Emoție, bucurie, taină și sfințenie sunt ingredientele unui eveniment care a avut loc, joi, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani, unde un sobor de preoți a oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ștefania Ranya care a devenit astfel cel mai tânăr membru al Bisericii. Nașii bulgărașului de lumină, cu ochi negri și pătrunzători, au fost preotul paroh al bisericii amintite, Dumitru MATECIUC și soția sa, prezbitera Cătălina-Maria. Alături de ei au mărturisit credința în locul pruncului încă doi tineri, Corado și Lavinia.

Ceva mistic, ceva tainic a făcut ca momentul atât de așteptat să fie profund și emoționant, plin de bucurie, nădejde, iubire și omenie.

Micuța Ștefania a devenit membră a Bisericii, viața ei fiind astfel construită pe Taina Botezului, Taina Mirungerii, sau a ungerii cu Sfântul Mir, și Taina Împărtășaniei. Cele trei Taine pe care le primesc cei botezați și care stau la temelia vieții creștinului.

Din soborul de preoți a făcut parte directorul Seminarului Teologic din Botoșani, părintele profesor Daniel Dascălu, părintele Gheorghe Grigorași, părintele Grigore Diaconu și părintele Dumitru Leonte, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Săveni.

Micuța Ștefania nu a pus probleme nașilor extrem de emoționați sau părinților Socrate și Melisa, doi oameni de etnie rromă, extrem de muncitori și educați, profund recunoscători pentru bucuria pe care au trăit-o. Melisa a adus-o pe lume pe Ștefania la zece ani distanță după primul născut, lucru care a sporit bucuria în familie.

După cea mai însemnată parte a Botezului, și anume afundarea întreită în apă și rostirea de către preot a cuvintelor: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (…) în Numele Tatălui – Amin, și al Fiului – Amin, și al Sfântului Duh – Amin”, cei patru preoți și cei patru nași s-au prins în dansul bucuriei, ca ritual ce simbolizează bucuria Bisericii pentru cel născut din botezul în Hristos, împlinind astăzi un moment emoționant din ceremonialul specific slujbei Botezului. „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat (Gal. 3, 27). Ce mare adevăr ne încredințează prin aceste cuvinte Apostolul Pavel! Creștinii botezați nu poartă pe omul vechi, cu patimile și poftele lui păcătoase, ci sunt îmbrăcați în omul cel nou. S-au îmbrăcat în Hristos însuși, Care viețuiește acum în inimile lor! Și expresia s-au îmbrăcat nu se referă la o îmbrăcăminte simplă și exterioară, ci la ceva adânc, ființial și nedespărțit. Prin credința noastră în Hristos, și prin botezul nostru, ne-am îmbrăcat în Hristos însuși și ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu, lăcașe ale Duhului Sfânt, bisericile lui Dumnezeu, sfinți și desăvârșiți, dumnezei după har”, spunea Sfântul Nectarie de Eghina despre acest moment.

A urmat predica părintelui profesor Daniel Dascălu, care cu mult tact a arătat celor prezenți dedesubturile acestei mari Taine care încununează și înveșmântează în Lumină.  „Nu știu dacă știați atunci când ați ales numele, dar Ștefania înseamnă purtătoare de coroană, de cunună. Ștefania se pregătește de pe acum ca toate cununile și nestematele acestei lumi să îi fie așezate dinainte. Ce se cuvine să reținem la acest moment, pe lângă cinstea pe care trebuie să o arătăm noului botezat este și momentul în care realizăm o scurtă retrospectivă a propriei noastre vieți. Ștefania se întâmplă să se numească Ștefania, dar toți la Botez am avut cinstea să purtăm o coroană. Coroana aceasta, însă, depinde numai de noi cum reușim să o șlefuim. Astăzi, Ștefania are șansa iubirii necondiționate”, și-a început cuvântul părintele Daniel.

La final, noua creștină, pruncuța Ștefania Ranya, a primit Sfânta împărtășanie. Un moment la care fețița proaspăt botezată a prins cu mânuța reverenda părintelui Grigore Diaconu, cel care i-a dat Trupul și Sângele Domnului și preț de câteva minute a ținut strâns în pumnul micuț haina preoțească care girează misiunea pe care o are preotul în toate zilele vieții sale. Momentul a făcut deliciul membrilor familiei.

După tradiționala gustare, împărțită frățește între participanții la eveniment, nașii Dumitru și Cătălina Mateciuc și Corado și Lavinia au dus pruncuța înveșmântată în haină de lumină acasă, la părinții iubitori, încredințând-o prin cuvintele care sintetizează însemnătatea momentului: „De la mine fin, de la DUMNEZEU creștin!”.