Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceaușescu fusese huiduit în timpul unui discurs, se menționează în lucrarea ”România. Date și fapte. 1989-2009”. După spargerea mitingului, pe străzile din jur, mii de oameni manifestează pentru democrație și împotriva dictaturii. Grupurile de protestatari se regrupează în zonele centrale ale Bucureștilor, în Piața Romană și la Sala Dalles, scandând ”Democrație!”, ”Libertate!”, ”Jos dictatura”, ”Jos comunismul”, ”Moarte tiranului!”. La ora 14.00 în centrul orașului apar primele blindate și autoamfibii.

După sosirea întăririlor, forțele de ordine au făcut uz de gaze lacrimogene și de bastoane pentru a dispersa manifestanții, care au fugit pe străzile laterale. Acțiunea de dispersare a demonstranților din spațiul strâmt al Căii Victoriei a fost relativ simplă, dar s-a dovedit mult mai dificilă în Piața Universității. ”Piață și, în egală măsură, punct de intersecție a două bulevarde, această zonă se întinde sub geamurile hotelului Intercontinental, clădire turn în care se cazau în mod tradițional mulți dintre vizitatorii străini ai României comuniste. Acesta avea să devină punctul central al revoluției din București” (”Revoluția română din decembrie 1989”, Editura Humanitas, București, 2006). Față în față cu protestatarii din Piața Universității erau scutierii, în spatele cărora erau dispuse mai multe vehicule de pompieri și transportoare blindate cu soldați înarmați. Spre seară, au sosit noi întăriri militare.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/Arhiva istorică AGERPRES

În cursul serii, demonstranții, majoritatea tineri, se concentrează în fața hotelului Intercontinental, unde ridică o baricadă în fața dispozitivului de intervenție. Forțele de ordine primesc ordinul să ”curețe zona”. În cursul nopții se trage asupra demonstranților de la Intercontinental și din Piața Universității, căzând numeroși morți și răniți. Mai mulți tineri au fost uciși în fața Sălii Dalles. Numeroși manifestanți, majoritatea tineri, sunt arestați și încarcerați la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureștilor, unde sunt torturați cu cruzime. După ce manifestanții sunt alungați, unități de salubrizare spală asfaltul de sânge. Bilanțul nopții de 21/22 decembrie 1989 de la București fost de 49 de demonstranți morți, 463 răniți și 698 arestați.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timișoara au avut loc manifestații pentru a șasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul și s-au îndreptat spre Piața Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni. S-a constituit Frontul Democratic Român din Timișoara, care a difuzat o ”Declarație-Program”. La Brașov, câteva zeci de mii de oameni s-au adunat în fața Comitetului județean PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al Comitetului Județean PCR era Nicu Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu, au ieșit în stradă câteva mii de manifestanți.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

În data de 22 decembrie 1989, la primele ore ale zilei, marile uzine bucureștene și-au încetat activitatea, iar grupuri masive de muncitori de la ”Grivița Roșie”, ”Vulcan”, ”23 August”, ”Pipera”, ”Republica”, Întreprinderea de Mașini Unelte și Ansamble București au părăsit locul de muncă și s-au îndreptat spre centrul Capitalei. Înaintarea lor a fost oprită de baraje formate din trupe de miliție, securitate și armată la câteva sute de metri de sediul Comitetului Central al PCR. Zecile de mii de manifestanți au produs o enormă presiune asupra dispozitivului militar care a rezistat, fără a riposta. (”România. Date și fapte. 1989-2009”)

În jurul orei 10.00 are loc o ședință la care participă unii membri ai CPEx al PCR. Nicolae Ceaușescu anunță că generalul Milea, pe care-l califică drept trădător, s-a sinucis. La ora 10.59 postul de radio anunță că prin decret prezidențial se instituie ”starea de necesitate” pe întreg teritoriul României. Anunțul a fost urmat de știrea: ”Informăm că ministrul forțelor armate a acționat ca un trădător împotriva independenței și suveranității României și, dându-și seama că este descoperit, s-a sinucis”. Amintind despre ”tensionatul anunț referitor la sinuciderea generalului Milea, în care se vorbea insistent despre comportamentul trădător al acestuia”, Peter Siani-Davies menționează faptul că, ulterior, ”circumstanțele morții lui Milea au fost mult timp subiect de dezbatere”. (”Revoluția română din decembrie 1989”)

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU/Arhiva istorică AGERPRES

Vestea sinuciderii generalului Vasile Milea s-a răspândit imediat. Mii de cetățeni au pornit spre centrul orașului. După ora 11.00, în condițiile fraternizării armatei cu demonstranții, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă ca aceasta să se retragă în cazărmi. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, București, 2003). Sutele de mii de manifestanți scandează ”Armata e cu noi!” și invadează Piața Palatului. O parte din manifestanți forțează intrările și pătrund în Comitetul Central.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/Arhiva istorică AGERPRES

La ora 12.06, Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu, însoțiți de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe și două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR la bordul unui elicopter. Elicopterul a ajuns mai întâi la reședința prezidențială de la Snagov, de unde, după o scurtă escală, a decolat din nou, de data asta doar cu soții Ceaușescu și cu gărzile lor de corp, apoi a aterizat pe un câmp aproape de Titu. De acolo, soții Ceaușescu au ajuns cu o mașină în apropiere de municipiul Târgoviște, unde, în jurul orei 15.30, au fost arestați. Cei doi au fost ulterior transferați la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște.

Foto: (c) VIOREL LĂZĂRESCU/Arhiva istorică AGERPRES

După fuga lui Ceaușescu din București, mulțimii care ocupa Piața Palatului i s-au alăturat zeci de mii de cetățeni, care au ieșit din case și au invadat largile bulevarde ale orașului. Mulțimea a năvălit în clădirea Comitetului Central. Protestatarii au urcat în balconul clădirii, de unde au început să se adreseze mulțimii din Piața Palatului, în timp ce manifestanții scandau ”Libertate!”, ”România!”, ”Nu plecăm!”.

În același timp, oamenii au început să se adune în jurul sediului Televiziunii. La radio se transmiteau în direct evenimentele. Postul de televiziune își începe emisiunea având în platou un grup de manifestanți în frunte cu actorul Ion Caramitru și poetul Mircea Dinescu, cunoscut disident. Acesta din urmă anunță în direct populația că ”dictatorul a fugit”, strigând ”Victorie! Frați români, am învins!”. (”România. Date și fapte. 1989-2009”)

Foto: (c) CODRUŢA DRĂGOESCU/Arhiva istorică AGERPRES

Între orele 14.15 și 16.00, unități ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Națională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituții și unități de interes strategic. Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

În seara zilei de 22 decembrie 1989 se constituie noul organism al puterii de stat – Frontul Salvării Naționale (FSN), având drept scop ”instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român”. La posturile de radio și televiziune a fost transmis ”Comunicatul către țară” al Consiliului FSN, în care se arăta: ”Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN”. (”Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, București, 2003). A fost făcut cunoscut, totodată, un program vizând democratizarea vieții politice și sociale în România. Programul cuprindea deziderate precum abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituții; promovarea liberei inițiative în economie; sprijinirea micii producții țărănești; democratizarea învățământului și culturii; respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale; respectul deplin al drepturilor și libertăților omului; integrarea în procesul de construire a unei Europe unite etc. (”România. Date și fapte. 1989-2009”). În Consiliul FSN au fost desemnați provizoriu ca membri Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dan Deșliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marțian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza, Ion Iliescu și alții.

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/Arhiva istorică AGERPRES

În după-amiaza zilei de 22 decembrie a apărut ”Libertatea”, primul ziar al Revoluției române, iar seara au apărut primul număr al ziarului ”Tineretul Liber”, precum și, în ediție specială, ziarul ”Scânteia Poporului”.

Televiziunea Română a transmis în direct evenimentele din Piața Palatului din 22 decembrie 1989. Spre seară apar relatări despre focuri izolate de armă, care apoi se înmulțesc, odată cu lăsarea întunericului. Se răspândesc zvonuri alarmiste, unele făcând referire la existența unor teroriști. Cei aflați în balconul Comitetului Central lansează constant apeluri la calm.

După orele 18.00 și în tot cursul nopții de 22 spre 23 decembrie 1989 elemente diversioniste necunoscute deschid focul simultan în mai multe puncte din București. Se înregistrează victime în rândul armatei și populației civile. Sediul Televiziunii este atacat în forță, și pentru puțin timp emisia este întreruptă. Se trage și în Piața Palatului, fiind vizat sediul Comitetului Central. În schimbul de focuri din Piața Palatului, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal (ce adăpostea Muzeul de Artă) spre clădirea CC al PCR și asupra mulțimii din piață, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.

Foto: (c) MIRCEA HUDEK/Arhiva istorică AGERPRES

Demonstrații și confruntări armate au avut loc în zilele de 21 și 22 decembrie 1989 și în celelalte orașe mari ale țării – Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Brașov, Iași, Craiova. La Timișoara, în 22 decembrie, populația orașului a fost pentru a șaptea zi în stradă. Spre seară, grupuri de diversioniști au declanșat atacuri asupra locațiilor strategice din oraș și asupra unităților militare. Și la Sibiu obiective strategice din oraș au fost atacate spre seară de grupuri de diversioniști.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/Arhiva istorică AGERPRES

Bilanțul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morți (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) și 3.321 răniți (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, București, 2003).

***
Materialul are la bază lucrările: ”România. Date și fapte. 1989-2009”, editată de Agenția Națională de Presă AGERPRES (2010); ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, București, 2003); ”Revoluția română din decembrie 1989”, de Peter Siani-Davies (Editura Humanitas, București, 2006); ”Despre 1989. Naufragiul utopiei”, de Vladimir Tismăneanu (Editura Humanitas, București, 2009).