Connect with us
Publicitate

Administratie

FOTO: Peste 7 milioane de euro din PNRR pentru achiziționarea a 26 de microbuze electrice pentru elevi

Publicat

Un nou proiect finanțat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) va fi implementat de către Consiliul Județean Botoșani. Administratorul public, Cristian Nistor, a semnat contractul cu Ministerul Educației Naționale pentru asigurarea finanțării achiziției a 26 de microbuze electrice pentru școlile din mediul rural din județul Botoșani. „Fondurile europene reprezintă o oportunitate pe care nu trebuie să o ratăm. Echipa Consiliului Județean Botoșani a demonstrat că se poate face performanță și în acest domeniu, că se pot scrie și implementa proiecte care aduc plus valoare comunității. Proiectul achiziționării microbuzelor electrice va aduce o îmbunătățire substanțială a condițiilor de transport pentru elevii din mediul rural și va asigura accesul la școală a copiilor din zonele defavorizate”, a declarat Cristian Nistor.

Prin acest apel PNRR se finanțează exclusiv microbuze școlare electrice cu o capacitate de 16 locuri pe scaune, din care 1 loc pentru persoane cu dizabilități, plus 1 loc pentru conducătorul auto. Valoarea eligibilă a proiectului, inclusiv TVA, este de 7,2 milioane de euro. Cheltuielile neeligibile și diferențele rezultate din implementare vor fi asigurate de către Consiliul Județean Botoșani. „Proiectul va fi derulat de către Consiliul Județean Botoșani în parteneriat cu 26 de comune beneficiare, cele care au obținut punctajele cele mai mari în baza criteriilor stabilite de către Ministerul Educației Naționale, ca autoritate de management pentru această axă de finanțare din cadrul PNRR. Vom asigura cheltuielile neeligibile și eventualele diferențe care vor rezulta din implementarea proiectului, pentru că niciun efort nu este prea mare pentru educația copiilor noștri. Trebuie să conștientizăm cu toții că fără educație nu avem viitor și că accentul trebuie să cadă pe copii. Ei sunt principalii beneficiari ai sistemului de învățământ”, a declarat Doina Federovici, președintele Consiliului Județean Botoșani.

Comunele partenere Consiliului Județean în acest proiect sunt: Cristinești, Ungureni, Mihălășeni, Avrămeni, Albești, Santa-Mare, George Enescu, Todireni, Coșula, Corni, Gorbănești, Stăuceni, Vorniceni, Călărași, Tudora, Roma, Păltiniș, Prăjeni, Lozna, Văculești, Leorda, Cândești, Hlipiceni, Cristești, Vorona și Hilișeu-Horia. „La nivelul județului, necesarul de microbuze este mult mai mare. Trei microbuze au ajuns deja la școlile din județ, fiind achiziționate printr-un program al Ministerului Dezvoltării. De asemenea, Consiliul Județean Botoșani se numără printre cele care au depus cerere de finanțare din Fondul de Mediu pentru achiziționarea a 18 microbuze hibrid. Am promis că vom valorifica orice posibilitate de a atrage fonduri în județ și asta facem. Vom continua pe această linie, pentru că doar așa vom putea dezvolta județul Botoșani”, a conchis Doina Federovici.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Comentează

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


Eveniment

Aflarea moaștelor Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

Publicat

În anul 1702, Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului a ajuns la catedrala din Rostov și a vizitat de asemenea și Mănăstirea Sfântului Iacob. Înainte cu trei zile de moartea sa, Sfântul Dimitrie a început a slăbi foarte mult și a tuși.

Pe 26 octombrie 1709, în ziua numelui său, a săvârșit Sfânta Liturghie în Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după care a indicat celor prezenți locul în care vrea să fie înmormântat, în partea dreaptă a catedralei, zicând: „Iată locul meu de odihnă! Aici mă voi odihni pentru veșnicie!”. Sfântul Dimitrie a trecut la cele veșnice în data de 28 octombrie 1709. După ce a fost îmbrăcat în toate veșmintele arhierești, pe care însuși le pregătise înainte de sfârșitul său, au pus în sicriu sfântul lui trup, iar sub cap, în loc de pernă, după porunca sa, diferite cărți alcătuite și scrise cu cerneală de mâna lui.

În aceeași zi a fost așezat în biserica ce se afla aproape de chilia arhierească. Auzindu-se în toată cetatea Rostovului de adormirea acestui bun păstor, s-a adunat popor mult la cinstitul lui trup, plângându-și învățătorul cel bun care-i ajuta în nevoi și în necazuri, povățuindu-i atât pe mireni cât și pe călugări și preoți. Contrar dorinței sfântului, pe care și-a exprimat-o în testamentul său, clerul și poporul din Rostov a cerut locțiitorului tronului patriarhal, Mitropolitul Ștefan Yavorsky de Riazan, să săvârșească înmormântarea în Catedrala orașului, acolo unde erau îngropați toți cei ce fuseseră mai înainte arhierei ai Rostovului. Mitropolitul Ștefan a insistat să-l îngroape pe prietenul său decedat lângă Sfântul Ioasaf, predecesorul Sfântului Dimitrie.

Cu toate acestea, mormântul nu a fost pregătit până la sosirea Mitropolitului Ștefan, chiar dacă trecuse aproximativ o lună de la moartea sfântului. La 25 noiembrie 1709, Mitropolitul Ștefan împreună cu soborul a săvârșit Sfânta Liturghie, apoi slujba înmormântării cu tot soborul, după care l-au dus în Mănăstirea Sfântului Iacov și l-au așezat în mormânt, în Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în partea dreaptă așa cum indicase el, alături de Sfântul Ioasaf (predecesorul său).

Deoarece la sosirea Mitropolitului Ștefan, mormântul nu era încă pregătit, s-a făcut în grabă un cadru de lemn în care a fost înmormântat corpul sfântului. Acest detaliu, prevăzut prin providența lui Dumnezeu, a condus la o descoperire rapidă a Sfintelor Moaște. În anul 1752 au fost efectuate reparații la Catedrala Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar la 21 septembrie (după aproape 43 de ani de la adormire) a fost descoperit trupul întreg și nestricat al Sfântului Dimitrie. Mormântul fusese afectat de igrasie, sicriul de stejar a putrezit, scrisul s-a șters, dar trupul sfântului, omoforul, sacosul, mitra și metanierul s-au păstrat intacte.

După descoperirea Sfintelor Moaște, s-au săvârșit multe vindecări minunate, care au fost raportate Sfântului Sinod. Acesta a trimis pe Mitropolitul Silvestru de Suzdal și pe Arhimandritul Gabriel Simonov la Rostov pentru a cerceta moaștele Sfântului Dimitrie și pentru a afla detalii despre vindecările minunate. În ziua de 29 aprilie 1757, Sfântul Sinod a emis o hotărâre prin care îl canonizează pe Sfântul Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, trecându-l în rândul sfinților, stabilind ca zi de sărbătoare zilele de 28 octombrie (ziua adormirii sfântului) și 21 septembrie (ziua în care s-au descoperit sfintele sale moaște).

Citeste mai mult

Eveniment

UEFA a anunțat sancțiunile după meciul cu Kosovo. Copiii sub 14 ani, singurii spectatori ai meciului România – Andorra

Publicat

UEFA a luat o decizie după incidentele de la România – Kosovo 2-0, unde o parte din galerie a afișat un banner pe care a scris Kosovo e Serbia.

Concret UEFA a decis că partida România – Andorra (15 octombrie, 21:45) se va desfășura cu ușile închise, dar pot intra doar copiii sub 14 ani. De asemenea, FRF a primit o amendă de 52.000 de euro.

Comisia de Disciplină a UEFA a deschis o anchetă pentru a analiza incidentele petrecute la meciul de pe Arena Națională.

Condițiile în care vor putea participa copiii la meciul cu Andorra

Accesul copiilor sub 16 ani va fi GRATUIT. Aceștia trebuie să fie organizați în grupuri, de la unități de învățământ preșcolar și școlar, școli de fotbal, grupe de juniori ale cluburilor de fotbal.

La fiecare grup de 10 copii va putea intra și un însoțitor. Procedura completă de înscriere va fi anunțată în zilele viitoare de FRF.

Cine transmite LIVE la TV meciul România Andorra

Cine transmite live meciurile României în calificări la Campionatul European 2024:

12 octombrie 2023 – 21:45 Cine transmite LIVE Belarus – România / Antena 1

15 octombrie 2023 – 21:45 Cine transmite LIVE România – Andorra / Prima TV

18 noiembrie 2023 – 21:45 Cine transmite LIVE Israel – România / Prima TV

21 noiembrie 2023 – 21:45 Cine transmite LIVE România – Elveția / Antena 1.

Citeste mai mult

Actualitate

Cu cât rămâne în mână un angajat cu salariul minim, după majorarea de la 1 octombrie

Publicat

Cu cât rămâne în mână un angajat cu salariul minim: Ministerul Muncii a pus în dezbatere publică un proiect de hotărâre a Guvernului prin care salariul minim brut pe economie se majorează la 3.300 lei de la 1 octombrie, informează alba24.ro.

Totuși, din această sumă de 300 de lei, angajații din România vor rămâne la salariul net cu doar 93 de lei.

Restul de 207 lei vor merge la stat sub forma diferitor taxe. Asta dacă nu se va menține facilitatea de a scuti de taxe 200 de lei din salariul brut. Noul proiect de hotărâre nu precizează nimic despre acest lucru.

Concret, orice angajat cu salariul minim pe economie va lua, după taxe, 1.981 de lei în mână. Un număr foarte mare de români, peste 1,85 de milioane, supraviețuiesc lunar cu această sumă.

„Prin prezentul act normativ se propune ca salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată să fie majorat la 3.300 lei lunar începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri de Guvern, ceea ce reprezintă o creștere de 10 %, față de luna septembrie 2023.

În luna septembrie din anul 2023 tariful orar este de 18,145 lei/oră pentru un program complet de lucru 165,333 ore pe lună, iar din luna octombrie 2023 tariful orar va fi de 19,96 lei/oră pentru un program complet de lucru de 165,333 ore/lună”, arată proiectul de act normativ.

Aproximativ 28 % din numărul total de salariați activi sunt plătiți cu salariul minim, în România.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (178)

Publicat

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Ovidiu Pecican, în „Apostrof” nr. 1 din 2017,  reţine o demonstraţie convingătoare a lui Garabet Ibrăileanu faţă de junimism: 1.”Junimismul a avut pretenţia…că asistă, în calitate de conştiinţă, la fenomenele politice, sociale şi culturale şi că le defineşte din punct de vedere obiectiv, al adevărului pur… Pretenţia de conştiinţă-oglindă este nefundată fiindcă junimiştii au reprezentat şi ei un ideal, au fost luptători, au fost un fenomen, că atitudinea lor a fost dictată de subiectivitatea lor, că n-au fost, cu un cuvânt, conştiinţe – oglinzi; 2. „Dacă în ideologia patruzecioptistă vorbeşte instinctul revoluţionar, dorinţa de renovare, în ideologia junimistă vorbeşte tendinţa de rezistenţă la inovaţiuni”; 3. „Junimismul este, mai înainte de toate, recomandarea de a ne feri de importarea civilizaţiei”; 4. „Junimismul echivalează cu nerecunoaşterea utilităţii de a transforma România într-o ţară cu caracter curat european”;

Ileana Mălăncioiu, răspunzându-i lui Gheorghe Grigurcu la afirmaţiile acestuia că multe poezii ale ei ar fi „nereuşite”, „bucolice” sau  înregistrări ale „satanismului rural”: „Dacă ne gândim unde s-a născut Eminescu, Blaga, Cioran şi alţi autori români peste numele cărora nu se poate trece, cred că e de prisos să ne mai frământe dilema de la care am plecat. În ce mă priveşte, am mari îndoieli că Petru Popescu ar fi mai rafinat decât Eminescu sau Blaga numai pentru că a scris „Un zeu între blocuri”. N-am auzit pe nimeni că Tolstoi este un scriitor venit de la ţară” (vezi Apostrof” nr. 1 din 2017);

Poeta Mirela Roznoveanu: „Ca într-un adevărat roman grec antic, a doua mea neşansă a fost frumuseţea, pe care am considerat-o un stigmat, care m-a vulnerabilizat, într-un sens, chiar victimizat. Pentru scriitorul român, o femeie inteligentă şi frumoasă nu poate fi nici profundă şi nici talentată. Evident, în România literatura aparţine, teritorial, bărbaţilor, care sunt alergici la intruziunile femeilor. Ca să mă afirm, am muncit enorm, dar am observat că între o mediocritate şi o femeie talentată va fi comentat, preferat, primul”;

Emanuel Modoc despre „douămiism”: „Douămiismul reprezintă, în contemporaneitate, un moment singular: nu există, în momentul de faţă, nici un raport de antagonism generaţional cu acesta.  Douămiismul – fie că a fost emulat în proiect de căutare a propriei individualităţi, fie că a fost de-a dreptul reiterat în imediat următoarea paradigmă de creaţie – nu a existat nici un moment în care acesta să fie contestat din raţiuni de legitimitate estetică. Chiar dacă poezia aşa-numită „postdouămiistă” (termen pe care nu l-aş recomanda tocmai pentru că douămiismul este considerat, pe bună dreptate, ultima generaţie de creaţie din literatura română) este deosebit de activă şi proteică, glisând între acalmie meditativă, nerv post-avangardist, nou ruralism şi postumanism deopotrivă, aceasta şi-a îmbrăţişat precursorii  imediaţi, găsind în ei modele de referinţă pentru raportarea la realităţile sociale ale spaţiului autohton postcomunist.  În acest context, reciclările neoexpresioniste sau biografist-minimaliste din producţiile apărute în acest deceniu au dat măsura influenţei generaţiei douămii în aceeaşi măsură în care au făcut-o  şi despărţirile faţă de milenarism (şi aici mă refer nu la o  detaşare violentă faţă de precursori, cât la prezenţa vădită a exerciţiului mimetic „de probă”, prin care poezia ultimilor cinci-şase ani şi-a dobândit o oarecare autonomie” (vezi „Apostrof” nr. 1 din 2017);

 

Pentru amatorii de statistici privind învăţământul: În „Dilema veche” nr. 681 din 2017, Liviu Papadima face un inventar al schimbării denumirilor Ministerul Învăţământului. Reluăm denumirile până la Revoluţia din 1989: „Se numea, în anul în care România a devenit Regat, „Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice”, denumire care a rezistat, se pare, aproape patru decenii, din 1881 până în 1920. Apoi, între 1920 şi 1929, Cultele s-au separat de Instrucţiunea Publică, pentru  a reveni , într-un interval de doi ani (1929 – 1931), în acelaşi minister, însă cu ordinea schimbată: „Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor”. A fost lărgit între 1931 şi 1934 – „Ministerul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor”, pentru a se reorganiza, în perioada 1934-1936, ca „Ministerul Instrucţiunii Publice”. Epitetul „naţional” apare pentru prima dată în titulatura oficială în 1936 şi durează până în 1940: „Ministerul Educaţiei Naţionale”. Noi reorganizări se fac în vremurile tulburi de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, pe perioade chiar de câte jumătate de an: „Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor” (14 septembrie 1940 – 15 februarie 1941) şi „Ministerul Instrucţiunii, Educaţiei, Cultelor şi Artelor” (15 februarie 1941 – 1 iunie 1941). După 23 august 1944, denumirea se schimbă cam la patru – cinci ani o dată: din nou „Ministerul Educaţiei Naţionale” (până în 1948), apoi „Ministerul Învăţământului Public” (până în 1952), devenit, pentru următorii cinci ani, „Ministerul Învăţământului” (1952 – 1957), expandat, până în 1962, ca „Ministerul Învăţământului şi Culturii”. După ce, pentru un răstimp, „cultura” se substituie „cultelor”, din 1962 până în 1971 se cheamă iarăşi „Ministerul Învăţământului”, rebotezat, pentru o perioadă record – 18 ani! -, „Ministerul Educaţiei şi Învăţământului”;

Gabriel Adrian Mirea (www.bookblog.ro) face o clasificare a comentariilor critice: „Cred că, în linii mari, sunt posibile patru tipuri de comentarii critice: de tip scoică, cu o perlă (poezie) înăuntru, de tip păun, cu un set de poezii răsfirate la sfârşitul comentariului, de tip colier, mai multe poezii ilustrând o anumită idee sau de tip şotron, cu un accentuat caracter aleatoriu, sărind din poem în poem conform unui algoritm subconştient”;

Marius Miheţ, în „România literară” nr. 11 din martie 2017, face un comentariu critic al cărţii „Mâţa Vinerii” („Polirom”, Iaşi, 2017) scrisă de Doina Ruşti. Arhitectura comentariului se pliază pe  trei piloni ce susţin motivul labirintului: 1.  labirintul identitar: bazat pe „conceptul de familie” care imprimă personajelor sensul apartenenţei la o stirpe specială; 2. labirintul magic: autoarea se comportă „ca un veritabil alchimist”, în timp ce tot „de acest labirint ţin şi mirosurile”; 3. labirintul politic: cu accent pe „prezenţa politică a Bisericii”;

 

Horia Vicenţiu Pătraşcu, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 3 din 2017, prezintă două dintre ideile fundamentale ale lui Constantin Noica – „închiderea care se deschide” şi „contradicţia unilaterală”: „Prin „închiderea care se deschide Noica are în vedere integrarea unor unităţi mai mici într-o unitate mai mare: „casa care se deschide în localitate, localitatea în ţară, ţara în continent ş.a.m.d.”. Prin „contradicţia unilaterală”- Noica aminteşte eternul conflict dintre parte şi întreg: „partea contrazice întregul, dar întregul nu contrazice partea”. În cele din urmă „partea” ajunsă la o conştiinţă de sine mai dezvoltată – individul maturizat – se va regăsi pe sine în întregul pe care înainte îl contrazicea într-un mod primitiv şi hotărât: se va descoperi ca „sine”, ca „noi”;

Matei Martin publică în „Dilema  veche” nr. 686 din aprilie 2017 un interviu cu scriitoarea Liliana Corobca. Venind vorba despre cenzură în România comunistă, intervievata prezintă câteva aspecte ale perioadei respective. Liliana Corobca  face referirile pornind de la considerentul că există două etape ale cenzurii comuniste în România: a) perioada anilor `50: 1.”prima operaţiune a fost epurarea cărţilor”; 2. „ cenzorii au fost afiliaţi pe lângă Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (DGPT); 3. „cenzorul trebuia să aibă dosar ireproşabil pe linie comunistă”; 4. „cenzorii erau persoane care nu absolviseră şcoala medie şi a căror grad de inteligenţă era relativ”; 5. „la început (1947-1949) era epurată toată literatura de dragoste. Începând cu 1950 „s-a dat drumul la dragoste”, dar era ceva convenţional: un sărut o dată la 300 de pagini sau o îmbrăţişare la câteva poeme” etc.; b) perioada anilor `60: 1. „a avut ca pretext apărarea secretului de stat”; 2. „cenzorii au fost transferaţi de la DGPT la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste”; 3. „mutarea cenzorilor  la CCES  a fost una de faţadă, Nicolae Ceauşescu vrând să pară mai democrat sau mai rebel în cadrul ţărilor de după Cortina de Fier”; 4. „se schimbă modul de recrutare a cenzorilor, sunt absolvenţi de facultate, sunt obligaţi să înveţe limbi străine, să meargă la cursuri postuniversitare”; 5. „în ceea ce priveşte literatura, partidul nu mai e chiar aşa de sever cu secvenţele de dragoste incluse în texte”etc.;

 

 

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate
Publicitate
Publicitate

Trending