Publicitate

Prima zi din săptămâna a patra a Postului Mare a fost prilej de bucurie și împreună rugăciune pentru credincioșii din parohia Izvorul Tămăduirii Botoșani.

Luni 8 aprilie 2024, începând cu ora 07:30, s-a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite la Biserica cu hramurile „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Haralambie” din municipiul Botoșani, de către un sobor de preoți. Această Sfântă Liturghie a precedat Ședința lunară cu preoții din Protopopiatul Botoșani. Invitați la această ședință sunt: PC. Pr. vicar administrativ Marian Timofte, PC. Pr. Radu Brânză – coordonator Departament Pro Vita și reprezentanți I.S.U Botoșani.

Din soborul preoților slujitori la parohia Izvorul Tămăduirii au făcut parte PC. Protopop Petru Fercal, preotul paroh Ioan Alupoaiei, Pr. Mihail Ulman de la parohia „Sfinții Apostoli” II și Preot Cezar Leonte de la parohia Mășcăteni. Răspunsurile liturgice la strană au fost date de cântărețul bisericesc și de alți preoți participanți la slujbă, printre care frații preoți Andrei și Dumitru Anușca.. Numită și Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite se poate săvârși de luni până vineri în perioada Postului Mare, cu excepția zilelor aliturgice și a Praznicului Bunei Vestiri.

Publicitate

Ce este Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite

Această Liturghie are o rânduială aparte, deosebită de a celorlalte două. Ea e formată din două slujbe deosebite: Vecernia şi Liturghia, contopite laolaltă. Partea ei de la început nu este altceva decât prima jumătate a Vecerniei până la Vohod sau ieşire; iar a doua parte este alcătuită din rânduiala Liturghiei obişnuite, începând de la Apostol şi având Heruvic şi Rugăciunea Amvonului, proprii, dar lipsindu-i în întregime partea dintre Heruvic (ieşirea cu Sfintele daruri) şi ectenia de după Axion. Îi lipseşte deci tocmai partea care alcătuieşte miezul Liturghiei, şi anume Jertfa, adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor. De aceea, această Liturghie nici nu se poate numi o Liturghie deplină, desăvârşită, ca celelalte; după cum o arată şi numele, ea este mai degrabă o slujbă solemnă a împărtăşirii cu Sfintele Daruri slujite sau sfinţite mai dinainte, în timpul uneia din cele două liturghii depline sau propriu-zise.

Care este originea acestei Sfinte Liturghii?

Publicitate

Consfinţind o veche tradiţie a Bisericii, Sinodul de la Laodiceea (Asia Mică, 360-380) a hotărât să nu se mai săvârşească Liturghie şi să nu se mai serbeze pomenirea Sfinţilor Mucenici, care era împreunată cu Liturghia în timpul Postului Mare, decât sâmbăta şi duminica, zile în care postul era mai puţin aspru. Erau însă creştini care doreau să se împărtăşească şi în celelalte zile din cursul săptămânii şi mai ales miercurea şi vinerea. Ca să împace această dorinţă pioasă a credincioşilor cu hotărârile Sinodului de la Laodiceea, s-a luat obiceiul de a opri o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de sâmbătă şi duminică, pentru a împărtăşi cu ele pe credincioşi în celelalte zile în care nu se putea săvârşi Liturghie. Iar ca să nu se întrerupă ajunarea obişnuită dintre zilele de post, împărtăşirea aceasta avea loc spre seară, îndată după slujba Vecerniei.

Rânduiala împărtăşirii, destul de simplă la început, a devenit încetul cu încetul din ce în ce mai sărbătorească, fiind încadrată între slujba Vecerniei de o parte şi rugăciunile şi ceremoniile din rânduiala Liturghiei, care erau mai ales în legătură cu Taina Împărtăşirii, de cealaltă. Cele două slujbe, deosebite la început, în cadrul cărora avea loc împărtăşirea credincioşilor în zilele de post, s-au contopit cu timpul într-o singură slujbă, care s-a numit Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Publicitate