Publicitate

În satul Dorobanţi, judeţul Botoşani, se află unul dintre cele mai fascinante bazine legumicole din Moldova. Urmaşii dorobanţilor care au luptat în Războiul de Independenţă se ocupă de creşterea legumelor din tată-n fiu şi spun că au sacrificat cantitatea în favoarea calităţii, relatează adevărul.ro.

În comuna Nicşeni, la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Botoşani, se află satul Dorobanţi. Oricine intră în aceste cătun nu poate să nu observe abundenţa solariilor. S-ar putea spune că sunt mai multe solarii decât case.

Pentru oamenii din Dorobanţi creşterea legumelor reprezintă însăşi supravieţuirea dar şi o pasiune care-i ţine legaţi, de generaţii întregi, de brazdă. În pieţele din judeţul Botoşani, legumele crescute de oamenii din Dorobanţi sunt cele mai căutate, sătenii ajungând să aibă abonaţi an de an, la roşii, castraveţi, ardei sau cartofi.

Publicitate

Dincolo de legumicultură, la Dorobanţi există şi o mândrie locală aparte, care-i face pe oameni să păstreze moştenirea strămoşilor, mai ales că majoritatea sunt urmaşi ai celebrilor ”curcani” moldoveni care au impresionat cu vitejia lor în Războiul de Indepedenţă din anul 1877, mai scrie adevărul.ro.

Urmaşii dorobanţilor, de la Plevna, la legumicultură 

Numele satului Dorobanţi vine chiar de la soldaţii de infanterie cunoscuţi drept dorobanţi.  Atestaţi în oştile principatelor încă din secolul al XVII-lea, dorobanţii erau trupe formate mai ales din ţărani, chemaţi sub arme o săptămână pe lună, în restul timpului fiind lăsaţi să se ocupe de muncile câmpului.

Publicitate

Dorobanţii moldoveni şi-au creat un renume în timpul Războiului ruso-turc din 1876-1878, cunoscut în istoriografia românească drept Războiul de Independenţă.

În aceea perioadă mulţi localnici din Nicşeni au ajuns să servească în trupele de dorobanţi, porecliţi drept „curcani” după pana de curcan purtată la căciulile voluminoase, asemănătoare cuşmelor ţărăneşti.

Aşa cum arată şi monumentul din comuna Nicşeni, „curcanii” din această zonă s-au distins în cele mai grele bătălii ale Războiului de Independenţă.

Publicitate

Localnicii mai în vârstă sunt mândrii de străbunicii lor.  „Sunt care s-au bătut la Plevna. Le ziceau aşa în glumă «curcani», dar când i-au văzut ce pot face la bătălie, nu i-a mai venit nimănui să râdă”, spune un localnic.

După Primul Război Mondial, acolo unde ţăranii din Nicşeni s-au distins din nou pe câmpul de luptă, sătenii au fost împroprietăriţi. „Curcanii” din Dorobanţi începeau o nouă aventură, de această dată cu legumicultura, transformând această ocupaţie într-un adevărat brand, renumit, ce puţin, în tot judeţul.  „Este o tradiţie care a fost menţinută şi dezvoltată. În momentul de faţă este un bazin legumicol de mare valoare”, spune Claudiu Bulboacă, primarul din Dorobanţi, pentru adevărul.ro.

Ţara solariilor şi a câmpurilor pline cu legume

Dorobanţiul, este aproape fără nicio exagerare, o adevărată Matca din nordul Moldovei. De la un capăt în celălalt al satului, aproape că nu există casă fără măcar un solar, plus familie fără câteva hectare în câmp cultivate cu legume. Este o adevărată ţară a solariilor şi a legumelor.

Câmpurile sunt pline de cartofi, vinete, conopidă sau pepeni. În solarii se cresc roşii, ardei, castraveţi, de toate soiurile.

Deşi multe sate sunt aproape goale din cauza numărului mare de tineri plecaţi în străinătate pentru a-şi găsi un rost şi a scăpa de sărăcie, la Dorobanţi oamenii par legaţi de glie. Şi totul datorită pasiunii pentru legumicultură dar şi a unei datorii faţă de înaintaşi pentru a menţine tradiţia.

Liviu Cotruţă are peste 40 de ani şi a făcut legumicultură de când se ştie. Tatăl, bunicul şi înaintaşii săi au cultivat legume. Nici nu se gândeşte să facă altceva sau să rupă această genealogie de legumicultori.

„Noi avem tradiţie în legumicultură. O practicăm din tată-n fiu. Şi bunicul meu s-a ocupat cu aşa ceva. Este vorba despre pasiune şi tradiţie”, spune săteanul, citat de adevărul.ro.

La fel face şi Florin Damian. Era copil când a început să lucreze pe câmpurile de legume. Mai apoi s-a căsătorit şi a reuşit să-şi facă propriul solar şi propriile culturi. Le lucrează împreună cu familia.  „Aici am crescut. De mic copil am fost implicat în agricultură. De când m-am căsătorit am făcut o afacere de familie, am implicat chiar şi copiii.  Suntem cinci membrii care lucrăm la legumele în câmp dar şi la cele la solar. Avem cartofi, roşii, pepeni, vinete, de toate. Suntem cinci membrii ai familiei care lucrăm în legumicultură. Din luna ianuarie şi până în luna decembrie, asta facem. Este o muncă colosală dar asta este moştenirea înaintaşilor noştrii şi este pâinea noastră. Am moştenit de la părinţi pasiunea,  care au fost agricultori din tată-n fiu”, spune Florin Damian.

Fiica lui Florin, Beatrice, o tânără de 24 de ani, a ajuns deja să continue afacerea legumicolă a familiei. Într-un sat cu numai 1.200 de locuitori, însă, aşa cum arată autorităţile locale sunt peste 20 de hectare cultivate, în câmp, cu legume, la care se adaugă aproape 10 hectare în solarii.  „Au rămas acasă, la pământul lor, să-l muncească. Şi pe lângă familiile care lucrează acolo sunt şi oameni care lucrează zilieri. Bunăstarea asta se propagă. Se munceşte mult”, spune primarul localităţii.

Cantitate sacrificată în favoarea calităţii

Sătenii din Dorobanţi au ajuns să producă puţin dar bun, spun autorităţile locale dar şi legumicultorii. Şi asta pentru a evita să folosească stimulentele de creştere ale legumelor, pesticidele sau alţi compuşi chimici.  „La noi primează calitatea, nu cantitatea. De aceea avem soiuri diferite de alţi producători.”, spune convins, Liviu Cotruţă.

La rândul său, Florin Damian, este convins că legumele produse de el şi de consătenii săi sunt cele mai bune de pe piaţă, mai ales că sunt crescute natural.  „Pot să spun cu mâna pe inimă că produsele din Dorobanţi sunt superioare calitativ tuturor legumelor care sunt în piaţă la ora actuală. Noi nu folosim îngrăşăminte chimice, folosim gunoi de grajd, evităm intervenţia chimică. Noi nu suntem producători de en-gros. Noi ne vindem marfa la tarabă, iar familiile noastre mănâncă şi ele din marfa aceea. Deci nu ne otrăvim singuri”, spune legumicultorul botoşănean pentru adevărul.ro.

Autorităţile locale spun că pe lângă evitarea pesticidelor, localnicii au ajuns, datorită experienţei, să folosească seminţele cele mai bune dar şi o combinaţie de metode moderne cu tehnici tradiţionale.  „Legumicultorii şi-au selectat deja seminţele, şi-au selectat soiurile, fac producţie premium, nu fac cantităţi extraordinare dar sunt nişte produse foarte bune şi la mare căutare. Evită pesticidele, folosesc tot felul de tehnologii, lucrează cu bondari, agricultură modernă şi în zona de bio”, spune edilul din Nicşeni.

Unii folosesc soiuri autohtone, alţii în schimb hibrizi performanţi. „Folosim doar seminţe tip hibrid cumpărate din Olanda şi Israel”, spune Florin Damian.

„Noi compensăm prin muncă”

Cea mai mare problemă a legumicultorilor din Dorobanţi este însă lipsa apei. Zilnic, sunt nevoiţi să meargă cu cisternele la un iaz comunal şi să aducă apă pentru a uda culturile. „Cărăm apă cu tractoarele din iaz, este singura sursă accesibilă de apă. Din cauza secetei, dacă nu am avea apă, am fost pierduţi”, spune unul dintre legumicultori.  În plus, clima din nordul Moldovei este mai rece decât cea din sudul ţării, o regiune renumită pentru legumicultură. Cu toate acestea, spun moldovenii de la Dorobanţi, ei compensează prin muncă mai multă.

„Pentru cei din sud, clima lor îi avantajează foarte mult. Dacă la noi sunt 5 grade, la ei sunt 12 grade, ceea ce pentru agricultură poate face diferenţa. Noi însă compensăm prin muncă. Pentru a produce răsadul, noi pornim cu trei-patru săptămâni înaintea lor. Cuvântul vacanţă este străin pentru agricultorul de la Dorobanţi.  Plantele sunt ca nişte copii de care trebuie să aibă grijă zi de zi”, spune Florin Damian.

Un brand legumicol din nordul Moldovei

A durat mai bine de trei decenii pentru ca bazinul legumicol al Dorobanţiului să ajungă la rezultate de top, spun localnicii. Toţi au început cu legume în câmp, apoi cu solarii de mici dimensiuni, făcute din te miri ce. Apoi au investit totul pentru a se dezvolta, de la an la an, până la tehnologii şi plante premium.

Viorel Boariu este legumicultor de peste 20 de ani şi a văzut toată această transformare. „Este costisitor, îţi trebuie finanţare, seminţe bune, să ştii câtă apă au nevoie, ce temperatură trebuie să fie. Este şi asta o ştiinţă care se deprinde în timp”, spune săteanul.  Astăzi, legumele de la Dorobanţi au devenit un adevărat brand. Legumicultorii au clienţi abonaţi de ani de zile şi care-i aşteaptă în pieţele judeţului. „Noi avem, la piaţă, clienţii noştrii, care-i păstrăm an de an şi tocmai fiindcă  la noi primează calitatea, nu cantitatea”, adaugă Liviu Cotruţă.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: Adevărul.ro