Supermarketurile Profi din Botoșani nu se află pe lista magazinelor care vor fi vândute unor alte companii de retail alimentar, ca urmare a deciziei Consiliului Concurenței pentru aprobare a preluării rețelei de către Mega Image.

În contextul achiziției rețelei de magazine Profi de către grupul olandezo-belgian Ahold Delhaize – proprietarul Mega Image –, Consiliul Concurenței a impus mai multe condiții pentru aprobarea tranzacției. Una dintre acestea presupune vânzarea a 87 de magazine din țară, în special din zone unde cele două rețele sunt deja concurente directe.

Niciun municipiu, oraș sau comună din județul Botoșani nu se regăsește pe lista celor 44 de localități în care vor fi cedate magazine ca urmare a acestei fuziuni. Documentul oficial publicat de Consiliul Concurenței indică localități precum Timișoara, Oradea, București, Azuga, Predeal, Popești-Leordeni, Bragadiru, Pantelimon, Ploiești, Florești, Cluj-Napoca, dar nu și localități din Alba, cum ar fi Alba Iulia, Aiud, Blaj sau Sebeș.

Lista magazinelor PROFI care vor fi vândute unor alte companii de retail alimentar

În județul Botoșani sunt 11 de magazine Profi, iar această decizie este una liniștitoare pentru cei câteva sute angajați, în contextul în care au existat temeri că rețeaua ar putea fi fragmentată sau restructurată agresiv în urma achiziției. În realitate, magazinele Profi din Botoșani își vor continua activitatea sub brandul Mega Image sau Profi fără a fi afectate de procesul de cesiune catre un alt retailer alimentar.

În ceea ce privește magazinele cesionate Mega Image s-a angajat oficial să nu reintre pe aceste piețe pentru o perioadă de cel puțin 10 ani, consolidând astfel independența operațională a unităților ce vor fi vândute.

Achiziția Profi de către Mega Image este în prezent în etapa finală de aprobare, iar investitorii interesați de cele 87 de magazine scoase la vânzare au avut termen până la 19 martie 2025 pentru a trimite oferte neangajante, conform datelor obținute de Digi24.ro.

Această măsură are scopul de a preveni concentrarea excesivă pe anumite piețe locale și de a asigura diversitatea opțiunilor pentru consumatori.

Reguli clare pentru relațiile cu furnizorii: Mega Image trebuie să implementeze proceduri transparente privind listarea și delistarea furnizorilor, aplicabile atât pentru Mega Image, cât și pentru Profi.

Achiziția Profi – o afacere de 1,3 miliarde de euro

Mega Image a finalizat achiziția rețelei de magazine Profi, consolidându-și astfel poziția pe piața de retail din România. Tranzacția, evaluată la 1,3 miliarde de euro, a fost aprobată de Consiliul Concurenței cu anumite condiții menite să mențină un mediu concurențial echitabil, potrivit economica.ro

Detalii despre tranzacție și rețelele implicate:

Valoarea tranzacției: Achiziția rețelei Profi de către Ahold Delhaize, compania-mamă a Mega Image, a fost realizată pentru suma de 1,3 miliarde de euro, reprezentând cea mai mare tranzacție din sectorul retail alimentar din România.

• Numărul total de magazine Profi: La momentul achiziției, Profi opera peste 1.700 de magazine în România, având cea mai extinsă rețea de retail din țară.
• Numărul total de magazine Mega Image: Mega Image deținea aproximativ 969 de magazine sub brandurile Mega Image și Shop&Go, concentrate în principal în zonele urbane.

Prin această achiziție, Ahold Delhaize își dublează prezența pe piața românească, devenind unul dintre cel mai important jucător din sectorul de retail alimentar.

Sute de botoșăneni au luat parte duminică, 30 martie, începând cu ora 14:00, la un eveniment emoționant prin mesajul transmis și prin participarea deosebită. A cincisprezecea ediție a „Marșului pentru Viață”, care se desfășoară în sute de localități din România și Republica Moldova, a avut și  anul acesta o deviză care îndeamnă la conștientizarea deplinei umanități a copiilor nenăscuți și a nevoii de a sprijini femeile în criză de sarcină, și anume  „Fiecare om contează”.

Cea de-a cincisprezecea ediție a Marșului pentru Viață, a început la ora 14.oo, la Biserica Buna Vestire și a parcurs următorul traseu: Biserica „Buna Vestire” – Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” – Protopopiatul Botoșani – Biserica „Sfânta Treime”.

În fruntea participanților s-a aflat protopopul de Botoșani, pr. Petru Fercal, care și-a aniversat în această duminică ziua de naștere și nu se putea un cadou mai frumos decât prezența numeroasă a botoșănenilor care au participat la acțiunea organizată de Protopopiatul Botoșani. Zeci de preoți, care au construit în timp familii trainice și frumoase, au însoțit mulțimea de copii și mame care au vrut să arate că „Fiecare OM contează”.

Fiecare dintre noi putem construi pentru Viață, pentru mame și copii cu viitorul fragil, putem lupta împotriva avortului care înseamnă moarte,  înseamnă refuzul darului lui Dumnezeu în viața oamenilor. Acest adevăr au încercat să îl strige cu toată puterea sute de persoane care au participat astăzi, 30 martie 2025, în municipiul Botoșani, înfruntând ploaia care nu a contenit pe perioada marșului.

În fața Maternității Botoșani, participanții s-au oprit și au adus un omagiu cadrelor medicale care fac ca fiecare OM să conteze și mamelor care au ales viața în locul unui păcat cumplit care este avortul. De asemenea, au păstrat un moment de reculegere în memoria Alexandrei IVANOV, tânăra mămică care a murit în dureri groaznice, pe patul de spital.

„Nu suntem noi în măsură să stabilim care om contează și care viață contează. De aceea am manifestat astăzi și în anii trecuți și vom manifesta și în anii care urmează pentru a mărturisi că fiecare OM contează”, a spus în începutul cuvântului său părintele Marius Ciobanu, coordonator PRO VITA Botoșani.

La final, participanții la Marșul pentru Viață au cântat „Cuvine-Se cu adevărat”, mulțumind astfel Maicii Domnului și cerând totodată protecție pentru pruncii nenăscuți și ajutor mamelor aflate în situații vulnerabile.

Părintele protopop a fost plăcut surprins de inițiativa sutelor de oameni de a-i cânta „La mulți ani”.

Prin organizarea „Marșului pentru viață”, se dorește afirmarea valorii persoanei umane, prețuirea și ocrotirea vieții copiilor, încă din momentul concepției, eliberarea omului de tot ce îl distruge sau alienează.
Se urmărește de asemenea: definirea căsătoriei, conștientizarea societății cu privire la umanitatea deplină a copiilor nenăscuți, necesitatea de a sprijini femeile care se confruntă cu greutăți în perioada sarcinii, conștientizarea și implicarea societății în construirea unui viitor pro-viață.

Într-o lume grăbită, în care trecutul pare uneori uitat, județul Botoșani își descoperă și își onorează tăcut comorile vii: pensionarii centenari.

Oameni care au muncit din greu în câmp, au crescut familii în vremuri grele și au rămas, peste timp, piloni de echilibru ai comunităților din care fac parte.

În aceste zile, Casa Județeană de Pensii Botoșani desfășoară procesul de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al agricultorilor, conform noii legi intrate în vigoare la 1 septembrie 2024. Printre dosarele analizate se află și peste 20 de pensii acordate unor botoșăneni care au trecut pragul vârstei de 100 de ani – un fapt rar și cu adevărat emoționant.

Lidera simbolică a acestor pensionari este Maria Pînzariu din comuna Durnești, o femeie care, în acest an, va împlini impresionanta vârstă de 109 ani, fiind născută la data de 1 august 1916. Pensionară din anul 1976, Maria Pînzariu este, potrivit autorităților locale, cel mai în vârstă locuitor al comunei și, cel mai probabil, al întregului județ.

„Ne mândrim cu cel mai în vârstă locuitor al comunei Durnești și, probabil, al județului Botoșani”, a declarat primarul comunei, Vasile Sasu. Pe durata iernii, bătrâna locuiește împreună cu fiica sa în Iași, acolo unde este îngrijită cu dragoste și grijă.

Pentru funcționarii Casei de Pensii, aceste dosare nu sunt simple hârtii. Sunt povești de viață, mărturii ale unor vremuri în care munca în agricultură însemna sacrificiu, dar și demnitate. Într-un gest simbolic de prețuire, reprezentanții instituției transmit un mesaj emoționant tuturor pensionarilor:

„Vă asigurăm de respectul nostru profund și vă urăm, din toată inima, PENSIE LUNGĂ! Mereu alături de voi”, a transmis Casa Județeană de Pensii Botoșani.

Într-un județ cu rădăcini adânci în istorie și tradiție, longevitatea acestor oameni este mai mult decât o statistică – este o lecție de viață.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O PREUMBLARE LABIRINTICĂ A EULUI

Victor Tanasă este înainte de toate şi poet. Primul volum, “Melancolii juvenile”, a reprezentat strădania sa ca poet de a-şi pune ideile sub forma unor poeme. Acestea, spuneam la timpul respectiv (2017), “sunt rezultatul unor efecte de multiplicare pe două direcţii impuse de orizontul temporal al autorului”. Este un volum în care puseurile de melancolie lovesc ideile precum o fac bilele de billiard. Al doilea volum, “Şoapte târzii”, este  o carte a conştiinţei poetice, în sensul că nu se mai putea sta mult în starea de abstracţie mărginită de spleen-ul  şi dorul total.  Sunt  32 de poeme supuse reprezentării imaginii  clepsidrei despre care  spuneam atunci (2020) că Victor Tanasă are o “clepsidră cu o curgere inversă, de jos în sus, sugerând învingerea gravitaţiei prin poezie şi iubire”. “Caleidoscop” este a treia carte a unui poet cu un nerv ce-i creează  metanevoi ce nu mai pot fi stăpânite. O carte de poezii cu acest titlul te duce cu gândul la prezenţa unei acerbe lupte psihologice  între disonanţă şi consonanţă.

Am în faţă  un nou volum care se intitulează „Hora amintirilor” (Editura „Quadrat”, Botoșani, 2025) , ceea ce  înseamnă că autorul face o călătorie în trecut. M-am dus imediat la  ipoteza protecției cronologice  definită de savantul Stephen Hawking: „O călătorie în trecut este, ca atare, imposibilă, ea fiind pur şi simplu contrazisă de legile fundamentale ale fizicii. Dar e posibilă în domeniul literaturii sau istoriei”. Ceea ce se întâmplă și la Victor Tanasă.

Să te naşti în Urecheni, sat aflat între Creangă (Humuleşti) şi Sadoveanu (Paşcani), adică în ţinutul Neamţului, să copilărești printre patru confesiuni religioase, cu o pădure în care „intrai ca într-o cetate”, nu se putea ca la un moment dat să nu-ţi scrii amintirile. În text se simte spiritul locurilor natale, sentimentul contopirii cu natura, o viaţă trăită în comunism şi continuată în postcomunism, fiecare etapă cu „manualul ei de filozofie”. Sunt binevenite aceste volume de amintiri, pentru că raiul acela al copilăriei nu mai există pentru autori, iar, după cum spune autorul în discuţie „paşii copilăriei au murit din lumea reală, că raiul acela s-a închis şi vor trăi doar amintirile”.

Amintirile, având ca personaje bunicii, frații,  vaca (Bălana),  câinele (Haiduc), pădurarul (Ciolănosul), colega de liceu Tanța și altele, sunt niște „pauze între ecouri ale sinelui”. Ele alcătuiesc arhitectura unui demers  care respectă trei din cele cinci legi ale demersului diaristic: legea Eugen Simion (fragmentar, intermitent), legea sincerității a lui Roland Barthes (sinceritatea ca exigență) și legea triadei relaționale autor – povestitor –personaj (în sensul să fie una și aceeași persoană).

Victor Tanasă e, nu în puține momente ale scrisului,  un sinestezic, simțurile fiind folosite ca procedeu literar, punând experiențele sale trecute sub lupa unor noi experiențe de percepție de natură estetică. Reușește  să facă un joc între sinestezia proiectivă (accent pe  văz) și sinestezia asociativă (mirosul și auzul puse să relaționeze, dând efecte sublime). Sunt momente în care mișcarea obiectelor e văzută ca o scurgere a timpului, dând acestor lucruri calitatea de vehicule absolute.

Din rândurile așternute pe hârtie de Victor Tanasă transpare parfumul  timpului trăit: „mirosul iute de cal al hainelor bunicului”, „aroma bureților copilăriei prăjiți în eterna tigaie sau ceaun de tuci”, „mirosul parfumat al frăguțelor”, „parfumurile dulci otrăvitoare ale lemnelor de fag”, „mirosul de verde crud al primăverilor” și încă alte multe  amintiri  ce țin de domeniul olfactivului. Înțelegerea  celor întâmplate o face apelând  la memoria auditivă: „glasul de înger al părintelui Valerian Ciochină”, „susurul apelor Topolița, Moldova și Râiosul”, „spectacolul de culoare și zgomot al bulboanelor”, „urletul șuierat al vântului”, „zgomotul războiului din Ucraina”, „întrecerea în cântări a privighetorilor”, „ecourile curgerii albastre ale Moldovei și Siretului”, „susurul abia ghicit al izvoarelor”, „bocetul trist și prelung al caselor când plouă”  etc. Unele dedesubturi care au trecut proba clepsidrei sunt  clarificate apelând la simțul văzului: „holbatul în gol cu ochii săi albaștri asemenea unui visător”, „mama îmbrăcată într-o ie cusută de mâna ei, cu niște trandafiri roșii”, „ivirile de străluciri ale cioatelor de putregai”, „dansul jucăuș al luminilor și umbrelor făcute de soare și nori”, „pajiștile de culoarea verde-smarald”, „umoarea roz-gălbuie a rănii produsă de Haiduc” etc.

Textul propus de Victor Tanasă e un fel de deturnare a EU-lui la vârsta maturității într-o preumblare labirintică până ajunge un student întârziat, o formă de supraviețuire prin amintiri, alese fiind cele trăite cu intensitate în fiecare etapă a vieții.