia că el este contemporan cu Sfinţii Părinţi şi, în acelaşi timp, el îi face pe Sfinţii Părinţi contemporani cu noi. El însuşi este un Sfânt Părinte al secolului al XX-lea”, afirma anul trecut Părintele Patriarh Daniel, care i-a fost student.
În timpul comunismului, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut prin experiența temnițelor comuniste, din cauza participării la mișcarea cultural-duhovnicească Rugul Aprins. După căderea comunismului, a devenit membru al Academiei Române. Opera sa are o valoare inestimabilă, prezentând concepte de mare profunzime și finețe în cuvinte simple și adecvate.
Arhim. Sofian Boghiu (1912-2002)
„Duhovnicul Bucureștilor” s-a născut în Basarabia și a fost, timp de opt ani, elev de premiul întâi. Închinoviat la Mănăstirea Dobrușa, a trecut Prutul în România după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A condus obștea de la Mănăstirea Antim din Capitală și a fost condamnat la muncă silnică împreună cu intelectualii și clericii din grupul Rugul Aprins.
Două mari daruri au fost evidente: a pictat biserici și a călăuzit suflete la scaunul de spovedanie. „Toată admirația am avut-o pentru omul acesta. El nu prea vorbea, trăia”, afirma un alt mare duhovnic, Părintele Arsenie Papacioc. „În cununa părinților din veacul acesta, îl plasez în cer.”
Ieroschim. Dionisie Ignat (1909-2004)
A fost al optulea și cel mai mic copil al unei familii de țărani din județul Botoșani. A urmat doar școala primară, unde a fost mereu premiant, și câteva clase de școală profesională. A ajuns în Sf. Munte Athos când avea 17 ani, împreună cu fratele lui, monahul Ghimnazie, și a devenit, treptat, unul dintre cei mai experimentați duhovnici din Sfântul Munte.
S-a mutat la Domnul în 2004, la 95 de ani de viață pământească, din care 78 petrecuți în Sfântul Munte Athos. La înmormântarea sa a participat actualul Rege Charles al III-lea al Marii Britanii.
Arhim. Petroniu Tănase (1914-2011)
S-a închinoviat la Mănăstirea Neamț când era foarte tânăr. A studiat Teologia la București și a lucrat pentru scurt timp la Cancelaria Sfântului Sinod și la secretariatul Patriarhului Nicodim. A ajuns în Sf. Munte Athos în 1978, cu aprobarea statului român, după ce monahii de la Prodromu au cerut ajutor pentru revigorarea obștii în urma deceniilor de comunism din România, care i-a izolat.
A fost ales stareț în 1984 și a condus obștea de la Prodromu până în 2011, anul mutării sale la cele veșnice. „Rar mi s-a dat să întâlnesc un om cult şi smerit, în acelaşi timp, cum a fost Părintele Petroniu!” a afirmat, la un moment dat, Mitropolitul Serafim al Germaniei și Europei Centrale și de Nord.
Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Sinodul mitropolitan al Moldovei și Bucovinei a propus canonizarea îndrăgiților duhovnici Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria și Paisie Olaru de la Sihla.
Arhim. Cleopa Ilie (1912-1998)
A cincilea copil din cei zece ai unei familii de țărani credincioși, s-a închinovat, împreună cu un frate la Sihăstria Neamțului. Alți doi frați și o soră au intrat și ei în monahism. A fost, timp de trei ani, ucenicul Părintelui Paisie Olaru. La Sihăstria, a păscut oile obștii timp de 12 ani. A devenit stareț în 1945 și a fost hirotesit arhimandrit în 1947.
După instalarea regimului comunist ateist în România, a stat ascuns în munți. În 1964, a revenit la Sihăstria ca duhovnic. Ar fi putut să aleagă Sf. Munte Athos pentru nevoința călugărească, dar un cuvânt al sfântului Iustin Popovici l-a convins că în România nu se va mântui doar pe sine, ci și pe mulți alții. În 1987, a devenit nașul de călugărie al Părintelui Patriarh Daniel.
Ieroschim. Paisie Olaru (1897-1990)
Originar din județul Botoșani, a intrat în monahism la Schitul Cozancea, unde a petrecut 26 de ani, fiind, pentru scurt timp, egumen. În 1947 a devenit duhovnicul Sihăstriei Neamțului. Părintele Cleopa Ilie îl descria astfel: „Smerit, tăcut, blând, înţelept la cuvânt, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Întotdeauna căuta pacea cu toți şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască între mulţi şi îşi ascundea viaţa şi nevoinţa.”
„Părintele Paisie Olaru era un foarte smerit rugător, având darul lacrimilor. Dacă Părintele Cleopa era cercetat și căutat pentru cuvântul lui, Părintele Paisie era căutat mai ales ca un duhovnic care avea darul liniștirii duhurilor și al împăcării omului cu Dumnezeu”, a spus Arhim. Arsenie Popa, actualul stareț al Sihăstriei Neamțului.
A fost stareț al Mănăstirii Prislop, duhovnic al Mănăstirii Râmeț și absolvent cu media 10 al cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic din Bucureşti. Un documentar realizat anul trecut de Trinitas TV îl prezintă cu o profundă milostenie: le dădea săracilor hainele de pe el.
„Pretutindeni s-a răspândit mireasma caracterului său”, afirma, la un simpozion din 2015, Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei. „De la părintele Dometie învăţăm că viaţa credincioşilor este rodnică în măsura în care ei rămân în Hristos şi-I îngăduie Lui să lucreze în ei. Mulţi oameni ar putea să progreseze în cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu, dacă preoţii şi creştinii ar fi martori vii ai acestei iubiri!”
Arhim. Serafim Popescu (1912-1990)
Originar dintr-un sat de lângă Alba Iulia, i-a fost secretar Părintelui Dumitru Stăniloae în perioada în care aceasta a fost rectorul Facultății de Teologie din Sibiu. Plecat cu o bursă în Grecia, a ucenicit șase luni la Arhim. Antipa Dinescu, starețul Prodromului.
A fost apoi, timp de 10 ani, starețul mănăstirii de metanie, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, „reușind să formeze o obște bine închegată”, nota Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul românesc. După retragerea din stăreție a rămas duhovnic al obștii până la sfârșitul vieții.
Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului
De la Mitropolia Clujului, pe lista de canonizări pentru 2025 se regăsește numele unui preot mărturisitor din temnițele comuniste:
Pr. Liviu Galaction Munteanu (1898-1961)
Părintele Liviu Galaction Munteanu s-a născut în 16 mai 1898 într-o familie de învăţători din Cristian, judeţul Braşov. A fost doctor în Teologie al Universității din Cernăuţi. Hirotonit preot de Episcopul Nicolae Ivan, a fost și rectorul Academiei Teologice din Cluj-Napoca.
În 1958, sub ascultarea Episcopului Teofil Herineanu, a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor care l-a adus în atenția Securității. A fost anchetat, iar în 1959 condamnat la opt ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit în 1961 în temnița de la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus.
Mitropolia Olteniei
Doi stareți din Mitropolia Olteniei se regăsesc pe lista de posibile canonizări pentru Anul Centenar 2025.
Arhim. Gherasim Iscu (1912-1951)
Născut în județul Bacău, a intrat în viața monahală de la 12 ani. După studii de Teologie la București, a fost, pe rând, stareț la Arnota, jud. Vâlcea, bibliotecar la Cernica (perioadă în care a refuzat să activeze în Mișcarea Legionară), și apoi misionar în Transnistria, unde a ajutat la înființarea a două mănăstiri și a învățat limba ucraineană, pentru a predica pe înțelesul tuturor.
În 1943, a fost numit stareț la Tismana, mănăstirea sa de metanie. În 1948, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistența anticomunistă și a ținut o predică anti-comunistă, a fost arestat.
A trecut prin cele mai grele temnițe comuniste și a murit într-un spital de penitenciar, grav bolnav, în noaptea de Crăciun, împreună cu fostul său torționar de la Poarta Albă. În noaptea morții lor, i-a dăruit torționarului nu numai iertarea sa, ci și pe a lui Dumnezeu, spovedindu-l și împărtășindu-l.
Arhim. Visarion Toia (1929-1951)
Închinoviat la Frăsinei, județul Vâlcea, Arhim. Visarion Toia a fost numit, în 1929, stareț al Mănăstirii Lainici, care se afla într-o stare precară. A arătat o grijă deosebită pentru moaștele predecesorului său de la Lainici, Cuviosul Irodion, canonizat ulterior, în 2011.
Sub conducerea sa, obștea a crescut. Părintele Visarion călăuzea obștea cu dragoste și smerenie. Dar viața pământească i s-a sfârșit în urma violențelor la care a fost supus de comandantul unei unități militare staționate în mănăstire cu aprobarea autorităților comuniste.
De metanie de la Sihăstria, a fost trimis preot misionar în Banat, unde a întemeiat Mănăstirea Timișeni și a înnoit viaţa monastică de la Săraca, Partoş şi Vasiova. „Pentru smerenia şi blândeţea inimii lui, a primit de la Dumnezeu darul vindecării şi al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni”, scrie Arhim. Ioanichie Bălan în Patericul românesc. A trecut la Domnul în ziua de Paști.
Pr. Ilarion Felea (1903-1961)
A fost moț de pe Valea Crișului Alb devenit duhovnic al tinerilor din Arad. A fost condamnat de regimul comunist la 20 de ani de temniță pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, adică pentru că nu propovăduia în duhul comunist. A murit în temnița de la Aiud pentru că a fost lipsit de asistență medicală.
Închiși de regimul comunist, Părinții Ilarion Felea şi Dumitru Stăniloae au fost duhovnicii deţinuţilor de la Aiud. Mai târziu, Părintele Stăniloae spunea că Părintele Felea îl întrecea din punct de vedere al vieții lăuntrice: „Eu am tradus Filocalia, dar el a trăit-o”.
În 1918, când s-a votat unirea Basarabiei cu România, Părintele Alexandru Baltaga a fost unicul cleric din Sfatul Țării. În 1940, când Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, avea aproape 80 de ani, ceea ce nu i-a împiedicat pe ocupanții sovietici să-l aresteze.
Mai întâi, a fost torturat pentru credință în temnițele NKVD-ului, serviciul de poliție politică al Uniunii Sovietice. Apoi deportat într-un lagăr din Kazan, azi capitala Tatarstanului, unde a murit în anul următor.
Protos. Iraclie Flocea (1893-1964)
Era bucovinean, dar s-a călugărit în Basarabia după ce Dumnezeu l-a salvat printr-o minune în timp ce lupta în Războiul de Reîntregire. Între anii 1941-1944 a îndeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, iar în martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie.
În 1945 a fost arestat și condamnat la 8 ani de muncă silnică în Siberia, doar pentru că era român și monah, ceea ce îl făcea automat dușman al Partidului Comunist și al Uniunii Sovietice. După opt ani de lagăr a reușit să se întoarcă, îndeplinind diverse ascultări. În 1992, a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova.
În 2025, Biserica Ortodoxă Română va împlini 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu acest prilej, se pregătește canonizarea mai multor clerici care au mărturisit dreapta credință în cea mai grea perioadă de persecuții declanșate de regimul comunist ateist.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Specialiștii în Educație spun că rezolvarea temelor pentru acasă trebuie să fie sarcina exclusivă a elevului. Părinții cel mult pot să ofere indicii. În caz contrar efectele asupra elevilor pot fi foarte serioase de la o dependență cronică de ajutorul celorlalți până la scăderea stimei de sine, scrie ADEVĂRUL.
Temele pentru acasă sunt o componentă importantă a procesului educațional în România. Prin intermediul acestora, spun profesorii, sunt consolidate cunoștințele dobândite în orele de predare de la clasă. Abordarea temelor pentru acasă este mai importantă decât cred mulți dintre români. Aparent o activitatea banală, firească a vieții de școlar, poate lăsa urme adânci inclusiv în viața de adult dacă nu există abordarea potrivită. Pe de o parte, părinții nu trebuie să facă temele în locul copiilor sau să-i ajute prea mult la efectuarea lor. De cealaltă parte, efectuarea temelor presupune, cum spun psihologii un efort afectiv și intelectual, inclusiv din partea părinților. Specialiștii spun că și în funcție de modul în care sunt abordate temele, copilul va performa în societate dar și la serviciu, în viața de adult.
„Nu trebuie sub nicio formă să facem temele în locul copiilor”
Cristina Bălăucă este profesor și inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani. În plus este mamă de olimpic internațional la științe. Din experiența de specialist în educație, Cristina Bălăucă spune că una dintre cele mai mari greșeli pe care o poate face un părinte în viața de elev a propriului copil, este să facă temele în locul lui sau să-l ajute prea consistent la lecții.
„Nu trebuie sub nicio formă să facem temele în locul copiilor. Elevul trebuie să fie responsabil și să se achite singur de sarcina lui de lucru. Trebuie lăsat să simtă că o duce singur la bun sfârșit. Copilul a fost la ora de curs respectivă. El știe ce i s-a predat. Nu a fost părintele în locul lui și nici nu se va duce vreodată în locul lui, la oră. Este cea mai mare greșeală pe care o fac mulți părinți. Știu că este mai ușor ca părinte să-i faci tema, el o copiază în caiet și gata, a terminat. Am scăpat de explicații, de timp petrecut la teme. Dar nu este deloc în regulă pentru copil.”, spune Cristina Bălăucă. Asta nu înseamnă că trebuie să-l lăsăm pe copil să se chinuie în mod absurd dacă chiar nu știe.
„Evident, copilul poate întreaba dacă are o nedumerire. Trebuie să cultivăm asta la el. Trebuie să fie prezenți atunci când copilul are nevoie, mai ales în viața de școlar care se poate dovedi o provocare. Dar îl ajutăm cu o sugestie, cu o idee. Nu ne apucăm să-i facem noi jumătate din temă sau efectiv să-i oferim rezolvarea pe tavă. Mai face două calcule și gata. Îi dăm o idee, îl lăsăm să lucreze pe baza ei. Îi mai oferim o sugestie, o direcție de lucru, îl orientăm, dar la final trebuie să simtă că el a scos-o la capăt cu aceea temă. Ne-a simțit alături, i-am oferit suportul emoțional și intelectual, dar nu am făcut noi tema în locul lui și nici nu i-am dat toată rezolvarea pe tavă”, spune profesorul botoșănean.
Publicitate
„Îi învățăm cu un sprijin pe care la un moment dat nu-l va mai avea”
Irina Siminiceanu este profesor la Colegiul Național „AT Laurian”, un liceu de elită din județul Botoșani și spune că efectele acestui obicei de a face temele în locul copilului sau de a-l ajuta excesiv la rezolvarea acestora, poate avea efecte serioase pe termen lung. „Ca profesor pot spune că nu este firesc, nu este normal. Este o greșeală, psihologic vorbind pentru că îi învățăm cu un sprijin pe care la un moment dat nu-l va mai avea”, spune Irina Siminiceanu. Elevii de clasa a XII a de la Colegiul Național „AT Laurian”, mărturisesc că o asemenea practică poate lăsa urme adânci.
„Pur și simplu te înveți că ai mereu pe cineva care te ajută. Și nu-i așa. La teste, la examene, ești singur. În plus, cei care sunt efectiv ajutați excesiv la teme, chiar se fac teme în locul lor, sunt ușor de observat. Sunt elevii care parcă nu pot face nimic singuri. Cer orice, de genul, „ajută-mă și pe mine cu asta”, „nu mă ajuți, te rog„. Și îți dai seama că-ți cer ajutorul la lucruri banale, de exemplu să desfacă o pungă de biscuiți. Și nu, nu exagerez cu nimic”, spune Adrian. Un alt coleg de clasă al lui Adrian, spune că de fapt toată povestea asta cu ajutorul excesiv la teme, nu face decât să răpească un element fundamental elevului.
„Îi răpești curiozitate. Plăcerea de a se strădui și de a descoperi soluția. Fără curiozitate, școala nu mai are niciun farmec”, precizează acesta. Cristina Bălăucă spune că elevul va aștepta mereu confirmare și ajutor, fără să se străduie să mai facă ceva singur, mai ales atunci când este obligat să gândească. „Copilul va aștepta mereu un feedback de la părinte. Va căuta mereu o confirmare de la cineva, dacă este corect ce a făcut, dacă a scris bine. Dar la examene, la teste, la concursuri, părintele nu este acolo. Copilul va aștepta mereu să-i spună părintele că este bun ce a făcut. Eventual așteaptă să-l ajute acolo unde nu știe. El nu trece la etapa următoare fiindcă nu vine mama sau tata să-i spună că-i bine. În creierul lui se conturează impresia că el nu poate singur. Și nu este bine deloc”, spune Cristina Bălăucă.
Specialiștii spun că această atitudine se poate reflecta mai târziu în viața de adult. Sunt acele persoane care cer mereu ajutorul celorlalți atunci când se văd nevoiți să depună un efort suplimenar. În plus, apar probleme cu încrederea în sine, mai ales atunci când copilul nu simte că poate duce singur la bun sfârșit o sarcină solicitantă.
30 ianuarie: Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școli este marcată, anual, la această dată, în şcolile din întreaga lume, la aniversarea morţii lui Mahatma Gandhi, simbolul nonviolenţei în lume. Ziua pledează pentru o educaţie permanentă în armonie, toleranţă, solidaritate, respect pentru drepturile omului, nonviolenţă şi pace, scrie Agerpres.
Ziua internaţională pentru nonviolenţă în şcoli (sau DENIP, acronim din catalană: Dia Escolar de la No-violencia i la Pau) este o sărbătoare fondată în 1964, la Mallorca, de poetul spaniol Llorenç Vidal Vidal, fiind influenţat de Lanza del Vasto, un discipol direct al lui Gandhi.
Mesajul transmis este: „Iubire universală, non-violenţă şi pace. Iubirea universală este mai bună decât egoismul, nonviolenţa este mai bună decât violenţa şi pacea este mai bună decât războiul”.
Ziua internaţională pentru nonviolenţă în şcoli este o iniţiativă non-guvernamentală, internaţională şi de pionierat, la care sunt invitate să participe centre educaţionale de toate standardele şi din toate ţările.
Site-ul juridice.ro arată, la 30 ianuarie 2022, că violenţa în şcoli – de la intimidare la hărţuire sexuală şi pedepse corporale – este, din păcate, destul de comună pentru a fi considerată un lucru inevitabil.
30 ianuarie: Ziua Internațională pentru Nonviolență în Școli
Publicitate
Statisticile UNICEF arată că mai mult de 1 din 3 elevi cu vârste cuprinse între 13 şi 15 de ani se confruntă cu bullying-ul, aproximativ 1 din 3 elevi cu vârste cuprinse între 13 şi 15 de ani sunt implicaţi în lupte fizice, în timp ce aproape 720 de milioane de copii de vârstă şcolară trăiesc în ţări în care pedeapsa corporală la şcoală nu este interzisă în totalitate.
Între 2005 şi 2020, Naţiunile Unite au verificat peste 13.900 de incidente de atacuri, inclusiv atacuri directe sau atacuri în care nu a existat o distincţie între obiectivele civile şi cele militare, asupra unităţilor educaţionale şi medicale şi asupra persoanelor protejate, inclusiv a elevilor şi a copiilor internaţi în spital şi a personalului şcolar şi sanitar.
În 2019, UNICEF a realizat un sondaj în rândul tinerilor, în care aceştia au fost întrebaţi despre experienţele lor cu violenţa în şcoli. Rezultatul sondajului a fost grupat în Manifestul pentru tineret ENDviolence, care a fost prezentat miniştrilor la Forumul Mondial al Educaţiei din ianuarie 2019.
Peste un milion de tineri din 160 de ţări au participat la sondaj, iar răspunsul a fost copleşitor, 2 din 3 spunând că sunt îngrijoraţi de violenţa din şcoli şi din jurul lor. Tinerii, împreună cu UNICEF, s-au angajat, astfel, să depăşească tabuurile şi victimizarea din jurul raportării violenţei şi să colaboreze cu autorităţile profesorii, consilierii, reprezentanţi ai comunităţii şi alţi elevi, pentru a preveni violenţa în şcoli şi a găsi soluţii la faptele deja petrecute.
De asemenea, s-au angajat să creeze canale conduse de tineri pentru raportarea violenţei în mediul şcolar, se mai arată pe site-ul https://www.unicef.org/.
În România, bullyingul a fost reglementat legal în 2019, prin Legea nr. 221/2019 pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011.
„În unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise comportamentele care constau în violenţa psihologică – bullying.”, se arată în legea menţionată.
Violenţa psihologică sau bullying-ul este definit ca fiind „acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, ce au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale”, se arată în textul legii preluat de AICI.
În iunie 2020, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi specialiştii cooptaţi în grupul de lucru de profil au elaborat normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 221/2019 prin care este prevenit şi combătut bullying-ul în spaţiile destinate învăţământului, conform Ministerului Educației.
Astfel, pentru prevenirea violenţei psihologice-bullying, normele de aplicare a Legii bullying-ului spun că, în fiecare unitate de învăţământ va fi înfiinţat un grup de acţiune anti-bullying din care vor face parte maximum 10 membri.
Între aceştia se vor regăsi directorul unităţii de învăţământ, profesorul consilier şcolar, trei cadre didactice formate în problematica violenţei, inclusiv a violenţei psihologice-bullying, doi sau mai mulţi reprezentanţi ai elevilor, un reprezentant al părinţilor, reprezentanţi ai autorităţii locale.
Rolul acestui grup este prevenirea, identificarea şi soluţionarea faptelor de bullying comise între elevi, prin acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice.
Fiecare unitate de învăţământ are obligaţia de a introduce în Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) obiectivul „şcoală cu toleranţă zero la violenţă”. În plus, pentru a veni în sprijinul cadrelor didactice, în perioada următoare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării ar urma să realizeze Ghiduri de bune practici pe cicluri de învăţământ, privind modul de interacţiune şi de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică-bullying, se mai arată în Normele metodologice citate.
În vederea efectuării lucrărilor de remediere a unei avarii survenite pe conducta de alimentare cu apă din material OL, cu diametrul de 200 mm localizată pe strada Săvenilor nr. 99, S.C. Nova Apaserv S.A. Botoșani anunță întreruperea furnizării apei, astăzi, 30 ianuarie 2025.
Astfel, în intervalul orar 09:00-16:00 sunt afectați de lipsa apei consumatorii ce locuiesc în imobilele situate pe str. Săvenilor (de la nr. 108, până la Stația de epurare a operatorului), respectiv utilizatorii din localitățile: Cișmea, Răchiți, Roșiori, Stăuceni, Siliștea, Tocileni, Victoria și Unțeni.
Ne cerem scuze față de abonații afectați și îi asigurăm că se va interveni cu operativitate pentru finalizarea lucrărilor, astfel încât disconfortul creat să fie cât mai redus.
Documente necesare pentru eliberarea cazierului judiciar în 2025: Ghid complet cu pașii de urmat pentru a obține cazierul, informează alba24.ro. Obținerea cazierului judiciar în 2025 implică respectarea unor pași specifici și prezentarea unor documente obligatorii. Articolul de față detaliază actele necesare, timpul de așteptare și pașii esențiali pentru a solicita și obține acest document.
De asemenea, sunt incluse informații utile despre obținerea cazierului judiciar pentru persoanele domiciliate în străinătate, precum și despre procedurile necesare pentru eliberarea acestuia prin împuternicire.
Cazier pentru persoanele majore și pentru minorii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani
Documentele necesare pentru eliberarea cazierului judiciar de către persoanele majore și de către minorii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, sunt următoarele:
Cererea pentru eliberare cazier;
Actul de identitate aflat în termen de valabilitate.
Cazier judiciar pentru minorii de sub 14 ani
Eliberarea cazierului judiciar de către minorii de sub 14 ani, se pot obține de un părinte sau tutore legal, iar documentele necesare sunt următoarele:
Cerere eliberare cazier judiciar;
Actul de identitate al părintelui/tutorelui, în copie și original;
Certificatul de naștere al minorului, în copie și original.
Cazier judiciar pentru persoanele juridice
Pentru a obține un certificat de cazier judiciar, o persoană juridică trebuie să depună o cerere-tip, prin reprezentantul legal, la orice secție de poliție care are ghișeu pentru eliberarea certificatelor de cazier.
Cererea trebuie însoțită de următoarele documente:
Publicitate
Actul de identitate;
Împuternicirea reprezentantului legal, care poate fi solicitată direct la ghișeu sau descărcată de pe site-ul: ab.politiaromana.ro.;
Documente care dovedesc calitatea de reprezentant legal sau împuternicit, în funcție de tipul persoanei juridice (societăți comerciale, asociații și fundații, unități de învățământ sau unități administrativ-teritoriale).
Persoanele fizice autorizate (PFA), întreprinderile individuale sau familiale, înființate conform OUG 44/2008, nu au personalitate juridică, așadar nu pot obține certificat de cazier judiciar.
Cazier judiciar prin împuternicire
Dacă certificatul de cazier judiciar este solicitat printr-un împuternicit al unei persoane fizice sau printr-o împuternicire avocațială, sunt necesare următoarele documente:
Actul de identitate al împuternicitului;
Procura autentificată de la notar, în original (dacă este emisă în Republica Moldova sau de ambasadele Republicii Moldova în limba română, nu necesită alte legalizări; procura trebuie să specifice clar cine este împuternicit, scopul și durata mandatului);
Împuternicirea avocațială;
Cererea-tip completată.
Cazuri speciale:
Dacă certificatul de cazier este necesar pentru un dosar de grațiere individuală, poate fi solicitat de:
Persoana condamnată;
Copiii, soțul/soția, părinții, frații sau surorile condamnatului;
Reprezentantul legal sau avocatul condamnatului.
Aceștia trebuie să prezinte documente care dovedesc legătura cu persoana condamnată.
Cazier judiciar pentru persoanele domiciliate în străinătate
Persoanele care locuiesc în străinătate pot solicita certificatul de cazier judiciar prin intermediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare ale României.
La cerere, persoanele aflate în străinătate pot primi adeverințe emise de misiunile diplomatice sau consulare, după ce se fac verificările necesare în bazele de date.
Adeverințele au aceeași valoare juridică ca certificatul de cazier judiciar și pot fi folosite exclusiv în străinătate.
Cât durează până se eliberează cazierul judiciar
Certificatul de cazier judiciar se eliberează, de obicei, pe loc sau, cel târziu, în termen de 3 zile de la data depunerii cererii, dacă aceasta este depusă în România.
În cazul în care cererea este depusă prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, termenul de eliberare a certificatului este de cel mult 30 de zile.
Pentru adeverințe, termenul de eliberare este de maximum 10 zile de la data solicitării.
Cât este valabil cazierul judiciar
Certificatul de cazier este valabil 6 luni de la data eliberării şi numai în scopul pentru care a fost eliberat, potrivit IPJ Alba.