Connect with us

Eveniment

Gazetarul Eminescu: Partidele politice, organizate pe principiile Mafiei și Camorei. Cum a ajuns să lucreze în presă

Publicat

Publicitate

Pentru că Mihai Eminescu este un scriitor mai mult citat decât citit, alba24 vă propune un fragment din scrierile sale gazetărești, o latură mai puțin cunoscută a operei sale. Ar fi (și acesta) un clișeu să ne mărginim a spune că Eminescu este actual și astăzi, în 2020.

Puțină lume știe despre Eminescu mai mult decât clișeele învățate la școală, din comentariile ”dictate” de profesorii de limba română. ”Poet nepereche”, ”luceafărul poeziei românești”, ”geniul absolut”, ”plopii fără soț”… tușe ale unui portret rudimentar.

Mai degrabă am putea spune că, din păcate, sistemul politic românesc a rămas, din punct de vedere al nivelului moral tulbure de acum 150 de ani. S-au schimbat actorii, dar decorul și piesa, e aceeași.

„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%;

Publicitate

cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele;

că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti;

că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor;

că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câștig ca bandiţii de codru.

Dacă cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul și totuși nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat și se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar”.

  • „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși” – Eminescu.

Citește și Amintirile lui Eminescu despre Şcolile Blajului: „Îmi plăcea măgărarul de la Seminar, spunea poveşti minunate“

Nu există alt izvor de avuție decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei, a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orișiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-și petrece viaţa la pușcărie.

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentințe judecătorești. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheșeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiș a-l reabilita, alegându-l în Senat.

Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie.”

Cum a ajuns să lucreze în presă

Nucleul principal al activității de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfășurat timp de șase ani în perioada 1877-1883, la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor șef.

Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877 publicând în Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea, Convorbiri literare, Curierul de Iași.

Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor și în special cu ale fracțiunii junimiste, condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu.

Totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste și nemulțumiri din partea unor conservatori.

Datorită implicării sale afective în evenimentele politice și datorită conștiinciozității sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate în cei șase ani au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883.

Eminescu a lucrat la actuala agenție Reuters

Într-o scrisoare, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacția gazetei Timpul, unde trebuia să transforme în știri fluxul sosit pe telegraful agenției de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria „Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!”.

Era perfect conștient că potențialul său creativ se risipește în aceea muncă intelectuală de natură inferioară, el fiind obligat să-și asigure existența și să întrerupă șantierul său spiritual, fiind complet lipsit de resurse materiale și neprimind niciun fel de stipendiere din partea statului român.

Perioada istorică în care Eminescu și-a desfășurat activitatea este cea a domniei regelui Carol I, supranumit „Întemeietorul”, pe care radicalul Eminescu îl poreclise „îngăduitorul”, pentru a-și exprima rezerva față de politica împăciuitoristă cu care regele german încerca să asigure un echilibru politic între toate forțele din cele două mari tabere, conservatoare și liberală.

În 1877 începe chiar Războiului de Independență, prima mare conflagrație modernă în care statul român se va alia cu Rusia țaristă împotriva Imperiului Otoman și a unei intense ofensive diplomatice purtată pentru recunoașterea de către puterile europene a independenței și a proclamării regatului.

Multe dintre părerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente și despre protagoniștii lor nu corespund cu opiniile consacrate ale istoricilor, este firesc să se întâmple așa, din moment ce istoricii au de partea lor avantajul trecerii timpului.

Gazetar de nevoie

Activitatea de ziarist a lui Eminescu a început în vara anului 1876, nevoit să o practice din cauza schimbărilor prilejuite de căderea guvernului conservator.

Până atunci el fusese revizor școlar în județele Iași și Vaslui, funcție obținută cu sprijinul ministrului conservator al învățământului, Titu Maiorescu.

Imediat după preluarea conducerii ministerului de către liberalul Chițu, Eminescu a fost demis din funcția de revizor școlar și a lucrat ca redactor la Curierul de Iași, publicație aflată atunci în proprietatea unui grup de junimiști.

eminescu

La inițiativa lui Maiorescu și Slavici, Eminescu a fost angajat în octombrie 1877 ca redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al conservatorilor, unde a rămas în următorii șase ani.

Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese.

Este o datorie „a le spune ticăloșilor că ticăloși sunt”

E adevărat că pornind de la un astfel de principiu, datorită firii sale foarte impulsive, se întâmpla, așa cum recunoaște chiar el, ca uneori să exagereze: „În acest vălmășag avem cel puțin meritul de a voi să spunem adevărul, câteodată concedem că într-o formă prea crudă.”

Aceasta este doar o mică parte a lucrurilor care se pot spune despre activitatea sa gazetărească, mai puțin cunoscută publicului românesc.

FOTO: Mihai Eminescu – fotografie colorizată

Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Au crescut prețurile la carburanți. Cât costă litrul de benzină și motorină în 1 ianuarie 2026

Publicat

Publicitate

Au crescut prețurile la carburanți. Șoferii plătesc începând de astăzi mai mult pentru benzină și motorină, după ce prețurile la pompă au crescut cu 33-34 de bani pe litru pentru benzină și 30-31 de bani pe litru pentru motorină, informează alba24.ro.

Pentru un autoturism cu un rezervor de 50 de litri, creșterea se traduce printr-un cost suplimentar de 15 – 17 lei la un plin.

Potrivit Codului Fiscal, de la 1 ianuarie 2026 a fost majorat nivelul accizelor pentru bere, vin și alcool etilic.

Au crescut prețurile la carburanți. Prețurile la carburanți pe 1 ianuarie 2026, în Botoșani

Benzină standard:

  • Petrom – 7,59 lei/l (7,25 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Lukoil – 7,61 lei/l (7,28 lei/l în 31 decembrie 2025)  (+ 0,33 lei/l)
  • OMV – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Rompetrol – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Mol – 7,65 lei/l (7,31 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)

Benzină premium:

Publicitate
  • Petrom – 8,16 lei/l (7,82 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Lukoil – 8,31 lei/l (7,98 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,33 lei/l)
  • OMV – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Rompetrol – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)
  • Mol – 8,38 lei/l (8,04 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,34 lei/l)

Motorină standard:

  • Petrom – 7,78 lei/l (7,47 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Lukoil – 7,8 lei/l (7,5 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,3 lei/l)
  • Rompetrol – 7,84 lei/l (7,53 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • OMV – 7,85 lei/l (7,54 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Mol – 7,85 lei/l (7,54 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)

Motorină premium:

  • Lukoil – 8,16 lei/l (7,86 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,3 lei/l)
  • Petrom – 8,2 lei/l (7,89 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Rompetrol – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • OMV – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)
  • Mol – 8,41 lei/l (8,1 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,31 lei/l)

GPL:

  • Lukoil – 3,97 lei/l (3,92 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,05 lei/l)
  • Rompetrol – 3,95 – 3,99 lei/l (3,95 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,04 lei/l)
  • Mol – 4,02 lei/l (3,99 lei/l în 31 decembrie 2025) (+ 0,03 lei/l)

Scumpirile vine într-un context în care, pe parcursul anului 2025, prețul petrolului a scăzut pe piețele internaționale.

Cu cât au crescut accizele

Acciza la benzina fără plumb a crescut de la 1 ianuarie 2026 la 3.059,80 lei pentru 1.000 de litri, de la 2.781,64 lei. Pentru benzina cu plumb, acciza a crescut la 3.598,98 lei pentru 1.000 de litri, de la 3.271,80 lei.

În cazul motorinei, acciza a urcat la 2.804,29 lei pentru 1.000 de litri, față de 2.549,35 lei la finalul anului 2025.

În același timp au crescut și accizele la băuturile alcoolice.

Pentru bere, acciza a ajuns la 5,83 lei pe hectolitru grad Plato, de la 5,30 lei.

Pentru vinurile liniștite, acciza a crescut la 11 lei pe hectolitru, iar pentru vinurile spumoase la 83,81 lei, de la 76,19 lei.

Acciza pentru alcoolul etilic s-a majorat la 5.848,49 lei pe hectolitru de alcool pur, de la 5.316,81 lei, iar pentru alcoolul produs în micile distilerii la 2.924,23 lei, de la 2.658,39 lei.

sursa: monitorulpreturilor.info

Citeste mai mult

Eveniment

Istoria Anului Nou: Cum a fost stabilită data de 1 ianuarie ca prima zi din an

Publicat

Publicitate

Istoria Anului Nou. Anul Nou este astăzi un moment de bucurie și sărbătoare în întreaga lume, marcat de petreceri, artificii și urări de bine. Puțini știu însă că această dată nu a fost întotdeauna fixată la 1 ianuarie și că drumul către stabilirea ei a fost unul lung și plin de schimbări, scrie alba24.ro.

Până în urmă cu câteva sute de ani, Crăciunul (25 decembrie) era considerat prima zi a anului din punct de vedere religios. Abia în 1691, Papa Inocențiu al XII-lea a stabilit oficial data de 1 ianuarie ca prim moment al noului an calendaristic.

Decizia a venit ca o standardizare necesară, întrucât multe state foloseau deja această dată din motive comerciale, după exemplul Veneției din 1522.

În funcţie de calendar oamenii şi-au planificat agricultura, vânătoarea şi sărbătorile. Multe culturi primitive foloseau săptămâna de 4 zile, posibil după cele patru puncte cardinale. Asirienii foloseau calendarul în care săptămâna avea 6 zile. Romanii foloseau calendarul în care săptămâna avea 8 zile.

Grecii şi egiptenii au împărţit lunile de 30 de zile în 3 părţi a câte 10 zile, numite decade. Azi se folosesc aproximativ 40 de calendare din care cele mai importante sunt calendarul gregorian, calendarul islamic şi calendarul iudaic.

Istoria Anului Nou. Anul Nou în antichitate
În cele mai vechi civilizații, începutul anului nu era legat de o dată fixă, ci de ciclurile naturale. În Babilon, Anul Nou a fost celebrat pentru prima dată cum aproximativ 4000 de ani. În jurul anului 2000 î.Hr., Anul Nou babilonian începea cu prima lună plină după Solstiţiul de Iarnă (prima zi de primăvară). Celebrarea babiloniană a Anului Nou dura 15 zile.

Publicitate

În Egiptul Antic, Anul Nou era sărbătorit în momentul în care Nilul ieşea din matcă, eveniment ce se petrecea pe la sfârşitul lui septembrie şi fără de care recoltele nu erau posibile.

Și în Europa antică, începutul anului era diferit față de cel actual.

La romani, anul începea inițial la 1 martie, lună dedicată zeului Marte și asociată cu reînceperea activităților militare și agricole. În 46 î.Hr., împăratul Iulius Caesar a introdus calendarul iulian, pe baza calendarului solar egiptean, un sistem de 365 de zile cu o zi bisectă la fiecare 4 ani, având un an mediu de 365,25 zile. Acesta a stabilit oficial ca 1 ianuarie să fie prima zi a anului, o dată deja asociată cu Ianus, zeul începuturilor.

Anul Iulian este cu aproximativ 11 minute mai lung decât anul astronomic (tropical) real, ducând în timp la acumularea unei diferențe de circa 7 zile la fiecare 1000 de ani.

Evul Mediu și lipsa unei reguli clare

După căderea Imperiului Roman, Europa a intrat într o perioadă în care începutul anului varia de la o regiune la alta. În unele zone, anul începea la 25 martie, de sărbătoarea Bunei Vestiri. În altele, Crăciunul sau Paștele marcau începutul noului an.

Biserica privea cu reticență sărbătorirea Anului Nou la 1 ianuarie, considerând că multe obiceiuri aveau origini păgâne. Din acest motiv, timp de secole, nu a existat o standardizare clară a datei de început a anului.

Calendarul Gregorian

O schimbare a avut loc în 1582, când Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, pentru a corecta erorile calendarului iulian. Calendarul Gregorian a ajustat regula anilor bisecți, pentru a fi mai precis.

Noul calendar stabilea mai exact durata anului solar și a fost adoptat treptat de majoritatea statelor europene.

Chiar și după această reformă, nu toate țările au adoptat imediat data de 1 ianuarie ca început oficial al anului. În multe regiuni, tranziția s a făcut lent, pe parcursul mai multor decenii.

Istoria Anului Nou. Stabilirea definitivă a datei de 1 ianuarie

Stabilirea oficială a datei de 1 ianuarie ca prima zi din an, inclusiv din punct de vedere religios, a avut loc în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. Această hotărâre a venit în contextul în care numeroase state europene foloseau deja 1 ianuarie ca început de an din motive comerciale și administrative (de exemplu Veneția, de la 1522).

Înainte de această dată, la unele popoare din emisfera nordică, mai ales la cele cu rădăcini antice, anul nou începea primăvara, la 1 martie.

În a opta zi de la naștere sunt amintite în Evanghelie (Luca 2,21) tăierea împrejur și botezul  pruncului Iisus – la fel și în bisericile evanghelice. În biserica ortodoxă, la 1 ianuarie este și ziua Sfântului Vasile, episcop de Cezareea Cappadociei.

În epoca contemporană, Anul Nou este întâmpinat în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie — noaptea de Revelion (din limba franceză: Réveillon, ceea ce înseamnă aproximativ „trezire”, aici cu sensul de ospăț la miezul nopții) — cu petarde și artificii; rudelor, prietenilor și cunoștințelor li se fac urări de noroc și sănătate.

Dezvoltarea unei gândiri laice, generalizarea reperului gregorian, au condus la stabilirea convenţională a datei de 1 ianuarie ca start al unui nou ciclu temporal pentru toate ţările lumii.

În Regatul României calendarul pe stil nou a fost introdus în anul 1919. Astfel, în Vechiul Regat data de 1 aprilie 1919 a devenit data de 14 aprilie 1919. În Transilvania calendarul gregorian fusese introdus în anul 1590, iar în Bucovina în anul 1773.

Citeste mai mult

Eveniment

Incendiu într-un bloc din Dorohoi, în noaptea de Revelion, din cauza artificiilor. 28 de intervenții ale pompierilor botoșăneni, în ultimele 24 de ore

Publicat

Publicitate

28 de intervenții ale pompierilor botoșăneni, în ultimele 24 de ore

 

În ultimele 24 de ore, pompierii botoșăneni au avut 28 de misiuni.

 

Acestea au vizat:

 

Publicitate

▪ acordarea asistenței medicale de către echipajele SMURD în 19 situații;

 

▪ cinci alte intervenții (asigurare măsurilor p.s.i. pe timpul unor manifestări cu public numeros, transport persoane supraponderale);

 

▪ stingerea a patru incendii produse în locuințe / gospodării, astfel:

 

– 31 decembrie 2025, într-o casă din localitatea Broscăuți, unde ardeau bunurile dintr-un hol. Pompierii militari din Dorohoi au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la întreaga construcție. Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind scurtcircuitul.

 

– 31 decembrie 2025, la o casă din localitatea Hudești, unde s-a aprins funinginea depusă pe pereții interiori ai coșului de fum. Pentru înlăturarea pericolului au acționat pompierii de la Punctul de Lucru Darabani.

 

– 31 decembrie 2025, în localitatea Broscăuți, unde mai multe articole textile adunate în curtea casei, ardeau. Au intervenit pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi. Cauza probabilă a fost stabilită ca fiind acțiunea intenționată.

 

– 1 ianuarie 2026, într-un bloc de locuințe din municipiul Dorohoi. La fața locului s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi, cu o autospecială de stingere și o ambulanță SMURD. Aceștia au constatat că ardea o porțiune din podeaua de lemn a unei terase situate la etajul I, incendiul fiind însoțit de degajări mari de fum. Proprietarul locuinței și fiul acestuia au fost evacuați preventiv de către pompieri, deoarece fumul a pătruns în apartament. Până la sosirea forțelor de intervenție, alți zece locatari au ieșit din bloc. Toate persoanele au fost evaluate la fața locului de echipajul SMURD, fără a necesita îngrijiri medicale. Cel mai probabil, incendiul s-a produs după ce materialele combustibile de pe terasă s-au aprins de la jarul rămas în urma utilizării artificiilor.

 

În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.

 

Nu uitați! Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență httups://fiipregatit.ro.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2026: Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

Publicat

Publicitate

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare – 1 ianuarie

 

Marele ierarh şi dascăl Vasile cel Mare s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinţi creştini. Mama sa Emilia era fiică de martir, iar bunica sa Macrina era o femeie cu frica lui Dumnezeu. Amândouă l-au crescut pe Vasile în focul dragostei pentru Hristos. Tânărul Vasile era dăruit de Dumnezeu cu minte ageră şi cu suflet mare. De aceea el a şi putut să înveţe tot ce se ştia în acea vreme. În Atena a legat el prietenie trainică cu Grigorie de Nazianz, prietenie care i-a fost de folos în toată viaţa. Vasile a intrat încă de tânăr în viaţa călugărească. A întemeiat el însuşi o mănăstire, în ţinutul Pontului şi a strâns acolo o mulţime de călugări cucernici. Toţi urmau pilda vieţii lui şi se conduceau după regulile monahale (călugăreşti) aşezate de el. Călugării Bisericii noastre se conduc şi astăzi după aceleaşi reguli. La vârsta de 35 de ani, Vasile a ajuns episcop în Cezareea. Atunci a izbucnit pe acolo o foamete mare şi mulţi oameni ar fi pierit, dacă nu ar fi fost lângă ei grija ierarhului Vasile. El a întemeiat un azil, unde erau adăpostiţi toţi săracii şi neputincioşii. În curând s-a lăţit în partea locului şi o molimă nemiloasă. Ierarhul Vasile a întemeiat îndată un spital. Acesta e întâiul spital din lume. Dar tocmai în acele vremi se întindea erezia lui Arie, iar Vasile era un mare apărător al credinţei orto¬doxe. Voind să îl atragă în partea arienilor, împăratul Valens, care era un mare sprijinitor al rătăciţilor, îl trimise la Vasile pe un general al său cu numele Modest. Acela a încercat în tot felul să clatine credinţa marelui ierarh. Însă Vasile i-a răspuns: „În zadar mă ameninţi cu luarea averilor, căci nu vei găsi la mine decât aceste haine purtate şi câteva cărţi. De exil nu mă tem, căci tot pământul este al Domnului căruia eu servesc. De moarte iarăşi nu mă tem, căci ea mă va uni mai degrabă cu Domnul meu în fericirea cerească, pe care o doresc atât de mult”. Iar Modest se întoarse fără să fi putut schimba cu ceva tăria de credinţă a lui Vasile. De la Sfântul Vasile cel Mare ne-au rămas multe scrieri însemnate, cuvântări alese, un Cuvânt către tineri, predici şi o liturghie, care se slujeşte de zece ori pe an. Obosit şi trudit, slăbit de posturile îndelungate pe care le ţinea, Sfântul Vasile cel Mare a închis ochii la 1 ianuarie din anul 379, înainte de a împlini 50 de ani. Biserica noastră îl numără între dascălii ei şi îl sărbătoreşte la 1 şi la 30 ianuarie din fiecare an.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending