Duminică, 13 aprilie, creștinii ortodocși și catolici celebrează împreună Duminica Floriilor, marcând astfel Intrarea Domnului în Ierusalim. Este un moment cu totul special, întrucât ambele confesiuni prăznuiesc această zi în aceeași dată – o coincidență rară în calendarul religios. Floriile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători care preced Paștele, fiind celebrate cu o săptămână înaintea Învierii Domnului, care în acest an va avea loc pe 20 aprilie.

Denumirea populară, „Florii”, provine din vechile tradiții păgâne și este legată de zeița romană Flora, simbol al reînvierii naturii. De-a lungul timpului, aceste obiceiuri s-au contopit cu sărbătoarea religioasă a Intrării lui Iisus în Ierusalim, eveniment cunoscut în calendarul bisericesc și ca Duminica Stâlpărilor.

Potrivit relatărilor din Evanghelia după Ioan, Mântuitorul a intrat de trei ori în Ierusalim, această ultimă intrare fiind una cu o profundă semnificație spirituală.

Templul Domnului

Prima dintre ele a fost în anii 27-28. Atunci Iisus Hristos a mers la templul Domnului (Ioan 2, 13). În anul 29, la sărbătoarea Corturilor, când Mântuitorul S-a suit la templu, venind din Galileea, a avut loc a doua venire. Atunci Iisus Hristos a vorbit mulţimilor tulburate de prezenţa Sa (Ioan 7; 14). Ultima venire, aceasta pe care Biserica o sărbătoreşte astăzi, a avut loc în anul 30 („Dicţionarul de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).

Templul din Ierusalim, în care se săvârşeau slujbele şi se citeau şi se explicau Legea şi prorocii, a fost ridicat de regele Solomon şi a fost distrus odată cu Cetatea Sfântă, iar poporul Israel a fost dus în robie de către regele Babilonului Nabucodonosor.

Au fost rezidite atât oraşul cât şi templul după întoarcerea din robia babiloniană în anul 538 î.Hr. La templu veneau israeliţii de pretutindeni cel puţin odată pe an pentru a se închina şi a aduce jertfe.

Cea din urmă construcţie a templului cuprindea în vremea Mântuitorului o suprafaţă de cinci hectare şi se situa pe o colină în trei trepte suprapuse.

La serviciul templului erau folosite douăzeci de mii de persoane. Toţi aceşti slujitori erau repartizaţi în douăzeci şi patru de grupe, fiecare dintre ele asigurând slujirea la templu timp de o săptămână („Dicţionarul Noului Testament”, pr. dr. Ioan Mircea, 1995).

„Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie”

La prima venire, Iisus Hristos a găsit la templu o parte a spaţiului care era destinat explicării şi citirii scrierilor sfinte ocupată de vânzătorii de animale şi de schimbătorii de bani.

În această situaţie, potrivit spuselor Evangheliei „Râvna casei tale mă mistuie” (Ioan 2, 17), Iisus cu un bici din ştreanguri i-a scos pe toţi afară din templu, schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele … „Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie” (Ioan 2, 17).

Ultima venire a Domnului în Ierusalim

Ultima venire a Domnului în Ierusalim, cea pe care o sărbătorim în Duminica Floriilor, a avut loc cu câteva zile înainte de a suferi Jertfa de pe Golgota.

A fost o intrare triumfală a Mântuitorului Hristos în cetatea sfântă. Mulţimile L-au aclamat ca pe un împărat, a fost singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, cum spune arhimandritul Ilie Cleopa, în vol. „Predici la Praznice Împărăteşti” (1996).

A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie

Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o astfel de intrare în vechea cetate a Ierusalimului, potrivit părintelui Cleopa.

A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Şi, în al doilea rând, ca să fie recunoscut după Lege de neamul în care s-a născut că El este Mesia, cel aşteptat, Mântuitorul lumii, cel pe care L-au făcut cunoscut prorocii Vechiului Testament.

În această zi sunt împărţite ramuri de salcie binecuvântate

Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).

„Intră astăzi Hristos cu slavă în Ierusalim, ca un Împărat, ca să împărăţească în veci peste îngeri şi peste oameni. Vine să arate lumii că El singur este adevăratul Împărat şi Mântuitor. Vine Hristos în Ierusalim să se dea de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor plini de zavistie şi răutate, care căutau să-L omoare.

Vine Mântuitorul spre patimă de bunăvoie, ca să fie vândut de ai Săi în mâinile dregătorilor, să fie răstignit pe cruce şi să moară pentru mântuirea noastră, iar a treia zi să învieze”, arată părintele Cleopa în Predica la Duminica Floriilor.

Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate.

Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc.

Menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a fost preluată, în scurt timp, de întreaga lume creştină.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Tradiții în Duminica Floriilor

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot.

După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă, pe care le va păstra într-un loc curat, de regulă lângă o icoană.

Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale.

S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Obiceiuri legate de ramurile de salcie

Pe de altă parte, ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

Ramul de salcie adus din biserică la Florii este bun de dragoste, și cei bătrâni ating cu ei copiii pentru a crește.

În unele zone ale țării se obișnuiește ca ramurile de salcie să fie puse și la mormintele rudelor, în acest mod aceștia vor ști că se apropie Paștele.

De asemenea, unele persoane folosesc crenguțele de salcie pentru a se lega cu ele în jurul taliei, să nu-i doară mijlocul și să fie rezistenți la muncile câmpului ce vor urma.

În ziua de Florii e bine să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, să nu te doară șalele.

Totodată, în ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.

Superstiții în Duminica Floriilor. Ce se spune despre vreme de Florii

Ziua de Florii aduce cu ea superstiții legate, în principal, de cum va fi vremea de Paște sau cum va fi timpul în vara ce va urma.

Se spune astfel că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Nu se spală pe cap, ca să nu înflorească la fel ca pomii.

Începe Săptămâna Patimilor

Începând cu ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în cadrul privegherilor.

Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.

Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni

În timpul unui an bisericesc, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni, în timpul Postului Paştilor: miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare.

La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.

Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.