Patriarhul Teoctist, care a păstorit Biserica Ortodoxă Română vreme de 21 de ani, s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, județul Botoșani. Părinții săi, Marghioala și Dumitru Arăpașu, erau oameni credincioși și evlavioși. La Botez a primit numele Toader, fiind al 10-lea din cei 11 copii ai familiei.
A intrat în mănăstire fiind numit frate la Mănăstirea Vorona în anul 1928. A fost tuns în monahism la Bistrița, județul Neamț, sub numele Teoctist, la 6 august 1935.
Prea Fericitul Părinte Teoctist, 1980.
Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES
Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a aprobat, la 4 ianuarie 1937, hirotonia monahului Teoctist în treapta de ierodiacon. A fost hirotonit de către arhiereul Ilarion Băcăuanul, în biserica Precista din Roman.
Publicitate
A absolvit Seminarul Monahal de la Mănăstirea Cernica în 1940, în același an s-a înscris la Facultatea de Teologie din București, pe care a absolvit-o în anul 1945, primind calificativul ‘Magna cum laude’. Lucrarea de licență a fost susținută în cadrul Catedrei de Liturgică, sub conducerea profesorului liturgist Petre Vintilescu.
Patriarhul Teoctist, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1990.
Foto: (c) CORNEL MOCANU/Arhiva istorică AGERPRES
În paralel, a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor.
În data de 1 martie 1945 a fost transferat la Centrul Eparhial din Iași. A fost hirotonit ieromonah de sărbătoarea Bunei Vestiri în 1945, de către arhiereul Valeriu Botoșăneanul, la Catedrala Mitropolitană din Iași. În 1946 a fost hirotesit arhimandrit.
Lucrări anuale ale Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, desfăşurate sub preşedinţia Prea Fericitului Părinte Teoctist, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 2005.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI/Arhiva istorică AGERPRES
Între anii 1945-1947 a fost preot slujitor, iar apoi mare eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1946-1948). În această perioadă a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Iași.
PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a participat la slujba de prăznuire a Sfantului Apostol Andrei la biserica din cartierul Chitila, 2005.
La 28 februarie 1950, arhimandritul Teoctist Arăpașu a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în slujirea de episcop-vicar patriarhal, cu titlul de ‘Botoșăneanul’. A fost hirotonit în treapta arhieriei la 5 martie 1950, în Catedrala ‘Sfântul Spiridon-Nou’ din București, de către patriarhul Iustinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei și episcopul Chesarie al Dunării de Jos.
În timpul cât a fost episcop vicar patriarhal, a fost și secretar al Sfântului Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din București (1950-1954 ) și a condus diferite sectoare din cadrul Administrației Patriarhale.
Participarea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Teoctist la sărbătorea Adormirii Maicii Domnului, 2006.
Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/Arhiva istorică AGERPRES
În aprilie 1963, Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în postul de episcop de Detroit, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea. Autoritățile nu i-au permis însă plecarea în SUA și în Canada.
La 16 septembrie 1962 a fost instalat ca episcop la Arad (ales în 28 iulie), unde a păstorit 10 ani, între decembrie 1969 – decembrie 1970. La 25 februarie 1973 a fost înscăunat arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei (ales în 28 ianuarie).
Primirea ministrului secretar de stat pe probleme de culte din Guvernul Landului Bavaria, Karl Freller, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, PFP Teoctist, 2006.
Foto:(c) GRIGORE POPESCU/Arhiva istorică AGERPRES
A fost ales în demnitatea de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei la 25 septembrie 1977 și a fost înscăunat la 9 octombrie.
Mitropolitul Teoctist a continuat la Iași activitatea pe care o desfășurase aici între anii 1945-1950. Nu numai în plan arhitectonic s-a lucrat în acea perioadă, ci și pe plan cultural, teologic și duhovnicesc. Au văzut atunci lumina tiparului multe cărți importante pentru teologia românească. ‘Mitropolitul Iacob Putneanul’, 1978, ‘Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români’ și ‘Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc’, 1980, ‘Dumnezeiască Liturghie a Mitropolitului Dosoftei’, 1980, sunt doar câteva dintre titlurile care au apărut în acel timp la Iași.
Slujba oficiată, la Patriarhia Română de către PFP Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul zilei Sf. Ioan Botezatorul, 2007.
Foto: (c) PAUL BUCIUŢA/Arhiva istorică AGERPRES
În această perioadă, ierarhul Teoctist și-a îndreptat atenția și spre satul natal, unde în 1984, pe locul vechii biserici, mitropolitul a început construirea unei biserici de zid, cu hramul ‘Nașterea Maicii Domnului’.
Foto: (c) SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
Începând cu luna iulie a anul 1980 și până în ianuarie 1982 a îndeplinit și funcția de locțiitor de mitropolit al Ardealului.
Slujba de Înviere de la Patriarhia Română, oficiată de PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 2007.
Foto: (c) SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO
După moartea patriarhului Iustin (31 iulie 1986) a devenit locțiitor de patriarh.
La 9 noiembrie 1986 a fost ales, iar la 16 noiembrie a fost întronizat ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
În perioada 7-9 mai 1999 patriarhul Teoctist a primit la București vizita papei Ioan Paul al II-lea.
Foto: (c) MIHAI POZIUMSCHI/Arhiva istorică AGERPRES
A fost ales membru de onoare al Academiei Române, la 17 decembrie 1999.
Patriarhul Teoctist a trecut la cele veșnice în data de 30 iulie 2007, la vârsta de 92 de ani. A fost cel de-al cincilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
Patriarhia Ortodoxă Română înființată prin hotărârea Sfântului Sinod, la 4 februarie 1925, a avut ca patriarhi pe Miron Cristea (1925-1939), Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) și Iustin Moisescu (1977-1986). (surse: https://basilica.ro; https://doxologia.ro; ‘Membrii Academiei Române’ – Dicționar, 2003)
***
În 7 februarie 2024, la 109 ani de la naștere, patriarhul Teoctist a fost pomenit în Victoria și la Tocileni. Slujba a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica ‘Nașterea Maicii Domnului’ din Victoria-Stăuceni, ctitoria sa, de către episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Nichifor Botoșăneanul, împreună cu un sobor de slujitori.
Foto: (c) CRISTIAN LUPAŞCU/AGERPRES FOTO
La aceste momente aniversare au participat și rudele, săteni din locurile natale ale patriarhului Teoctist, dar și credincioși care i-au urmat învățăturile creștine și care au adus astfel omagiu memoriei celui de-al cincilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La final, a fost oficiată slujba Parastasului.
Casa Memorială a Patriarhului Teoctist Arapaşu din comuna Stăuceni, judeţul Botoşani.
Foto: (c) CRISTIAN LUPAŞCU/AGERPRES FOTO
După momentele de rugăciune de la biserica ‘Nașterea Maicii Domnului’, toți cei prezenți s-au îndreptat la Casa Memorială ‘Teoctist Patriarhul’ din Tocileni, acolo unde a fost oficiat un scurt trisaghion întru pomenirea sa. AGERPRES
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
„Un băiat simplu, crescut la țară”, între cei zece finaliști ai competiției naționale „Omul Anului”. Daniel Câșlariu, numit și „îngerul sărmanilor”, are șanse la titlu
Un nume mai puțin cunoscut publicului larg până acum câțiva ani ajunge astăzi în atenția întregii țări. Un tânăr din Botoșani, crescut într-un sat modest, se regăsește printre primii 10 finaliști ai competiției naționale „Omul Anului”, o recunoaștere dedicată celor care schimbă vieți prin implicarea lor.
Pentru el, momentul este o premieră încărcată de emoție. Spune că nu a urmărit niciodată premii, distincții sau validări publice. „Am ales mereu drumul faptelor, al oamenilor și al copiilor care aveau nevoie de o mână întinsă”, mărturisește cu sinceritate. Tocmai de aceea, vestea nominalizării l-a copleșit până la lacrimi.
Drumul său nu a fost unul ușor. Copilăria petrecută într-un sat uitat de lume, într-o comună mică din județul Botoșani, l-a învățat ce înseamnă lipsurile, frigul, greul. Poate că tocmai acest trecut l-a împins mai târziu spre misiunea de a-i sprijini pe cei aflați în nevoie: copii abandonați, familii fără resurse, comunități uitate.
Astăzi, el este cunoscut ca liderul Asociației „Grup Civic Botoșani”, o organizație care a reușit să mobilizeze sute de voluntari în proiecte de amploare. De la case construite pentru oameni aflați în pragul deznădejdii, la campanii pentru copiii din medii vulnerabile, la intervenții rapide în situații de urgență, acțiunile sale și ale echipei au atras atenția publicului din întreaga țară.
Nominalizarea în finala „Omului Anului” nu vine însă, spune el, doar ca o recunoaștere personală. „Nu pentru mine. Ci pentru fiecare copil pe care l-am îmbrățișat, pentru fiecare familie ajutată, pentru fiecare casă ridicată din temelie, pentru fiecare voluntar care a stat lângă mine în ploaie, în vânt și în soare.”
El consideră că această realizare aparține comunității care l-a susținut necondiționat: oamenii simpli care au distribuit mesajele asociației, au votat, s-au implicat sau au donat. „Voi m-ați adus aici. Voi, oamenii mei”, spune cu recunoștință.
Publicitate
Pentru cei care cred în misiunea sa, tânărul oferă posibilitatea de a-l susține în continuare prin vot, accesibil pe platforma oficială a competiției.
„Momentul este, dincolo de orice titlu, o validare a faptului că binele poate deveni vizibil atunci când este făcut cu inimă, consecvență și onestitate. Iar povestea acestui tânăr din Botoșani arată încă o dată că un om simplu poate schimba lumea, uneori, chiar și doar prin a nu lăsa binele să rămână singur.
Nu am urmărit niciodată recunoaștere, premii sau titluri. Eu am ales mereu drumul faptelor, al oamenilor și al copiilor care aveau nevoie de o mână întinsă. Dar astăzi… astăzi mi s-au umplut ochii de lacrimi. Pentru prima oară în viața mea am plâns când am văzut că numele meu se află printre primii 10 finaliști ai Omului Anului în România.
Cine ar fi crezut vreodată?
Un băiat simplu, crescut la țară… Dintr-un sat uitat de lume, dintr-o comună mică, din județul Botoșani… Un copil care a învățat ce e greul, ce e frigul, ce e lipsa — a ajuns astăzi să fie recunoscut la nivel național.
Și nu pentru mine. Ci pentru fiecare copil pe care l-am îmbrățișat, pentru fiecare familie ajutată, pentru fiecare casă ridicată din temelie, pentru fiecare voluntar care a stat lângă mine în ploaie, în vânt și în soare.
Voi m-ați adus aici. Voi, oamenii mei. Fiecare vot, fiecare distribuire, fiecare mesaj… toate au ridicat un băiat de la țară până în finala celor mai buni oameni ai țării.
Dacă simțiți că munca mea și a Asociației Grup Civic Botoșani merită dusă mai departe, vă rog din toată inima să-mi oferiți un vot de încredere aici: https://woobox.com/d2d246
Vă mulțumesc cu toată inima. Nu pentru titlu. Ci pentru că mi-ați arătat că binele se vede. Că binele se simte. Că binele nu rămâne niciodată singur”, a scris Daniel Câșlariu pe pagina de socializare.
Imnul României a fost huiduit de ”patrioți” la Alba Iulia, de Ziua Națională. O mare de simpatizanți AUR și Călin Georgescu, au generat un moment fără precedent în orașul Marii Uniri, a relatat alba24.ro.
Au huiduit pe muzica Imnului Național. Fluierăturile au început înainte de parada militară, la apariția premierului Ilie Bolojan.
La sosire, premierul a fost huiduit puternic. Amintim că la Alba Iulia sunt mii de susținători partidului extremist AUR și ai pro-rusului Călin Georgescu.
Publicitate
S-a scandat „Demisia!” inclusiv la începutul intonării imnului de stat.
De asemenea, cu câteva ore mai devreme, aceiași ”suveraniști” au intrat în curtea Catedralei Încoronării, unde au strigat pentru demisia lui Nicușor Dan și lozinci pro Călin Georgescu.
O asemenea situație nu s-a mai înregistrat în Alba Iulia niciodată de când în oraș se organizează Ziua Națională, la 1 Decembrie.
Sfinții Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria Neamț sunt considerați doi dintre cei mai mari duhovnici și învățători ai monahismului românesc din secolul XX. Au lăsat o moștenire spirituală profundă prin învățăturile, viața lor exemplară de rugăciune, post și smerenie, precum și prin legătura lor cu tradiția ortodoxă autentică, scrie basilica.ro.
Sfântul Paisie Olaru, s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani. A intrat în monahism la Mănăstirea Cozancea, unde a fost călugărit în 1922. A trăit o viață simplă, marcată de o adâncă smerenie și o rugăciune constantă. Se retrăgea deseori în pustnicie și era recunoscut pentru darul său de a îndruma și mângâia sufletele aflate în căutarea păcii. Era apreciat pentru blândețea și iubirea sa părintească, fiind căutat de nenumărați oameni dornici să primească un cuvânt de alinare. Sfântul Paisie a fost un adevărat exemplu de smerenie, întotdeauna gata să se pună în slujba altora, fără să judece și să ofere mângâiere chiar și celor mai rătăciți. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și este considerat un sfânt contemporan. Sfântul Paisie este pomenit în calendarul ortodox la data de 2 decembrie.
Sfântul Cleopa Ilie s-a născut la 10 aprilie 1912 în localitatea Sulița, județul Botoșani. A intrat în monahism la o vârstă tânără, atrăgând atenția prin înțelepciunea sa și cunoștințele aprofundate despre Sfintele Scripturi și despre scrierile Sfinților Părinți. A fost stareț la Mănăstirea Sihăstria și a devenit un duhovnic căutat pentru sfaturile sale inspirate din tradiția ortodoxă. Învățăturile sale sunt adunate în cărți de mare valoare, cum ar fi „Ne vorbește părintele Cleopa,” în care explică dogmele ortodoxe și oferă sfaturi despre viața duhovnicească. Sfântul Cleopa a fost un apărător al tradiției autentice ortodoxe și a promovat importanța rugăciunii, smereniei și a unui trai modest, după modelul sfinților. De asemenea, a fost cunoscut pentru predicile sale înflăcărate și pentru dorința sa de a menține învățătura ortodoxă curată. Este pomenit în calendarul ortodox la data de 2 decembrie.
Amândoi sfinți au fost piloni de referință pentru monahismul românesc și pentru credincioșii ortodocși din România. Mănăstirea Sihăstria, unde au trăit și s-au nevoit, a devenit un centru de pelerinaj, unde oamenii caută mângâiere sufletească și îndrumare spirituală. Ei sunt recunoscuți pentru păstrarea și transmiterea tradiției ortodoxe și pentru viețile lor de rugăciune și ascetism. Cărțile lăsate de acești doi sfinți, precum „Cuvinte de învățătură” ale Sfântului Paisie și „Ne vorbește părintele Cleopa” ale Sfântului Cleopa, sunt considerate resurse de bază pentru cei care doresc să înțeleagă mai profund spiritualitatea ortodoxă. Mesajul lor principal este de a păstra o viață simplă, dedicată lui Dumnezeu, în care iubirea, smerenia și iertarea sunt valori fundamentale. Astfel, Sfinții Paisie și Cleopa rămân modele de viețuire creștin-ortodoxă, care continuă să inspire și să întărească în credință pe mulți credincioși de pretutindeni.
VIDEO: Sfânta Cuvioasă Teodora va avea casă la Botoșani. PS Nichifor Botoșăneanul a pus piatra de temelie a noii biserici. Pr. Cătălin Ailenei a fost hirotesit iconom stavrofor
De Ziua Națională a României, credincioșii din Botoșani au avut parte de un eveniment rar, cu mare încărcătură duhovnicească, slujba de sfințire a locului pe care se va construi biserica închinată Sfintei Teodora de la Sihla, împreună cu punerea pietrei de temelie și frumoasei sfințirea troițe amplasate în interior, închinată Sfinților Cuvioși Cleopa și Paisie de la Sihăstria. Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Nichifor în fruntea unui sobor de preoți, din care a făcut parte și protopopul Petru Fercal. Sute de credincioși au luat parte la acest moment în care s-a scris o filă sfântă în istoria acestei comunități.
Slujba a fost oficiată de Preasfințitul Nichifor, care a condus un sobor de preoți din care a făcut parte și protopopul Petru Fercal. Credincioșii au asistat cu emoție la acest moment considerat o filă importantă în istoria spirituală a comunității, începutul unui proiect de anvergură ce va marca zona pentru generațiile următoare.
Pentru organizarea acestui eveniment s-a muncit intens în ultimele săptămâni. Terenul a fost din nou curățat, au fost trasate contururile viitoarei biserici și ale paraclisului, iar în paralel s-a trecut la achiziționarea materialelor necesare: placa de marmură pentru piatra de temelie, crucea, balastru, ciment și alte elemente liturgice și tehnice rânduite pentru ceremonia de sfințire. Totodată, zona a fost branșată la rețeaua electrică, iar la troiță a fost montat un proiector care o luminează noaptea, subliniind frumusețea și importanța lucrării abia începute.
Părintele Cătălin Ailenei, un temerar în adevăratul sens al cuvântului, a pornit pe un drum dificil, asumându-și lucrări grele, dar necesare, cu dorința curajoasă de a ridica o biserică în vremuri pline de provocări. Noua biserică dedicată Sfintei Teodora de la Sihla se dorește a fi nu doar un loc de rugăciune, ci și un reper al credinței și unității pentru credincioșii botoșăneni, un proiect care, odată finalizat, va îmbogăți viața spirituală a întregii comunități.
Pentru râvna sa, părintele Cătălin Ailenei a fost hirotesit iconom stavrofor.
La final, PS Nichifor a rostit un frumos cuvânt de învățătură.