La sfârșitul săptămânii trecute, în Parohia Vovidenia din municipiul-reședință, a avut loc Conferința cântăreților bisericești din Protopopiatul Botoșani. Evenimentul s-a încadrat în seria manifestărilor menite să cinstească ANUL COMEMORATIV AL IMNOGRAFILOR ȘI CÂNTĂREȚILOR BISERICEȘTI și a fost prezidat de părintele exarh arhimandrit Ioan Harpa, de la Mănăstirea Popăuți, părintele protopop   Petru Fercal și părintele profesor Partenie Apostoaie. În sală au fost prezenți cântăreții bisericești din municipiul Botoșani și din localitățile limitrofe.

În prima parte a prezentării s-au dezbătut mai multe subiecte legate de întreita slujire bisericească: preot, psalt și credincioși. Dintre acestea amintim: importanța cunoașterii istoricului și simbolismului actelor liturgice săvârșite de către preot precum și catehizarea credincioșilor în acest sens, necesitatea unei preocupări din partea preotului pentru a susține pregătirea și perfecționarea psalților, cântarea și lecturarea textelor în duhul rugăciunii, fără exagerări de romanțare a vocii sau grabă, respectarea tipicului moștenit prin Sfânta Tradiție și crearea unei atmosfere de rugăciune a inimii, de interiorizare, a tuturor celor care participă la săvârșirea slujbelor bisericești, conduita duhovnicească și vestimentația adecvată a psalților etc.

Întâlnirea a cuprins intervenții ale preoților organizatori pe marginea subiectului amintit, în timp ce  partea a doua a întâlnirii a cuprins o secțiune de întrebări din partea psalților prezenți care au primit răspuns de la preoții organizatori.

Strana este liantul dintre ALTAR și credincioși și în timpul slujbelor oficiate în biserică trăirea lăuntrică a celor prezenți depinde foarte mult de pregătirea și devotamentul cântăreților. Pe de altă parte, de starea sufletească a cântăreţului depinde şi cântarea. Vocea exprimă foarte bine trăirile interioare. Din păcate adesea ajung să interpreteze impersonal, să nu mai trăiască cântarea, din diverse motive. Și atunci credincioșii au ocazia să se convingă, dacă mai era nevoie, că „prin voce’şi exprimă omul tot ce simte în inima sa. Dacă e dispus sau vesel, dă cuvintelor sale un sens care bucură, iar dacă psaltul este măcinat de vreun necaz cântarea se transformă într-o melodie jalnică”.

Câteva din ideile desprinse din discuțiile inserate în conferința amintită amintesc că psalții au primit vistieria bisericii, cântăreții trebuie să insufle pe creștini la rugăciune. Din vremurile vechi, cântarea în comun și citirea Cazaniei au avut un mare rol în menținerea credinței ortodoxe.
Cui i s-a dat mult, mult i se cere, adică dascălul trebuie sa se implice cu toată râvna și dragostea în misiunea bisericii. Și un lucru foarte important pentru ca slujbele să fie înălțătoare este acela că psaltul trebuie sa fie cel mai bun prieten al preotului.