Casele a două familii din localitățile Poiana, orașul Flămânzi, și Ibănești au fost la un pas de a fi cuprinse de flăcări, în ultimele ore, în urma unor incendii izbucnite la nivelul coșurilor de fum.

Alarma a fost dată la timp, iar intervenția promptă a pompierilor a făcut ca pagubele să fie limitate, locuințele fiind salvate înainte ca focul să se extindă la întreaga construcție.

Pentru gestionarea situațiilor de urgență au fost mobilizate echipaje din cadrul Detașamentului de Pompieri Dorohoi și al Punctului de Lucru Flămânzi.

La fața locului au intervenit două autospeciale de stingere cu apă și spumă, precum și o ambulanță SMURD, pregătită să acorde primul ajutor în cazul în care situația ar fi impus acest lucru.

Din fericire, nu s-au înregistrat victime, iar familiile afectate au fost doar speriate de incident.

Potrivit primelor concluzii, cel mai probabil incendiile au fost provocate de coșuri de fum neprotejate termic față de materialele combustibile din structura acoperișului.

De asemenea, coșurile nu ar fi fost curățate de funingine, fapt care favorizează aprinderea și propagarea rapidă a focului.

Pompierii reamintesc populației importanța verificării și curățării periodice a coșurilor de fum, mai ales în sezonul rece, pentru prevenirea unor tragedii.

Pentru înlăturarea pericolului de incendiu ce poate apărea pe timpul exploatării coşurilor și a burlanelor de evacuare a fumului, trebuie adoptate următoarele măsuri:

✔️ verificarea coşurilor / burlanelor de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grinzi, astereală etc.);

✔️ păstrarea distanţei dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului;

✔️ îngroșarea zidăriei coşului la trecerea prin planşee, lăsându-se un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului;

✔️ tencuirea şi văruirea părţii din pod a coşului de fum, în scopul detectării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn: grinzi, bârne, suport acoperiş etc.);

✔️ curățarea periodică a coșurilor de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare.

Dacă astăzi, 21 decembrie, participați la Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă „Din străbuni, din oameni buni”, organizat în Centrul Istoric al municipiului Botoșani, trebuie să știți că vor fi impuse restricții temporare de trafic.

Între orele 11.00 – 12.00, circulația autovehiculelor va fi restricționată progresiv, sub coordonarea echipajelor de poliție rutieră, pentru a permite desfășurarea în siguranță a Paradei formațiilor participante.

Traseul vizat de restricții este: Centrul Istoric – Biserica Uspenia – Calea Națională – Direcția Muncii – strada Cuza Vodă – strada Nicolae Iorga – Pod de Piatră – sens giratoriu Bazar – Calea Națională – strada 1 Decembrie.

Autoritățile recomandă șoferilor să aleagă rute alternative de deplasare, iar în cazul întâlnirii coloanei aflate în mișcare, să manifeste înțelegere și să reducă viteza pentru evitarea oricărui pericol.

De asemenea, participanții sunt rugați să respecte măsurile stabilite de organizatori și indicațiile forțelor de ordine. În situația sesizării unor fapte antisociale, sprijinul jandarmilor poate fi solicitat direct, la fața locului.

Manifestarea va debuta la ora 10:30, cu spectaculosul Dans al căiuților, susținut de formații participante din județul Botoșani, un moment așteptat în fiecare an de publicul de toate vârstele.

De la ora 12:00, pe scena festivalului va avea loc spectacolul folcloric, cu participarea formațiilor din numeroase localități ale județului Botoșani, printre care Avrămeni, Broscăuți, Bucecea, Corlăteni, Corni, Coșula, Curtești, Dobârceni, Durnești, Havârna, Hănești, Hlipiceni, Ibănești, Manoleasa, Negreni, Oneaga, Pomârla, Sarafinești, Săveni, Știubieni, Suharău, Sulița, Todireni, Tudora, Vârfu Câmpului și Vorona.

Ediția aniversară va fi completată de prezența unor formații invitate din județele Bacău, Iași, Neamț, Suceava și Vrancea, oferind publicului un adevărat regal de tradiții, costume populare și obiceiuri strămoșești.

Sfânta Iuliana a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305) și era din cetatea Nicomidia, (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), familia sa fiind de neam ales. Tatăl muceniței, bogatul păgân Africanus, unul dintre demnitarii Nicomidiei care avea legături la curtea împăratului Maximin (285-305), dorea înrudirea cu familia tânărului Elevsie, o altă familie bogată din același oraș.

Pentru că la romani se obișnuia logodna timpurie a doi tineri, Iuliana, care nu avea decât 9 ani, s-a văzut logodită cu Elevsie. Însă nimeni nu știa că tot de la o vârstă așa fragedă Iuliana era creștină în ascuns. Toți cei din jurul ei îi admirau frumusețea, cumințenia și înțelepciunea. Iuliana citea, dar nu legendele zeilor păgâni, ci învățătura Sfintelor Scripturi, lucru pe care nu-l știau nici părinții și nici logodnicul.

Trecând șapte ani de când se logodise și apropiindu-se ziua nunții, Iuliana s-a gândit să pună o condiție soțului ei, spunându-i: „Nu fac nuntă până nu vei fi eparh”.  Deși condiția era destul de grea, căci funcția de eparh (conducător al unei întregi provincii) era una foarte înaltă și greu de obținut, împăratul i-a acordat această funcție lui Elevsie, după multe străduințe.

Tânărul s-a întors acasă pentru a o înștiința pe Iuliana de această mare bucurie, însă de data aceasta Iuliana i-a spus adevărul și i-a mărturisit că este creștină și că nu se poate căsători cu el. Acest fapt a atras mânia tânărului, care odată ajuns în funcția de eparh al provinciei a încercat, cu acordul tatălui muceniței, să o facă să se lepede de Hristos.

Neputând să o înduplece să își lase credința, prigonitorul a supus-o chinurilor, omorând-o în cele din urmă cu sabia. Trupul Sfintei Mucenițe Iuliana a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia, care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o biserică în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici sfintele sale moaște.

21 decembrie- solstițiul de iarnă. Duminică, pe 21 decembrie, la ora 17:03 (ora României) va avea loc solstițiul de iarnă. Fenomenul marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului și reprezintă, din punct de vedere astronomic, începutul sezonului rece în emisfera nordică.

Mai exact, începând cu această și și până la solstițiul de vară din 21 iunie 2026, durata zilelor va începe să crească treptat, în timp ce nopțile se vor scurta, potrivit ritmului natural al succesiunii anotimpurilor.

Deși iarna meteorologică sosește în fiecare an încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de cel al solstițiului de iarnă.  Fenomenul este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcarii reale a Pământului în jurul Soarelui, potrivit site-ului astro-urseanu.ro.

21 decembrie, solstițiul de iarnă. Ce se întâmplă în această zi

Solstițiul de iarnă este ziua cu cea mai scurtă perioadă de lumină naturală din an. În același timp, noaptea este cea mai lungă, marcând oficial începutul iernii astronomice.

La data solstițiului de iarnă, pentru București, durata zilei va fi de doar 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea se va întinde pe parcursul a 15 ore și 10 minute, precizează sursa citată.

Fenomenul se produce atunci când Soarele atinge cea mai sudică declinație față de ecuatorul ceresc, ajungând la aproximativ 23°27′ sud, deasupra Tropicului Capricornului.

Rezultatul:

• cea mai scurtă zi a anului,
• cea mai lungă noapte,
• un Soare care urcă foarte puțin pe cer la amiază.

Adrian Șonka, cercetător în astronomie la Observatorul Amiral Vasile Urseanu explică fenomenul astfel: „Solstițiul de iarnă marchează începutul iernii astronomice, momentul în care Soarele atinge cea mai sudică poziție pe sfera cerească. În această zi, răsăritul și apusul se deplasează simetric spre sud, determinând astfel cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte a anului”.

Această zi marchează un prag important: de la 21 decembrie și până la solstițiul de vară din 21 iunie 2026, durata zilelor va crește treptat și continuu, în timp ce nopțile vor deveni din ce în ce mai scurte.

De unde provine cuvântul „solstițiu”

Cuvântul solstițiu provine din latinescu „solstitium”. Este format din „sol”, care se traduce prin „soare” și „sitium”, derivat al cuvântului „stiti”, care înseamnă „a se opri”.

Denumirea sugerează ideea de „soare nemișcat”, pentru că în această perioadă poziția Soarelui pare să stagneze înainte de a începe ascensiunea lentă pe cer.

Rădăcinile ancestrale ale tradițiilor solstițiului de iarnă

Solstițiul de iarnă nu este doar un eveniment astronomic, ci și un moment profund simbolic în majoritatea culturilor lumii. De-a lungul istoriei, oamenii au sărbătorit această zi ca pe un moment de renaștere a luminii, de speranță și de reînnoire.

Culturile antice, precum cele din Mesopotamia, recunoșteau doar două anotimpuri: vara și iarna. Solstițiile aveau loc la mijlocul acestor anotimpuri, motiv pentru care sunt uneori numite mijlocul iernii sau mijlocul verii, deși din punct de vedere astronomic marchează începutul fiecărui anotimp.

Cea mai veche mențiune scrisă despre o sărbătoare dedicată revenirii Soarelui datează din Mesopotamia antică, de acum peste 4.000 de ani. Sărbătoarea se desfășura pe parcursul a 12 zile și avea rolul de a-l sprijini pe zeul Marduk – zeul suprem al Mesopotamiei, considerat un apărător al ordinii și echilibrului universului – să restabilească ordinea în regiune pentru încă un an.

Un aspect al tradițiilor solstițiului îl reprezintă structurile megalitice (monumente masive din piatră) construite pentru a urmări traiectoria Soarelui, precum „Stonehenge” din Anglia și „Newgrange” din Irlanda. Potrivit specialiștilor, pietrele de la Stonehenge, care datează din jurul anului 2050 î.Hr., au fost poziționate astfel încât razele soarelui la apus să cadă într-un anumit mod în ziua solstițiului de iarnă.

Pentru popoarele păgâne, solstițiul de iarnă reprezenta renașterea Soarelui, momentul în care Marea Zeiță dădea naștere unei noi forțe solare, reînnoind ciclul anotimpurilor. Romanii celebrau această zi prin cinstirea lui Saturn, zeul recoltelor, și a lui Mithras, zeul luminii, demonstrând importanța acestui eveniment astronomic în diverse culturi.

Solstițiul de iarnă – Tradiții, superstiții și credințe populare

Solstițiul de iarnă este înconjurat de o serie de superstiții și credințe populare. În tradiția populară românească, solstițiul marchează reînnoirea energiei casei și familiei. În unele zone ale țării, oamenii aprind focuri ritualice, curăță gospodăria și pregătesc alimente speciale pentru a alunga spiritele rele și a atrage noroc în noul an.

Se spune că este esențial să nu petreci noaptea solstițiului singur, ci în compania celor dragi – un simbol al unității și sprijinului reciproc în fața întunericului.

Focurile aprinse pe dealuri alungă spiritele rele și celebrează triumful luminii asupra nopții.

Oferirea de pomană celor nevoiași devine un act de compasiune și generozitate, amintindu-ne că lumina pe care o așteptăm trebuie să strălucească mai întâi în inimile noastre.

Aceste practici, deși simple, poartă în ele înțelepciunea unor generații care au înțeles că solstițiul nu este doar un fenomen astronomic, ci un moment de transformare spirituală și socială.