Credincioșii Parohiei „Duminica Mare” din municipiul Botoșani au trăit duminică momente înălțătoare, pline de emoție și fior duhovnicesc, la ceremonia de învestire a părintelui coslujitor Ciprian Șoptică. Un preot pe care Dorohoiul nu avea voie să-l piardă, un om al credinței și al faptelor, care de peste două decenii a fost aproape de tineri, de comunitate și de Dumnezeu.
Biserica plină, inimile deschise
Părintele protopop Petru Fercal l-a învestit în prezența a numeroși preoți, dar și credincioși care au umplut până la refuz biserica nerăbdători să îl cunoască pe cel care îl vor primi în casele și în sufletele lor de acum încolo. Evenimentul a fost precedat de Sfânta Liturghie, oficiată în sobor de părintele protopop de Dorohoi, Ionuț Apetrei, părintele paroh, Florin Marcu și părintele Ciprian Șoptică.
„Slujirea într-o parohie este rânduită prin lucrarea harului să fie iată sădită de un slujitor care împreună cu cei din parohie, consiliul parohial, comitetul parohial, toți doritorii de slujire se implică ca împreună să mergem pe calea mântuirii. Mântuirea știm foarte bine că nu este la noi în ortodoxie de unul singur, ci împreună pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Dumnezeu să o dăm. Aceasta e gândirea noastră. Iată, nu demult amintim un moment frumos aici când l am instalat pe părintele paroh și atunci am vorbit despre importanța duhovnicului, preotului, învățătorului, conducătorului și administrativ și duhovnicesc ca lucrurile să meargă bine și toți creștini să se bucure de învățătura Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de hrana cea duhovnicească, tocmai ca să dobândim mântuirea.
Și știm foarte bine că părintele prin experiența sa pe care a acumulat-o lucrând o vreme îndelungată la penitenciar prin pregătirea sa, prin întâlnirile pe care le a avut cu mai mulți preoți, cu mai multe cadre și militare și civile, a venit aici în parohie cu gând a lucra frumos, de a pune rânduială și de a da sens tuturor creștinilor și de a îndemna oricât de greu a fi, trebuie să rămânem pe calea moșilor și strămoșilor noștri să fim feriți de fel și fel de invitații care vin dincolo de hotarele țării noastre, dincolo de credința noastră ortodoxă, dincolo de sfințirea noastră românească, chipurile ca să ne dezbină, să ne împarte știm foarte bine că Mântuitorul a spus clar când s a rugat și în Ghetsimani cum vedem în Evanghelia Ioan capitolul 17 ca toți să fie una.
Deci rolul preotului este să mențină pe toți în unitate cu Dumnezeu și să rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu să rămână în noi. Iată astăzi un alt moment de bucurie, un alt slujitor care este numit de părintele Mitropolit, părintele Teofan, ca să slujească părintele Ciprian Șoptică care vine de la parohia Sfinții Arhangheli din Dorohoi, care are o mare experiență și lucrare cu tineretul, cu media cu implicarea frumoasă. Și nădăjduim că împreună cu părintele paroh vor forma aici o lucrare deosebită”, a spus părintele protopop Petru Fercal, într-un cuvânt de învățătură plin de înțelepciune. Acesta a subliniat experiența și dăruirea noului preot, care vine cu gând de rânduială și de slujire frumoasă, cu dorința de a-i îndemna pe credincioși să rămână statornici pe calea moșilor și strămoșilor noștri, în credința ortodoxă.
Publicitate
„Pierdem un slujitor de nădejde, dar câștigăm un frate în Hristos”
Un moment aparte a fost cuvântul părintelui protopop de Dorohoi, Ionuț Apetrei, rostit cu vizibilă emoție. Prieten și coleg de seminar al părintelui Șoptică, acesta a vorbit despre anii de formare și despre slujirea jertfelnică de la Parohia Satul Nou – Dorohoi, unde părintele a fost paroh timp de 22 de ani, o perioadă grea în care actualul protopop de Dorohoi a fost …dascăl la biserica păstorită de părintele Ciprian.
„Pe de o parte că ne pare rău din partea pentru faptul că pierdem un slujitor de nădejde, dar pe de altă parte și un moment de bucurie pentru că știm că această realizare din viața familiei sfinției sale o să-i aducă și pace și bucurie și multe împliniri duhovnicești.
Pe părintele Ciprian îl cunosc de foarte foarte foarte mult timp de când eram elev asemenea prin anii 94 atunci mi am dat examenul de admitere am învățat împreună la seminar până la absolvire până în anul ’99 după aceea am fost colegi de facultate. În acest timp am cred că am fost colegi și de bancă, colegi și de cameră. Avem foarte multe amintiri care ne leagă și pe de altă parte amintiri care mă îndreptățesc să spun că părintele Ciprian și doamna Magda, prin tot ceea ce au realizat prin slujirea familiei cumva merită locul pe care l-au la o parohie binecuvântată. Nu lungesc cuvântul meu mai mult decât trebuie decât cu un gând de recunoștință și de apreciere din partea protopopiatului Dorohoi pentru slujirea frumoasă a părintelui la parohia Satului Nou Sfinții Arhangheli timp de 22 de ani. Am uitat să menționez că pentru trei ani am fost cântăreț bisericesc la această parohie și eram cumva așa o echipă frumoasă.
Părintele, eu la strană și cunosc cât de greu a fost începutul de preoție pentru părintele Ciprian, o parohie nou înființat la momentul respectiv, unde a construit o biserică foarte frumoasă, construcții bisericești care au întregit ansamblul parohial cu activitate cu rezultate deosebite în parohie și la fel de important cu o implicare în tot ceea ce înseamnă viața culturală și viața duhovnicească a orașului a municipiului Dorohoi și a protopopiatului Dorohoi”. a spus protopopu de Dorohoi, Ionuț Apetrei
„Vin cu inima deschisă, cu dorința sinceră de a sluji și de a iubi”
Vizibil emoționat, părintele Ciprian Șoptică a rostit un cuvânt din inimă, primit cu lacrimi și aplauze de credincioși:
„Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Mitropolit Teofan, Mitropolitul nostru, pășesc astăzi în mijlocul dumneavoastră, în parohia Duminica Mare, pentru a începe o nouă etapă a slujirii mele preoțești. Vin aici cu inima deschisă, cu dorința sinceră de a sluji, de a asculta și de a învăța și de a iubi. Vin după 22 de ani de preoție petrecuți în parohia Satul Nou Dorohoi, în care am crescut împreună cu oamenii, am împărțit bucurii și lacrimi, am zidit o biserică și am zidit suflete.
Acolo am învățat că biserica nu se ridică doar din piatră, ci din rugăciunea și credința oamenilor. Tot ceea ce am trăit și am învățat acolo aduc astăzi cu mine ca pe un dar pentru dumneavoastră. Un dar pe care vreau să l pun în slujba acestei noi comunități cu smerenie și cu dorința de a fi de folos. Sunt recunoscător părinților mei, familiei mele, soției și copiilor mei, care mi au fost mereu alături sprijin și bucurie în drumul preoției. Ei m-au ajutat să înțeleg că slujirea de Dumnezeu nu se oprește doar la poarta bisericii, ci continuă în familie, în dragostea și în jertfa de zi cu zi. Totodată, mă bucur nespus că Dumnezeu m a rânduit să lucrez alături de părintele paroh Florin, un om al credinței, al rugăciunii și al dăruirii. Îl respect, îl prețuiesc și nădăjduiesc ca împreună în unitate și dragoste frățească să putem întări viața duhovnicească a acestei parohii.
Evanghelia duminicii de astăzi ne aduce în față cuvântul Domnului din predica de pe munte. Iubiți pe vrăjmașii voștri. Faceți bine celor ce vă urăsc. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă. Rugați vă pentru cei ce vă vată. Este una poate din cele mai grele, dar și mai frumoase porunci ale lui Hristos. Hristos ne cheamă nu doar să credem în El, ci să trăim precum trăiește El, cu inima deschisă, cu iertare, cu blândețe, cu dragoste chiar și pentru cei ce ne greșesc. Numai astfel putem deveni fii ai Tatălui ceresc, care este bun și cu cei nemulțumitori și răi.
Această Evanghelie ne arată și ce înseamnă adevărata comunitate creștină. Nu un loc al judecății, ci al milostivirii. Nu un loc al competiției, ci al iubirii. Dacă fiecare va privi la celălalt cu înțelegere și rugăciune, atunci și aici, la duminica mare se va zidi acea comuniune la care ne cheamă Hristos. De aceea dorința mea cea mai mare este ca această parohie să devină o familie mare, Duminica Mare, familia mare, în care să ne rugăm unii pentru alții, să învățăm unii de la alții și să ne ajutăm unii pe alții, să trăim cu convingerea că în biserică nimeni nu este singur, ci fiecare este o parte din trupul cel viu al lui Hristos.
Dacă unul suferă, toți simțim durerea. Dacă unul se bucură, toți să ne bucurăm împreună cu El. Cuvintele liturgice Domnului să ne rugăm, să ne rugăm sau să zicem toți din tot sufletul, nu sunt simple formule. Ele sunt chemări la unitate, la împreună simțire. În ele se ascunde taina bisericii, că nimeni nu se roagă singur, că rugăciunea mea are nevoie de glasul tău și glasul tău are nevoie de al meu. De aceea vă chem, iubiți credincioși, să facem din aceste cuvinte o mărturisire vie a dragostei dintre noi. Să nu fim individualiști, ci împreună lucrători ai harului lui Dumnezeu. Dar pentru ca această lucrare să rodească, avem nevoie și de rugăciunile dumneavoastră”, a spus părintele Ciprian în cuvântul său.
În final, părintele Ciprian Șoptică a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, celor doi protopopi, părintelui paroh Florin Marcu, familiei sale și credincioșilor care l-au primit cu dragoste. A prezentat-o cu bucurie pe doamna preoteasă Magda Șoptică, absolventă de Teologie, „tovarăș de rugăciune și de slujire”, alături de care are doi copii studenți, „sprijin și binecuvântare în drumul preoției”.
Cuvintele sale de încheiere au cuprins întreaga semnificație a acestui moment:
„Să rămânem uniți, să ne iubim, să ne rugăm unii pentru alții. Așa vom face ca biserica noastră să fie cu adevărat vie, un loc al rugăciunii, al mângâierii și al luminii.”
Un slujitor al tinerilor și al culturii
Preot, dascăl, dirijor, mentor al tinerilor, părintele Ciprian Șoptică este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, cu masterat în Teologie Practică și Pastoral-Misionară. A fost profesor de religie la mai multe școli din Dorohoi, dirijor al corului preoților din Protopopiatul Dorohoi, membru fondator al Asociației Tinerilor Ortodocși Români – filiala Dorohoi și inițiator al corului „George Enescu”. De-a lungul timpului a coordonat activități educative, tabere duhovnicești, cercuri de creație și a publicat numeroase lucrări pe teme teologice și pastorale.
Credincios tineretului și culturii, spunea odată: „Tinerii sunt așteptați tot timpul la biserică. Biserica nu îi exclude, ci îi apropie de Hristos”.
Sunt mult mai multe suflete care așteaptă să fie cercetate
Părintele paroh al Bisericii Duminica Mare, pr. Florin MArcu, l-a primit pe părintele Ciprian cu un sfat, oferindu-i un dar de suflet.
„Cred că mai avem mult de lucru și cred că în orice parohie este de lucru la acest aspect. Pentru că chiar dacă noi astăzi părem mulți aici în Sfânta Biserică, în jurul acestei biserici, în parohia aceasta, sunt mult mai mult, mult mai mulți oameni, mult mai multe suflete care așteaptă să fie cercetate ca să deschidă ușa inimii lor pentru slujitorii bisericii. Cred că aceasta este lucrarea cea mai importantă care de aici ne este pusă înainte părinte Ciprian și așa pentru că nu vreau nici eu să lungesc mult cuvântul pentru că eu trebuie să adresez la final cuvântul de bun venit în numele parohiei a credincioșilor din această parohie vă asigurăm de respectul și prețuirea noastră de toată dragostea și ca și paroh vă cer și vă îndemn să aceeași dragoste și respect să le arătați enoriașilor din această parohie iar ca semn de Bun venit.
În numele parohiei v-am pregătit un dar care să vă fie de folos în slujirea de acum cât mai mult timp, pe care să-l înmulțiți în această parohie. Să dea Dumnezeu ca să vă ajute cât mai mulți ani de aici încolo darul acesta și să-l înmulțiți. Este vorba de acest set de veșminte pe care vi-l dăruim cu toată dragostea din partea parohiei. Vom sluji împreună aici și să îl aveți aici să așa cu drag cu dragoste și să dea bunul Dumnezeu ca întotdeauna când peste ani se va citi această filă a istoriei de astăzi să fie scris acolo cuvintele frumoase și să ajute bunul Dumnezeu ca în lista aceea de mulți preoți care au slujit la această parie și număram doar în pomelnicul parohiei vreo 42 de preoți de Mir, în afară de monahi, slujitori care au trecut pe aici și au slujit.
Deci undeva în jur de 50 de părinți au slujit aici. Se adaugă astăzi un nou.
Să dea bunul Dumnezeu ca acest nume să rămână acolo frumos scris cu litere de aur, dacă am putea să spunem și să ne ajute bunul Dumnezeu spre zidirea acestei biserici mari de care am vorbit biserica din sufletul credincioșilor. Amin. Bine ați venit în mijlocul nostru”, a spus părintele Marcu.
Credincioșii parohii au oferit la final un superb buchet de flori, preoteasa Maria fiind copleșită de bucuria momentului.
Studii:
1994 – 1999 Seminarul Teologic „Sf. Ioan Iacob”, Dorohoi;
1999 – 2003 Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, Secţia Teologie Pastorală, cu lucrarea de licenţăFuncţia didactică a sărbătorilor, sub îndrumarea pr. prof. Univ dr. Viorel Sava;
2008 – 2010 Master Teologie Practică şi Pastoral misionarăîn cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, cu lucrarea de disertaţie Anul nou din punct de vedere cultural şi pastoral-misionar, sub îndrumarea pr. prof. Univ dr. Viorel Sava;
12 ianuarie 2003 hirotonit diacon pe seama capelei facultăţii de teologie „Dumitru Stăniloae” Iaşi;
22 august 2003 hirotonit preot pe seama parohiei “Naşterea Maicii Domnului” -Satu Nou Dorohoi;
8 septembrie 2003- prezent preot paroh paroh “Naşterea Maicii Domnului” -Satu Nou Dorohoi.
Lucrări susţinute:
„Rolul femeii în biserică”Conferinţa preoţească Durău 2005;
“Sfântul Vasile cel Mare. Viaţaşi opera inspiraţie pentru lucrarea preotului” Conferinţa preoţeasca Dorohoi mai 2009;
“Biblioteca parohială, mijloc de misiune în parohie”Conferinţa preoţească Dorohoi Broscăuţi septembrie 2009;
“Preotul în viaţă, în lume, acasă” şedinţa preoţeascălunară Protopopiatul Dorohoi 2004
“Aspecte ale slujbei în sobor” şedinţa preoţeascălunară Protopopiatul Dorohoi 2006
Experienţa profesională:
2003-2005 profesor de religie Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Botoşani;
2006-2010 profesor de religie Şc. cu clasele I-VIII Nr. 4 Dorohoi;
2011-prezent profesor de religie Grupul Şcolar „Regina Maria” Dorohoi;
2009-prezent membru fondator şi colaborator al Asociaţiei Tinerilor Ortodocşi Dorohoi;
2010 dirijor al corului preoţilor din protopopiatul Dorohoi.
2008-2011 membru fondator şi colaborator în colegiul de redacţie al ziarului „Slova creştină” al Protopopiatului Dorohoi;
2011 animator şi coordonator atelier de creaţie tabăra „Floare de colţ” Durău;
2008-2011 coordonator grupul de folk „Floare de colţ” al A.T.O.R Dorohoi; coordonator atelier creaţie ATOR Dorohoi; coordonator departament media al ATOR Dorohoi.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
O parte din România se prăpădește într-un ritm tot mai accelerat. Lumea rurală, mai ales din zonele sărace ale țării ajunge pe cale de dispariție. Cătune întregi sunt populate numai de vârstnici în timp ce școlile sătești se închid una după alta. Explicațiile sunt simple și dramatice, scrie Adevărul.
Joi, 30 octombrie, ora 12.00, satul Dângeni, comuna Dângeni, județul Botoșani. Pe străzile principale dar și pe ulițele sătești abia dacă trece din când în când câte un om. Majoritatea sunt persoane în vârstă. Rar trece o femeie cu unul sau doi copii, luați de la școală. La crâșma satului, acolo unde acum 15 ani, abia dacă aveai unde arunca un ac, doi oameni servesc un rachiu, pe grabă, în picioare. Cătunele mai mici, arondate comunei, par efectiv abandonate. Iar această situație este întâlnită în multe sate din România anului 2025. Pe scurt, lumea rurală, mai ales din zonele sărace ale României pare să fi ajuns în pragul dispariției. Statisticile dar și realitatea ușor de observat cu ochiul liber scot la iveală o bucată de Românie care moare, într-un ritm din ce în ce mai accelerat. Motivele sunt clare, simple și dramatice.
România pierde anual aproape 10.000 de cetățeni
Conform statisticilor oficiale privind natalitatea în Uniunea Europeană, întreg continentul este, propriu-zis, pe cale de dispariție. Adică rata natalității este mult mai mică decât cea a mortalității. Oamenii mor, dar nu se nasc suficient de mulți pentru a acoperi deficitul. Natalitatea în Uniunea Europeană a scăzut cu 5.4% în anul 2023, ajungându-se la numai 3.67 milioan de nașteri, cel mai scăzut nivel din ultimii 60 de ani. În context european, România are una dintre cele mai accelerate scăderi ale natalității. Odată, rezervor de copii, acum țara noastră devine tot mai pustie. Sporul natural al României în 2024 a fost negativ, cu un vârf în luna decembrie, cu minus 9.617 persoane.
Adică, țara noastră a rămas în ultima lună a anului 2024 fără 10.000 de cetățeni, fără ca alții să se nască în locul lor. „În perioada 2021-2024 populația a înregistrat să înregistreze un spor natural negativ persistent, confirmând tendința naturală de scădere a populației specifice ultimului deceniu”, precizează Valentin Popa, directorul Direcției Județene de Statistică Botoșani, referindu-se la sporul natural negativ pentru întreaga țară. Propriu-zis, natalitatea în România, în anul 2025 este la jumătate față de cea a anilor 90. Cele mai afectate sunt localitățile rurale din zonele sărace ale țării, precum cele din nord-estul țării dar și din sud-est și sud-vest, în Regiuni precum Moldova, Oltenia sau Dobrogea, scrie Adevărul.
O parte din România moare într-un ritm tot mai accelerat
Publicitate
În județul Botoșani, de exemplu sunt cel puțin 13 comune pe cale de dispariție. Au mai puțin de 2000 de locuitori iar populația este formată în mare parte din persoane vârstnice. Cel mai grav caz este în comuna Adășeni, unde 80% dintre locuitori sunt oameni în vârstă, mulți trecuți de 70 de ani. În Oltenia, în județul Dolj, se preconizează că aproape un sfert dintre sate sunt în pericol de dispariție din cauza scăderii natalității. Sunt situații în care sunt mai puțini de 0.5 copii pe gospodărie. Unul dintre cele mai afectate sate este Urdinița, din comuna Brabova.
Revenind în nordul Moldovei, la Adășeni, se nasc cel mult șase copii pe an, în toată comuna. În tot acest timp, cimitirele sătești devin neîncăpătoare. „Riscă foarte mult să dispară cu totul. Ca multe alte comune. Deja se nasc foarte puțini. Nu sunt semne că se va ridica tineret prea mult. Din contră. O să predomine în continuare bătrânii, adică peste 70% la sută”, preciza Relu Rusu, referent în cadrul Primăriei Adășeni. În comuna Dângeni, la grupele de grădiniță, au mai rămas doar câțiva copii. „Sunt foarte puțini copii, doar 7-8 la grădiniță acuma”, mărturisește, viceprimarul Necular Andrei. Același lucru îl spun și localnicii.
Satele sunt pline de pensionari FOTO Cosmin Zamfirache
„Sunt maxim 12-13 copii la clasele I-IV. Nu cred că sunt mai mulți. Sunt sate care dispar, că nu mai are cine sta. Moșnegii decedează și nu mai vine nimeni în locul lor”, spune un sătean din Dângeni. Moș Petrică, un alt sătean, trecut bine de 70 de ani, dă din mână cu tristețe când aude de copii și de viitorul satelor din Dângeni. „Ferească Dumnezeu! Erau ulițele pline de copii. Fugeau, băteau mingea. Plin de femei și bărbați cu treabă prin ogradă, cu faitonul( n.r. un atelaj hipo ușor) la câmp. Acum dacă te uiți vezi pustiu. Te ia groaza. Numai bătrâni și oameni săraci. Dispar satele, n-ai ce face”, spune săteanul.
Peste 30 de corpuri de școală închise
Dezastrul demografic se reflectă cel mai bine în dinamica populației școlare. Conform datelor oficiale, populația școlară, numai din județul Botoșani a scăzut dramatic în ultimele trei decenii. De exemplu, în anii 90 era peste 100.000 de elevi în județ. Acum au mai rămas doar 58.000. În fiecare an se pierd între 700 și 1000 de elevi. Situația cea mai gravă este, evident, în mediul rural. Nu mai puțin de 30 de corpuri de școală au fost închise în ultimul an, în satele din județul Botoșani fiindcă, efectiv, nu mai aveau școlari, relatează Adevărul.
„Din cauza acestei scăderi a numărului de elevi s-a ajuns la închiderea a 31 de corpuri de clădire la școli din județ. Este o problemă destul de serioasă”, spune Bogdan Suruciuc, inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Botoșani. Mulți localnici dar și autoritățile locale se așteaptă ca și alte școli să fie închise. Mai ales în contextul în care copiii sunt tot mai puțini.
„Eu cred că o să rămână o școală în centrul de comună și atât. Nu mai sunt elevi. Abia dacă strângi o clasă, două. Și nu se mai acceptă învățământ simultan, pe bună dreptate, așa nu faci carte. Te strânge în spate când vezi că mai sunt 10-12 copii de primară. Adică mai puțin de o clasă de gimnaziu”, mărturisește un profesor care predă în mediul rural.
„Da ce să faci frățioare, aici? Ori nu găsești de muncă, ori te ia în râs ”
Principalele cauze ale scăderii natalității în mediul rural sunt simple, clare ca bună ziua. Sărăcia și lipsa locurilor de muncă, a oricărei perspective i-a alungat efectiv pe oameni în țări din vestul Europei. Inițial au plecat ca sezonieri. În timp, și-au dat seama că nu au nicio șansă acasă. Terminau banii adunați în lunile sau anii de muncă și după aceea se întorceau la sărăcie lucie și lipsă de perspectivă. Așa că mulți au decis să se stabilească în țările în care muncesc. Cei mai harnici au învățat meseriile căutate în respectivele zone și o duc decent. Alții, ce-i drept mai rar, și-au deschis propriile afaceri. În orice caz, acasă mai vin doar în vacanțe.
„ Tineretul pleacă, nu sunt locuri de muncă. Cum să-i faci să stea acasă dacă nu au unde să-și câștige existența. Și cum locuri de muncă nu sunt în zonă, efectiv pleacă să caute o viață mai bună. Copiii îi fac acolo și acolo rămân. Sunt mulți care au făcut casă aici, dar vin doar în concedii, vara. Mai mult de atâta nu vin. Și copiii îi duc la școală acolo unde locuiesc, în țările respective”, spune viceprimarul din Dângeni. Sătenii spun că tinerii și cei mai harnici din sat au plecat de mult și au reușit să-și facă un rost în străinătate.
Ulițele sunt pustii FOTO Cosmin Zamfirache
„ Da ce să faci frățioare aici? Ori nu găsești de muncă, ori te ia în râs. Salariu mic și pretenții mari. Fratimi-o a plecat în Germania, știe să pună faianță, gresie, face casa păpușă. Câștigă binișor. Aici era apă, paie și bătaie. Eu am noroc cu animalele, dau lapte la procesator, mă descurc”, spune un alt sătean. Oamenii în vârstă spun că efectul acestui exod este dramatic. Nu pot să-și convingă copiii să vină acasă și nici nu-și mai doresc.
„Moare inima de dorul lor, dar îi iubesc așa de mult că vreu să stea acolo. Aici nu ai, mamă, din ce trăi. Nu-i loc de muncă. Prima dată o venit, o făcut pe la casă, dar după aceea fără ban ce să facă. S-o angajat dar primea puțini bani față de acolo în Anglia. Așa că a plecat iarăși. Ce să-i faci? Vine an de an, dar numai să ne vadă. Acolo-i viața lui. Copiii învață școala acolo”, mărturisește o săteancă în vârstă. Efectele se văd cu ochiul liber, depopulare, lipsa forței de muncă, accenturarea problemelor pe normele didactice. În momentul de față marii fermieri au probleme serioase în a-și găsi ciobani și angajați pentru lucrările agricole. Tractoriștii sunt o raritate, mai ales fiindcă majoritatea celor calificați preferă să plece în străinătate.
Companiile de stat unde sunt pierderi „cronice”, cele care sunt „o gaură neagră” pentru buget trebuie lichidate, a precizat vineri premierul Ilie Bolojan, informează alba24.ro.
„Avem aproape 50 de companii încă în care nu sunt respectate procedurile de desemnare a conducerilor acestora după legislația care este acceptată de Uniunea European.
Aici lucrăm pe două componente. Pe de-o parte, pentru ca în companiile unde sunt pierderi cronice, unde pasivul este mult mai mare decât activul să finalizăm procedurile de lichidare.
Deci, aceste companii care sunt o gaură neagră, (…) companiile de stat trebuie lichidate, o parte dintre ele. În aceste zile definitivăm lista, săptămâna viitoare se va comunica lista pe care Guvernul va lucra, într-o primă etapă, pentru lichidarea acestora”, a afirmat Bolojan, într-un interviu acordat site-ului „Europa Liberă România”, întrebat despre numirile în companiile de stat, respectiv despre situația creată la compania ROMARM, în condițiile în care ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat că a făcut plângere penală în legătură cu numirea conducerii acesteia, scrie Agerpres.
Întrebat dacă atunci când vorbește despre lichidarea unor companii de stat se referă și la Societatea de transport feroviar de marfă – CFR Marfă, având în vedere că potrivit unei analize „termene.ro” este principala companie cu datorii mari la stat, el a răspuns: „Este una din companiile care va intra în lichidare, cu siguranță”.
Prim-ministrul a precizat că a cerut ministerelor o etapizare și o programare cât se poate de clară privind finalizarea procedurilor de selectare a conducerilor companiilor din subordine, în așa fel încât jalonul din PNRR asumat în acest sens să fie îndeplinit.
Publicitate
În cazul ROMARM, a menționat Ilie Bolojan, trebuie să existe o răspundere. „Cred că domnul Miruță are suficiente elemente clare în momentul în care a declanșat o astfel de sesizare. Nu am toate datele. Înseamnă că ceva, acolo, nu a fost în regulă. În condițiile în care modul în care au fost făcute aceste selecții nu este în regulă, trebuie să existe o răspundere pentru asta, dacă, într-adevăr, s-a încălcat în mod evident legea”, a subliniat premierul.
Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ s-a născut în oraşul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoţească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţi. Tatăl său se numea Ioan şi era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.
Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind şcoala, intră în viaţa monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După o scurtă şedere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, şi se stabileşte la schitul Trăisteni – Vrancea, apoi la Mănăstirile Cârnu şi Dălhăuţi, aflate sub povaţa duhovnicească a Sfântului Vasile de la Poiana Mărului, care-l îndrumă şi pe rasoforul Platon.
În vara anului 1746 se duce la Muntele Athos, unde se nevoieşte ca sihastru timp de patru ani. În 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit ieromonah şi întemeiază o obşte monahală în Schitul Sfântul Proroc Ilie, unde se nevoieşte până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşi. Din pricina asupririi turceşti părăseşte Athosul şi vine în Ţara Românească, la Mănăstirea Vărzăreşti-Vrancea, dar, după o scurtă şedere acolo, trece în Moldova şi se stabileşte, împreună cu toţi ucenicii săi, la Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoieşte doisprezece ani, până în 1775. La Dragomirna obştea urma întru totul rânduiala atonită.
Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte mare de 350 de călugări şi traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii greceşti vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi, devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie majoră de traduceri româneşti filocalice (de 626 pagini), adunate de monahul Rafail. În anul 1775, Moldova de Nord căzând sub ocupaţie austriacă, Sfântul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de ucenici, lăsând la Dragomirna o obşte de 150 de monahi.
În anul 1779, cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi şi la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu. Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ al celor două mânăstiri unificate, Neamţ şi Secu, Sfântul Paisie a păstrat cu sfinţenie aceeaşi rânduială. La biserică erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţii, afară de cei bolnavi sau cei trimişi la ascultări. Marele stareţ venea cel dintâi la sfintele slujbe şi neîncetat se ruga cu rugăciunea inimii, vărsând în taină multe lacrimi. Spovedania fraţilor obştii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât şi în ascultările de obşte, primind pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare.
Cei neascultători primeau canon şi mustrare părintească. O atenţie deosebită a acordat Cuviosul Paisie traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni, munteni şi ardeleni, fiind buni elenişti, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vreme. Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahale, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugăriţe, pe care le îndruma duhovniceşte, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul (†1828 pomenit la 16 august), unul dintre ucenicii săi de la Neamţ. Alt ucenic al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (†1859), mare lucrător al rugăciunii inimii, ctitorul Mănăstirii Horaiţa din Moldova, precum şi al bisericii de pe Muntele Tabor, din Ţara Sfântă. Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peşterilor din Kiev şi de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei.
Publicitate
De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldova, l-a făcut arhimandrit. În vremea aceea, mulţi dregători, boieri şi chiar ierarhi sau domnitori poposeau la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ cu viaţă sfântă. Înrâurirea lui a fost mare asupra multor mănăstiri şi schituri din Moldova şi din Ţara Românească. În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, şi-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în ziua de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obştea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruşi, ucraineni, greci, bulgari.
Fiind cinstit ca sfânt, încă din viaţă, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în Ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi Ucraina. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ vin să se închine şi să-i ceară ajutor nu numai credincioşi din România, ci şi din alte ţări ortodoxe.