Orașul Flămânzi a doborât un nou record în lupta împotriva abandonului animalelor. În doar 12 ore, 120 de patrupede – 83 de cățele, un câine și 35 de pisici – au fost sterilizate gratuit în cadrul campaniei „Sterilizări 2.0”, organizată chiar de Ziua Internațională a Animalelor, au anunțat autoritățile lovcale într-un comunicat.

După succesul primei ediții, desfășurate pe 27 august, când 83 de animale au beneficiat de intervenții gratuite, echipa de la Darius Vet Praxis din Brașov, condusă de medicul veterinar Darius Terheș, s-a întors la Flămânzi pentru o nouă zi-maraton. Alături de el s-au aflat medicii Alex Codrea, Cornel Crăciun (Rupea) și Iulian Munteanu (Bacău).

12 ore de muncă continuă: „Nu e doar o misiune medicală, e una educațională”

În ciuda vremii ploioase, patru medici veterinari și 15 voluntari au lucrat neîntrerupt peste zece ore, la sediul SC Local Servicii SRL, transformat pentru o zi în spital veterinar. Locuitori din Flămânzi, Frumușica, Prăjeni și Copălău au venit în număr mare cu animalele programate, într-o dovadă clară că empatia și responsabilitatea pot schimba comunități întregi.

„De fiecare dată când ajungem într-o comunitate mică, vedem același lucru: oameni care își iubesc animalele, dar nu au resurse și acces la servicii veterinare. Misiunea noastră nu este doar medicală, ci și educațională — vrem să arătăm că prevenția este cea mai umană și eficientă cale de a opri suferința animalelor și de a reduce numărul celor fără stăpân”, a transmis Dr. Darius Terheș, medic veterinar, Darius Vet Praxis, Rupea (Brașov)

Solidaritate și implicare locală

Campania a fost posibilă datorită colaborării dintre grupul de voluntari ai Padocului Public Flămânzi, coordonat de Anca Melinte, Till Group Germania, care a asigurat finanțarea, și Primăria Flămânzi, care a pus la dispoziție spațiul și sprijinul logistic.

„Am încredere în oameni, vor să ajute și sigur iubesc animalele. Nu vrea nimeni să abandoneze, doar că nu există alternativă. Sterilizarea rămâne, deocamdată, unica soluție pentru reducerea animalelor nedorite”, a explicat și Anca Melinte, coordonator voluntar al campaniei

De ce contează sterilizarea

O campanie de acest tip nu înseamnă doar prevenirea a sute de pui nedoriți, ci și economii importante pentru comunitate. Ridicarea unui câine de pe stradă costă aproximativ 1.100 de lei din bani publici, în timp ce o sterilizare costă de șapte ori mai puțin și previne înmulțirea exponențială a animalelor fără stăpân.

Flămânzi – un model de responsabilitate

Rezultatele arată că atunci când voluntarii, medicii și autoritățile își unesc eforturile, efectele se văd imediat: mai puțină suferință, mai puține abandonuri și o comunitate mai sigură. Campania „Sterilizări 2.0” de la Flămânzi devine astfel un model de bune practici, care ar putea fi replicat și în alte localități din județul Botoșani.

Puține profesii pot spune că ating, direct, sufletul unei generații. Profesorii o fac, zi de zi, fără aplauze, dar cu credința că fiecare elev este o promisiune a lumii de mâine. Astăzi îi cinstim pe cei care, prin munca lor tăcută, ne-au făcut ceea ce suntem. Este 5 octombrie, Ziua Mondială a Profesorului și Ziua Educației.

Instituită în anul 1994 de UNESCO, această zi amintește de semnarea, în 1966, a Recomandării UNESCO și a Organizației Internaționale a Muncii privind statutul cadrelor didactice, un document fundamental care stabilea drepturile și responsabilitățile profesorilor din întreaga lume, relatează alba24.ro.

Profesorul nu este doar cel care transmite informații, ci și cel care inspiră, modelează caractere, încurajează curiozitatea și formează oameni.

Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, în care tehnologia transformă modul de predare și de învățare, rolul profesorului devine cu atât mai complex: el trebuie să fie mentor, ghid, psiholog, dar și sprijin uman pentru elevii săi.

5 octombrie: Ziua Mondială a Profesorului vine adesea și cu reflecție. Profesorii din România continuă să se confrunte cu provocări majore:  salarii insuficiente, lipsa resurselor moderne, birocrație excesivă și un sistem educațional care are nevoie de reforme reale.

Cu toate acestea, în fiecare sală de clasă există oameni dedicați care continuă să creadă în puterea educației și în misiunea lor.

5 octombrie: Ziua Mondială a Educaţiei, sărbătorită prima dată

La împlinirea a 50 de ani de la adoptarea „Recomandării privind statutul profesorilor”, în 2016, Ziua mondială a educaţiei s-a sărbătorit pentru prima dată în cadrul unei noi agende mondiale, Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) în septembrie 2015.

Prin adoptarea noii Agende 2030 se garantează o educaţie de calitate, subliniind că, pentru atingerea acestui obiectiv, este nevoie de creşterea substanţială a numărului de cadre didactice calificate, dar şi de motivarea acestora, prin valorizarea muncii lor.

Astfel, se estimează că până în 2030 ar fi necesară suplimentarea cu 3,2 milioane de cadre didactice pentru a asigura învăţământul primar universal şi cu 5,1 milioane de profesori pentru asigurarea învăţământului secundar general (gimnazial).

În decursul veacurilor creştine, numeroşi sihaştri s-au nevoit pe Muntele Coziei. Aceşti plăcuţi ai lui Dumnezeu au mers departe de lume, în sihăstria munţilor, întocmai marilor nevoitori ai Bisericii, devenind călugări desăvârşiţi, iubitori de nevoinţă şi de viaţă pustnicească. Ei se pregătiseră din vreme în post şi rugăciune, în ascultare şi citirea dumnezeieştilor Scripturi, ajungând să cunoască Psaltirea pe de rost.

Alţii se rugau cu Rugăciunea lui Iisus în desăvârşită linişte şi ascultare, nevoindu-se singuri ani îndelungaţi. La început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au săpat chilii în stânca muntelui, unde au trăit în post şi rugăciuni neîncetate, răbdând frigul, suferinţele şi ispitele de tot felul de la viclenii diavoli. Sfinţenia vieţii lor s-a făcut cunoscută multor călugări şi creştini, devenind adevărate pilde de rugăciune, nevoinţă şi vieţuire în Mântuitorul Hristos.

Sfinţii Cuvioşi pustnici Daniil şi Misail s-au născut în a doua jumătate a veacului al XVI-lea în părţile Olteniei. Amândoi, încă din tinereţile lor, erau iubitori de nevoinţe pentru Dumnezeu şi doritori de viaţă sfântă, având o fierbinte dragoste către Mântuitorul Iisus Hristos şi către Preacurata Sa Maică. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Domnului: „Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine să-şi ia crucea sa şi să urmeze Mie”, au lăsat casă, părinţi, fraţi, rude şi prieteni, şi au intrat în Mănăstirea Cozia ca fraţi, vieţuind în ascultare şi smerenie, urmând pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce s-a făcut ascultător Tatălui pentru noi, până la moartea pe cruce. Ei au deprins taina nevoinţelor, dobândind darul rugăciunii şi al iubirii de Dumnezeu.

Deci, parcurgând după rânduială, toate încercările duhovniceşti, s-au supus poruncilor stareţului lor şi ale fraţilor, fiind exemple vii de nevoinţă întru toate. Nu mult după ce au intrat în mânăstire, pentru multele lor osteneli şi pentru râvna lor după Dumnezeu, s-au făcut vrednici de mult dorita schimă a călugăriei, primind tunderea de la egumenul lor. Cuviosul Daniil, fiind cunoscător al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi, dar având şi viaţă vrednică şi iscusinţă în viaţa călugărească, a fost învrednicit de harul preoţiei. Deci, ajuns ca făclia în sfeşnic, prin viaţă smerită şi curată, s-a făcut repede cunoscut de părinţii din mânăstire, care şi l-au ales duhovnic şi povăţuitor pe calea mântuirii. Printre cei care se mărturiseau la cuviosul Daniil a fost şi vrednicul de pomenire, fericitul Misail, care i-a devenit şi ucenic duhovnicesc.

Primind ascultarea de duhovnic, Sfântul Daniil a început şi mai cu osârdie a se nevoi, mergând din putere în putere şi sporind întru faptele cele bune, chip şi pildă făcându-se tuturor. După o vreme, dorind împlinire duhovnicească şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă în pustnicie. Primind binecuvântare de la stareţul lor, au mers dincolo de Turnul lui Traian, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui lângă izvoarele de apă ale pădurii liniştite. Multe au fost ispitele Cuvioşilor, însă niciuna n-a biruit setea lor de rugăciune, de linişte şi de osteneli. Sub acoperământul Maicii Domnului, în jurul Cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi nevoitori întru rugăciunea neîncetată, în privegheri, post şi în citirea cărţilor folositoare de suflet.

De aceea, fericiţii Daniil şi Misail au ridicat o biserică de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii sihaştri Neofit şi Meletie. Aceştia coborau din când în când, mai cu seamă în duminici şi sărbători, pentru a se spovedi şi pentru a se împărtăşi la Sfânta Liturghie săvârşită în acest schit, care, aflându-se în apropierea vechiului turn roman, s-a numit Schitul Turnu.

Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil, a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe ucenicul său, Cuviosul Misail. Amândoi fericiţii, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când, în anul 1676, mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.

Astfel, Cuvioşii Daniil şi Misail, părintele şi ucenicul, s-au arătat vase alese ale Duhului Sfânt, înscriindu-se în rândul Sfinţilor Cuvioşi sihaştri români, ca purtători de daruri duhovniceşti şi luminători prin vieţuirea sfântă.
În data de 25 februarie 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire ziua de 5 octombrie.
Mănăstirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate creștină, din Eparhia Râmnicului. La 6 km nord de Călimănești, pe malul stâng al Oltului, la poalele Munților Cozia, se află un așezământ al cărui nume a fost dat după o fortificație antică, ridicată de romani în apropiere: Mănăstirea Turnu. Începuturile așezământului sunt legate de călugări veniți de la mănăstirea Cozia, care pe la anii 1590-1600, au trecut Oltul pentru a trăi în chiliile pe care și le-au săpat în stânca muntelui. Mai târziu, a fost ridicată o bisericuță de lemn, înlocuită în anul 1676 cu alta mai mare de zid.

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” va găzdui, în perioada 9-11 octombrie 2025, Conferința internațională de studii românești. Aflată la a X-a ediție, conferința este organizată de Facultatea de Litere a Universității din București, în parteneriat cu Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Institutul de Filologie Română „Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al Universității de Stat din Moldova și Memorialul Ipotești.

Consacrată de cele nouă ediții anterioare, Conferința internațională de studii românești – organizată anual de româniști ai celor patru universități istorice reunite în Consorțiul „Universitaria” – marchează, în 2025, un moment simbolic de maturitate și reflecție. Alegerea temei ediției din acest an, Limba română între patrimoniu cultural și punte de dialog internațional răspunde unei duble necesități actuale: pe de o parte, reafirmarea limbii române ca element fundamental al patrimoniului cultural european și global, iar, pe de altă parte, recunoașterea potențialului său de instrument de comunicare, dialog și negociere interculturală în contexte internaționale. Într-o lume academică tot mai deschisă și mai conectată, studierea limbii române ca limbă străină devine nu doar o formă de acces la cultura română, ci și un act strategic de deschidere către rețele internaționale de cercetare, mobilitate și cooperare. Aflată astăzi la o frumoasă vârstă rotundă, Conferința reflectă transformările din peisajul românisticii contemporane, care aspiră să depășească granițele tradiționale ale filologiei și studiilor culturale, orientându-se către abordări multi-, trans- și interdisciplinare, inovatoare și deschise către lume.

Conferința cuprinde atât intervenții plenare ale participanților, cât și ateliere, mese rotunde, lucrări pe secțiuni, vernisaje de expoziții.

Astfel:

– pe 9 octombrie, începând cu ora 12:30, va avea loc vernisajul expoziției „Pictura este un fel de muzică ce alină un nu-ştiu-ce, în deşert” – expoziție personală a artistului Mihai Nițu (Cluj); curatoare – Kassandra Mihai – Sala de expoziții „Horia Bernea”;

– pe 9 octombrie, începând cu ora 15:00 – o nouă ediție „Eminescu – post-biografii”: discuții pe marginea eseului dramatic în două acte „Cvartet pentru o voce și toate cuvintele” de Maria Șleahtițchi și Nicolae Leahu;

– pe 10 octombrie, de la ora 11:10, invitatul Memorialului Ipotești – Matei Vișniec – va discuta despre „Literatură, jocuri și invenții lingvistice”;

– pe 11 octombrie, începând cu ora 15:00, va avea loc o nouă ediție a întâlnirilor Poeți în dialog, invitați fiind Radu Vancu și Marin Mălaicu-Hondrari.

Programul conferinței poate fi consultat pe pagina Memorialului Ipotești.