Un exemplu de integritate și profesionalism a fost oferit astăzi de un subofițer al Jandarmeriei din Botoșani, arată instituția de forță pe pagina de socializare. În jurul orei 17.00, plutonierul Claudiu Balan, aflat în serviciul de pază și protecție instituțională la Judecătoria Botoșani, a găsit un smartphone pe trotuarul Bulevardului Mihai Eminescu.

Prompt și responsabil, jandarmul a demarat imediat verificările necesare pentru a identifica proprietarul. În mai puțin de 20 de minute, acesta a reușit să contacteze persoana care își pierduse telefonul și i-a restituit bunul.

Plutonierul Claudiu Balan este absolvent al Școlii Militare de Subofițeri Jandarmi „Petru Rareș” din Fălticeni, promoția de acum cinci ani. Din septembrie 2022, acesta își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, contribuind cu devotament la misiunile de asigurare a siguranței la unul dintre cele 18 obiective din competența instituției.

Acest gest simplu, dar plin de însemnătate, subliniază valorile fundamentale ale Jandarmeriei: integritate, respect față de cetățeni și implicare activă în sprijinul comunității, a explicat instituția.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 19 ianuarie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 19 ianuarie 2025:

Loto 6/49: 23, 48, 16, 32, 6, 35

Loto 5/40: 7, 23, 4, 29, 8, 24

Noroc: 0 9 5 7 8 9 9

Noroc Plus: 2 7 7 9 2 8

Super Noroc: 4 2 4 9 1 8

Joker: 36, 10, 33, 43, 31 + 5

Un duel plin de tensiune a deschis anul fotbalistic 2025 pe stadionul din Botoșani, unde FC Botoșani și CFR Cluj au remizat, 1-1, într-un meci ce a marcat și revenirea oficială a lui Leo Grozavu pe banca moldovenilor.

Gazdele au început partida cu următorul „11”: Anestis în poartă, alături de Friday Adams, Sadiku, Țigănașu, Pavlovic, Enriko Papa, Ferreira, Cîmpanu, Ongenda, Bodișteanu și Chică-Roșă. De cealaltă parte, Dan Petrescu a trimis în teren o formație solidă, cu Hindrich, Graovac, Bolgado, Aly Abeid, Camora, Tachtsidis, Kader Keita, Fica, Postolachi, Louis Munteanu și Korenica.

Debut sub presiunea clujenilor

Meciul a început cu o ofensivă agresivă a CFR-ului, care a deschis rapid scorul. În minutul 10, Korenica a finalizat precis, strecurând mingea pe lângă Anestis, și a aruncat tribunele botoșănene într-un oftat colectiv. Moldovenii nu au renunțat însă și au răspuns cu o ocazie uriașă în minutul 30, când Enriko Papa a fost la un pas de egalare, dar a ratat dintr-o poziție ideală. La pauză, tabela rămânea favorabilă oaspeților, 0-1.

Repriza a doua: spectacol și determinare

Reveniți de la vestiare, jucătorii lui Leo Grozavu au ridicat ritmul jocului. În minutul 50, Chică-Roșă a fost aproape să înscrie cu o lovitură de cap bine plasată, dar mingea a ajuns direct în brațele lui Hindrich. Lupta s-a intensificat pe teren, fiecare echipă căutând să-și impună superioritatea.

În cele din urmă, eforturile botoșănenilor au fost răsplătite. În minutul 85, Lopez a reușit să transforme o fază bine lucrată în golul egalizator, spre bucuria suporterilor locali. Scorul final, 1-1, reflectă un meci echilibrat, în care ambele echipe au arătat determinare și dorință de a începe noul an cu un rezultat pozitiv.

Astfel, primul meci oficial din 2025 pentru FC Botoșani a adus un punct muncit, într-o confruntare care promite un sezon plin de emoții pentru suporterii moldoveni.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Paul Aretzu, în “România literară” nr. 1-2 din ianuarie 2025, publică comentariul critic “Timpul şi scrisul” la volumul “Zilele  unui timp infernal” (Editura “Tracus Arte”, Bucureşti, 2024) al lui Gellu Dorian. Merită reţinute câteva idei ale celui care semnează cronica: 1. “cartea este o meditaţie (ironică, gravă) asupra timpului (în aspect diverse), asociată cu fascinaţia, la fel de inefabilă, de iluzorie, de justificabilă – nejustificabilă, a scrisului”; 2. “rostogolirea insidioasă, impercetibilă a timpului subiectiv, degradează, în esenţă, orice fel de realitate, induce sentimentul zădărniciei”; 3. “deprimat, dezamăgit, poetul este (într-o variantă postmodernistă a satire eminesciene “Scrisoare I”) afectat de monotonia vieţii, de inutilitatea timpului, care se iroseşte iremediabil, fiind insesizabil de profani, dar şi de cei lucizi”;4. “stilul poetului este unul evaziv, imagistic, metaforic, inspirit,  cu sugestii ale transcendentului, transfigurare a biografiei (poetice); 5. “cartea este una majoră, profundă, cu o mare încărcătură ideatică, o constructive stilistică rafinată, cu multe aluzii livreşti, culturale, recurgând la un imaginar deosebit de expresiv, de ingenios”;

Pr. Sava Marian, în Ziarul „Lumina” din 14 ianuarie 2025, publică un articol în care prezintă geneza romanului „Geniu pustiu” a lui Eminescu. Reţinem: „În urma morţii lui Aron Pumnul (ianuarie 1866), în casa căruia crescuse, Mihai Eminescu a părăsit frumoasa Bucovină pentru a merge spre locul de formare a dascălului său de suflet: Blajul. Acolo s-a interesat de oamenii şi evenimentele de la 1848 şi a cules primele date pentru romanul „Geniu pustiu”, redactat la Bucureşti şi Viena. Ceea ce a determinat scrierea volumului a fost proclamarea şi instaurarea regimului dualist, austro-ungar, în 1867, care a desfiinţat autonomia Transilvaniei, integrînd-o în Ungaria şi a impus tuturor naţiunilor din partea de răsărit a Austriei legile diabolice maghiare, care le lipsea de orice perspectivă de dezvoltare proprie şi prespunea transformarea românilor într-o masă de sclavi. Acţiunea romanului e de fapt o cronică a faptelor de luptă ale lui Iancu şi ale moţilor săi, decişi să-şi apere libertatea cu arma în mână.  Astfel, Eminescu ne înfăţişează o adevărată icoană a Revoluţiei de la 1848 sau, cum spunea Perpessicius, un jurnal al revoluţiei. O însemnare – Iancu, Axente şi Balint – făcută cu roşu la fila 48 a manuscrisului ne încredinţează că eroul lui Eminescu era Avram Iancu, chiar dacă în roman autorul nu îl numeşte aşa”;

Arhim. Mihail Daniliuc, în  Ziarul „Lumina” din 10 ianuarie 2025, publică eseul „Biserica strămoşească şi Mihai Eminescu”. Spune autorul: „Eminescu a fost un om profund religios şi a înţeles pe deplin locul şi rolul Bisericii Ortodoxe în devenirea noastră spirituală, culturală şi naţională.  El s-a dovedit un fiu devotat al Bisericii străbune, apărând-o cu demnitate şi responsabilitate. Ba chiar putem spune că s-a arătat un vajnic susţinător al ei, cu putere în cuvânt, împotriva unor presiuni externe asupra Ortodoxiei române la acea vreme, recunoscându-i Bisericii meritul de a fi cea dintâi şcoală a neamului şi numind-o „MAMA SPRITUALĂ A POPORULUI ROMÂN”.  Autorul prezintă articolul din  „Timpul” din 16 aprilie 1878, un alt articol din aceeaşi publicaţie din 12 aprilie 1881 şi intitulat „Şi iarăşi bat la poartă”. Tot din „Timpul”, din 2 februarie 1879, este prezentat articolul „Liber – cugetător, liberă – cugetare”. Mihai Daniliuc , referindu-se şi la  articolul „Din istoria mănăstirilor închinate” („Timpul, 10 august 1878), spune: „Eminescu înfăţişează o  succintă istorie a Muntelui Athos şi a modului de organizare a vieţii monahale de acolo, prezentând în final o scrisoare a arhimandritului Chiriac, botoşănean la origine, cârmuitorul unui schit sau al  unei chilii româneşti a cărei biserică avea hramul „Întâmpinarea Domnului”, dependentă canonic de Mănăstirea Cutlumuş, veche ctitorie a Basarabilor. Acesta venea cu rugămintea de a fi ajutat la întemeierea unei biblioteci în respectiva aşezare prin donarea de cărţi sau orice alt fel de bunuri pentru sprijinirea aşezării monastice”;

Cristian Pătrăşconiu, în „România literară” nr. 1-2 din ianuarie 2025, publică un interviu cu Martin Puchner, unul dintre umaniştii de top ai lumii, autorul volumului „Cultura. Surprinzătoarele conexiuni şi influenţe dintre civilizaţii”  (Editura „Trei”, Bucureşti, 2024).  Câteva idei din interviul amintit: 1. „pentru mine, cea mai cuprinzătoare definiţie a culturii ar fi: „CEEA CE NI SE TRANSMITE AUTOMAT NOUĂ, OAMENILOR, PRIN GENE”; 2. „ce aş numi eu cultură nu este know-how, ci know-why, de aici şi conflictul permanent dintre semnificaţii”; 3. „despre perioadele istorice, indiferent cât credem că ştim despre trecut, tot rămâne o parte imensă de necunoscut”; 4. „omul reproduce permanent cultura. Încercăm să ne reconectăm cu trecutul, căutăm rămăşiţele trecutului. Căutăm întreruperi şi lucruri care au fost date uitării”; 5. „cultura este în orice moment, ceva ce reclădim din bucăţi”;