Duminica a patra din Postul Mare este numită și Duminica Sfântului Ioan Scărarul pentru că, în această duminică, se face o pomenire deosebită Sfântului Ioan Scărarul, deși el este prăznuit, de obicei, pe 30 martie. Deci, pomenirea Sfântului Ioan Scărarul nu se face pentru că ar fi ziua trecerii lui la viața veșnică, ci el este pomenit în duminica a patra din Post ca dascăl al pocăinței.

El se numește „Scărarul” pentru că a scris o carte deosebită pe care a intitulat-o Scara virtuților sau Scara paradisului, prin care ne arată cum, prin lepădarea de patimi și prin dobândirea virtuților, oamenii urcă duhovnicește, în sufletul lor, spre învierea sufletului și spre întâlnirea cu Hristos cel răstignit și înviat, adică prin comuniunea cu Dumnezeu ei dobândesc raiul sau paradisul. Sfântul Ioan Scărarul a trăit în ultima parte a secolului al Vl-lea și prima parte a secolului al VII-lea, a murit în anul 649 și a fost prețuit totdeauna de Biserică în calitatea sa de înțelept duhovnic, vindecător de suflete, dascăl al pocăinței.

Cartea sa, numită Scara, a fost multă vreme un manual de formare duhovnicească a călugărilor, fiind citită secole de-a rândul cu multă atenție și cu multă dragoste în toate mănăstirile. Ceea ce reținem în mod deosebit din această lucrare este faptul că adevărata pocăință este izvor de bucurie. El vorbește despre lacrimile pocăinței cele de bucurie aducătoare.

Bucuria pe care lacrimile pocăinței o aduc este bucuria Duhului Sfânt, pe care Dumnezeu o dăruiește celor ce își plâng păcatele și primesc iertare. Aceasta este bucuria iertării, bucuria ridicării, bucuria înnoirii, bucuria sfințirii sufletului omului păcătos, bucuria învierii lui din moartea păcatelor și a patimilor. Scara a fost și încă mai este, în multe mănăstiri, călăuză duhovnicească în lupta împotriva patimilor și în dobândirea virtuților. În cartea aceasta se vede că Sfântul Ioan a scris cum a trăit și a trăit cum a scris.

De aceea, în duminica a patra din Postul Sfintelor Paști, el este pomenit ca „scară” sau întăritor al celor ce se nevoiesc și urcă sau sporesc duhovnicește, atât prin pilda vieții, prin scrisul său, cât și prin rugăciunile pentru cei ce se luptă duhovnicește, așa după cum ne arată cartea Triodului: „Întărind ca niște trepte virtuțile, spre cer te-ai suit cu adevărat luminând, prin dreapta credință, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor, și păzești pe oameni de vătămarea lor, o Ioane, scara virtuților; și acum te rogi, să se mântuiască robii tăi” (1).

Fiind icoană a înfrânării și a ascezei, Sfântul Ioan Scărarul este numit în Triod „rai al virtuților”, „legiuitorul ascezei (nevoinței)” și „făptuitorul” prin excelență (2). Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan Scărarul este o făclie și o bună călăuză duhovnicească postitorilor în urcușul lor spre Înviere, spre Lumina Sfintelor Paști.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News