O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„România literară” nr. 4 din ianuarie 2025.   Gellu Dorian  prezintă evenimentul acordării Premiului Naţional  de Poezie „Mihai Eminescu” pe anul 2024, poetei GRETE TARTLER. Reţin din discursul lui Varujan Vosganian, preşedintele Uniunii Scriitorilor: „Eminescu nu s-a potrivit  cu timpul său. El a avut o nepotrivire cu acel timp, s-a revoltat împotriva timpului său, dar s-a revoltat în singurul mod în care un poet putea să o facă, adică ridicându-se deasupra timpului. Vă previn că orice tentativă de a lupta cu timpul se termină prin victoria acestuia. Ceea ce vorbesc acum despre Eminescu ar trebui să fie subiect de meditaţie.”  Grete Tartler, laureata pe anul 2024: „Mulţumesc juriului  care a considerat că merit să mă alătur poeţilor talentaţi, chiar geniali, aş spune,  unii dintre ei, care constituie galeria de poeţi laureaţi ai acestui premiu botoşănean.  Mulţumesc oraşului Botoşani şi celor care m-au acceptat să fiu Cetăţean de Onoare, alături de ceilalţi poeţi.  Îi mulţumesc soţului meu Stelian,, de acolo, din cer, care a avut încredere în mine şi m-a îndemnat să scriu în limba română, pentru că aş fi putut să scriu doar în germană.  Cred că alegerea mea ca laureat în acest an aduce şi un omagiu lui Mihai Eminescu din alt punct de vedere, al bunei sale relaţii cu literatura germană, cu limba germană”;

„România literară” nr. 4 din ianuarie 2025.    Alexandru Călinescu, în „Despre destinul presei tipărite”, despre  plăcerea lecturii: „Dar nimic nu poate înlocui plăcerea lecturii pe hârtie, foşnetul paginilor, voluptatea contactului tactil! Profeţii care au anunţat dispariţia cărţii s-au înşelat: cartea ca obiect de neînlocuit, e maniabilă, o poţi lua cu tine, o poţi citi aproape oriunde. Ea permite reveria, lectura pe sărite, revenirea la o pagină care te-a impresionat, îţi conferă o libertate totală”;

„România literară” nr. 4 din ianuarie 2024. Vasile Spiridon, la rubrica sa de  comentarii critice,  publică articolul de istorie literară despre Eminescu, având titlul „Canonizat şi canonit”.  Reţin finalul articolului: „Aşezarea piedestalului statuii lui Eminescu în vitrina muzeului imaginar al culturii şi al literaturii noastre fără să aibă vreun colţ sfărâmat nu ar mai atrage nimănui atenţia, asemenea cubului lui Nichita Stănescu, din „Lecţia despre cub”. „Antitezele sunt viaţa”, reflecta poetul, şi e necesar ca posteritatea eminesciană să accepte sentenţele/sentinţele potrivit cărora „ce e val ca valul trece” şi să rămână „la toate rece”. Constantin Noica acuza critica literară de „alexandrinism” şi cerea să nu-l judece pe genialul poet, ci să-l „cuprindă”. Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui şi numele îi va fi salvat metonimic de operă, dar oare îl vom putea cuprinde vreodată? Eminescu rămâne în continuare „periculos” pentru toată lumea: EL N-A FOST CÂND ERA, EL E CÂND NU E”;

„România literară” nr. 4 din ianuarie 2025.  Versuri din poemele publicate: IOAN T. MORAR – „lemnul care nu arde / ştie / că flacăra / care se stinge / singură / este / nevoia de întuneric”; TRAIAN DOBRINESCU – „Ce-i mai frumos ca un cireş în floare? / Îl trec fiori de sfântă sărbătoare din vârf şi până la / pământ. Imaculat ca un cucernic sfânt, venit dintr-un / imperiu de Văzduh, e clipa de visare a verdelui Pământ. / Femeie pură, castă şi mireasă, te văd în el, cireş / neprihănit, nutrind păcate şi dezmăţ, visând la nunta de argint… // „Ce-i mai frumos ca un cireş în floare?/ Cireşul copt, zurliu, destrăbălat ca sângele iubirii care / doare. Prinţ generos, frumos şi preabogat, picat într-al / dezmăţului păcat, vâsleşti ca un demult corăbier, purtându-ţi flacăra spre cer”; ADRIAN LESENCIUC – „poetul e tangent la poezie / ca pisica la picioarele stăpânei / şi tot aşa cu coada îmbăţoşată / îşi marchează teritoriul liric / poetul îşi toarce poezia / în braţele cronicarului / iar sforăitul lui se transformă în zumzet de tractor / primăvara poeziei lui / e plină de iazul de putreziciuni / de sub zăpada topită a generaţiilor”;

„România literară” nr. 4 din ianuarie 2025. Sonia Elvireanu publică eseul „Reflecţiile lui Francois Cheng despre suflet”. Sistematizăm: 1. „În taoism sufletul uman e animat de „suflul primordial”, fiind alcătuit din materii diferite: o parte superioară, celestă, şi una inferioară, terestră, echilibrul lor asigurând o viaţă armonioasă doar dacă e una cu sufletul divin. Moartea determină reîntoarcerea fiecărei părţi în materia originară”; 2. În hindusism, sufletul nemuritor migrează dintr-un corp în altul, se reîncarnează mereu după legea  karmei pentru a-şi ispăşi păcatele şi pentru a se elibera. Prin moarte, omul nu-şi dă sufletul ci îşi leapădă trupul”;  3, „Platon distinge între sufletul nemuritor şi corpul efemer („Banchetul”), considerând sufletul captiv al trupului efemer, un „mormânt” al său”; 4. „Aristotel vorbeşte despre trei feluri de suflete: nutritive (vegetale, animale), senzitive (animale), gânditoare (oameni); 5. „În iudaism, sufletul e pur, insuflat de Dumnezeu, iar omul  trebuie să-l restituie în final neatins de rău”; 6. „În creştinism, omul e creat după chipul lui Dumnezeu şi există ca trinitate trup – suflet – spirit. Sufletul e parte divină din om şi poate  accede în paradis”;

Polițiștii din Dorohoi au fost sesizați astăzi, în jurul orei 17:00, cu privire la descoperirea mai multor cadavre de câini îngropați pe un teren din extravilanul localității Carasa, comuna Corlăteni.

Incidentul a fost semnalat în cadrul verificărilor efectuate de polițiști cu privire la desfășurarea unei acțiuni de îndepărtare și recoltare a animalelor sălbatice în zonă.

În prezent, la fața locului se desfășoară cercetări pentru stabilirea cauzelor decesului animalelor și a împrejurărilor în care acestea au fost îngropate, a anunțat IJP Botoșani.

Cadavrele urmează să fie ridicate și supuse unor analize pentru determinarea leziunilor suferite.

Ancheta se desfășoară în cadrul unui dosar penal deschis ieri, pe 1 februarie, sub acuzația de uciderea animalelor cu intenție, fără drept, infracțiune prevăzută de legislația în vigoare.

Polițiștii continuă investigațiile pentru identificarea celor responsabili, a mai transmis într-un comunicat IJP Botoșani.

Nova Apaserv SA Botoșani informează consumatorii că, în perioada 3-4 februarie 2025, pot apărea dificultăți în preluarea sesizărilor telefonice, din cauza implementării unei noi soluții software de dispecerat.

Potrivit companiei, această actualizare este necesară pentru îmbunătățirea eficienței și a rapidității cu care sunt gestionate sesizările, oferind astfel servicii mai performante clienților.

„Înțelegem că această perioadă de tranziție poate cauza unele inconveniente, motiv pentru care ne cerem scuze pentru orice disconfort creat. Echipele noastre vor depune toate eforturile pentru a minimiza impactul asupra consumatorilor și pentru a restabili funcționalitatea completă a dispeceratului în cel mai scurt timp posibil”, au transmis reprezentanții Nova Apaserv.

În această perioadă, compania recomandă utilizarea numărului de telefon 0751 242 336 pentru transmiterea sesizărilor.

La 40 de zile după Naşterea Domnului, cinstim ziua aducerii Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de Preasfânta Lui Maică şi de Dreptul Iosif, care ascultau și împlineau porunca Legii vechi. În această zi bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit şi el la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise.

Credincioșii din Botoșani nu-și amintesc să fi avut vreodată o zi atât de frumoasă și însorită la praznicul împărătesc al Întâmpinării Domnului, prilej pentru o sărbătoare de neuitat pentru enoriașii Bisericii Rosetti din municipiul reședință de județ, un lăcaș de cult zidit în anul 1826, care își sărbătorește hramul.

Zeci de preoți de la bisericile din municipiul Botoșani, în frunte cu părintele protopop Petru Fercal, au săvârșit sâmbătă seară slujba Vecerniei cu Litie, la care au participat credincioși din tot orașul. Cu toții s-au unit în duh de rugăciune, pregătiți să Îl întâmpine pe Mântuitorul Iisus Hristos, rostind cu toții imnuri de slavă.

Răspunsurile la strană au fost oferite de mai mulți cântăreți din municipiul Botoșani.

Starețul Mănăstirii Coșula, părintele arhimandrit Calinic Chervase, a binecuvântat, prin rugăciunea Litiei, pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente folosite în cultul divin public.

Cuvântul de învățătură a aparținut protopopului de Botoșani, părintele Petru Fercal, care învăluit cu blândețea predicii mulțimea de credincioși, îndemnând la comuniune pace și iubire, la apărarea valorilor frumoase, așa cum cum ne-a lăsat vorbă Mântuitorul, pentru ca acest popor să rămână în dreaptă credință.

„Iubiți credincioși, dăm slavă lui Dumnezeu pentru momentul acesta frumos și pentru acest așezământ, casa lui Dumnezeu care aici este înălțată și unde Domnul ni se aduce, iată, ca să ÎL întâmpinăm și în felul acesta să ne bucurăm că suntem chemați ca să intrăm în Împărăția Iubirii Domnului nostru Iisus Hristos, acea împărăție în care toți dorim să fim sub Lumina lui Hristos, Mângâierea Maicii Domnului și sub ocrotirea tuturor sfinților.

Părintele paroh al Bisericii Rosetti, Gheorghe Grigorași, a îndemnat credincioșii să își călăuzească viața după două virtuți esențiale, pe care să le lucreze permanent și să le transmită mai departe, să nu neglijeze rugăciunea și mai ales să aibă ÎNCREDERE în Dumnezeu.

Sărbătoarea a continuat, duminică, cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, după care a urmat o agapă frățească ca semn al bucuriei și iubirii frățești.

Scurt istoric

Biserica „Întâmpinarea Domnului“ din Botoşani a fost zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoşani, şi soţia sa Maria. A fost închinată, conform voinţei sale testamentare, ca metoc al Mănăstirii Vorona din ţinutul Botoşanilor, situaţie care a durat scurt timp (1862-1864). Prin secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, Biserica nu mai administrează moşia care trece în patrimoniul statului. Lăcaşul de închinăciune era înconjurat de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafaţă de circa două hectare. De-a lungul timpului a suferit trei exproprieri. Astăzi, curtea sfântului lăcaş mai are o suprafaţă de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea lăcaşului de închinăciune a servit ca cimitir. În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii şi osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi, unde sunt şi astăzi. În anul 1992, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigoraşi, s-au efectuat ample lucrări, care au fost încununate de slujba de resfinţire, săvârşită în anul 2004 de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. În luna mai a anului 2011, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a binecuvântat ultimele lucrări care au fost realizate la exteriorul acestui sfânt lăcaş.