Echinocțiul de primăvară marchează sosirea primăverii astronomice în emisfera nordică în timp ce în emisfera sudică începe toamna astronomică. Este practic data la care se spune că „ziua este egală cu noaptea”, adică orele de lumină sunt egale cu cele de întuneric, relatează alba24.ro.
Echinocțiul de primăvară va fi în 21 martie, la ora 23.24, potrivit astrourseanu.ro
Odată cu echinocţiul de primăvară în emisfera de nord începe primăvara din punct de vedere astronomic şi durează aproximativ 92 de zile. Cuvântul „echinocţiu” derivă din cuvântul francez „équinoxe”, care, la rândul lui, provine din latinescul „aequinoctium”, format din „aequus” – „egal” şi „nox”, „noctis” – „noapte”.
La momentul echinocţiului de primăvară, Soarele traversează ecuatorul ceresc trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilei cu cea a nopţii, indiferent de latitudine.
La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est şi apune în punctul cardinal vest.
Cele două puncte de pe ecliptică, în care se află Soarele în momentul echinocţiului, se numesc puncte echinocţiale, fiind denumite punctul vernal şi, respectiv, punctul autumnal. Astfel, în acelaşi moment, în emisfera sudică se produce echinocţiul de toamnă.
Fenomenul nu se produce la aceeaşi dată
De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeaşi dată datorită faptului că anul calendaristic nu este egal cu cel tropic. Echinocţiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare şi, începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creştere, iar cea a nopţii în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstiţiul de vară.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul este invers, acest moment marcând începutul toamnei astronomice, în regiunile polare, în emisfera nordică, începe lunga zi polară, iar în cea sudică începe noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni.
Conform tradiţiei creştine, Paştele este sărbătorit întotdeauna în prima duminică după Luna Plină de după echinocţiu.
Al doilea echinocţiu al anului reprezintă momentul când soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera cerească nordică în cea sudică, în jurul datei de 23 septembrie, marcând echinocţiul de primăvară în emisfera sudică şi echinocţiul de toamnă în emisfera nordică. Punctul de intersecţie din acest moment al eclipticii cu ecuatorul ceresc se numeşte punctul autumnal, potrivit Agerpres.
Echinocțiu de primăvară 2023 – semnificații
Echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal.
Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei.
Echinocțiu de primăvară 2023 – tradiții și obiceiuri
Oamenii recunosc echinocţiul de primăvară de mii de ani. Pentru multe civilizaţii antice, evenimentul marca reîntoarcerea la belşug – adică hrana începea să fie procurată mai uşor. Mai mult, vechii egipteni au construit Sfinxul în aşa fel încât acesta „priveşte” exact în punctul în care soarele răsare cu ocazia echinocţiului de primăvară. Totodată, prima zi de primăvară astronomică coincidea cu prima zi a anului persan şi era marcată prin 13 zile de petreceri.
Pe vremea dacilor, numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară, mai ales pentru importanța sa în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general.
La Şinca Veche, unde se presupune că dacii aveau într-adevăr un lăcaş de cult în grotă, s-ar fi desfăşurat dansuri rituale şi sacrificii cu ocazia echinocţiului de primăvară.
După convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit o transformare. Obiceiul aprinderii focurilor, pentru a arde iarna şi a renaşte spiritul primăverii a fost asimilat în creştinismul românesc sub forma Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina şi întuneric. Se marchează astfel în chip ritualic un fenomen astronomic obişnuit, dar care da direcţia pentru activităţi omeneşti specifice.
Cu prilejul echinocţiului se sărbătoreşte şi pornirea plugului, moment consacrat în mai toate culturile lumii, indiferent de religie.
Odată cu echinocţiul de primăvară, începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: „Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.
Tradițional, momentul Echinocțiului este un moment de armonie și echilibru, în care ziua și noaptea sunt într-o perfectă balanță.
Google News
