2 MAI 2024: Ziua Naţională a Tineretului. În fiecare an, în România, un oraș este desemnat capitală a tineretului. Aniversarea acestei zile se realizează prin textul Legii nr. 425/2004. Proiectul legislativ privind decretarea marcării acestei zile a fost iniţiat în 2004, de 15 deputaţi din formaţiunile politice parlamentare, scrie alba24.ro. Respinsă de Senat, la 1 aprilie 2004, propunerea legislativă a fost adoptată de plenul Camerei Deputaţilor, for decizional, la 5 octombrie 2004.

Legea nr. 425 privind instituirea Zilei naţionale a tineretului a fost adoptată la 25 octombrie 2004.

Pentru marcarea acestei zile, sunt organizate şi promovate activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive, care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Publicitate

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale care au atribuţii în domeniul tineretului se implică în sprijinirea materială, financiară şi organizatorică a evenimentelor dedicate acestei zile.

Începând cu 2016, anual, un oraş din România reprezintă Capitala Tineretului din România, similar titulaturii Capitala Europeană a Tineretului.

Este vorba despre un program naţional destinat tinerilor, ce are drept scop dezvoltarea ecosistemelor de tineret din zonele româneşti, în general, şi din mediul urban, în mod special.

Publicitate

Desemnarea acestui oraş se face în urma unui concurs de concepte, iar anul acesta a fost desemnat orașul Ploiești.

Primul oraş desemnat Capitala Tineretului din România a fost Timişoara, în perioada 2 mai 2016 – 1 mai 2017.

La Cina cea de Taină din joia mare, Domnul Iisus Hristos a întemeiat cea mai mare dintre Tainele creştineşti: Taina Împărtăşaniei. El a săvârşit un lucru neobişnuit de tainic şi de sfânt: a luat pâinea, a binecuvântat-o, şi-a înălţat privirile către cer, a lăudat pe Dumnezeu, a frânt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi spunând uluitoarele, cu totul neobişnuitele cuvinte pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”.

După aceea, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat potirul cu vin şi, dându-l ucenicilor, a grăit: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 28). Noi facem asta spre pomenirea Lui la fiecare Sfântă Liturghie prin Taina Euharistiei. Mai înainte, El spusese: „Eu sunt Pâinea vieţii… Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-51, 53-56).

Aceste cuvinte au fost atât de şocante când oamenii le-au auzit pentru prima dată încât mulţi, chiar dintre ucenicii Lui, L-au părăsit, neputând înţelege cum avea El să le dea de mâncat Trupul Său şi de băut Sângele Său, cum putea să îşi dea numele de „Pâinea Cerească”. Dar cei doisprezece apostoli, pe care Domnul Iisus Hristos i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să Mă părăsiţi?”, i-au răspuns prin gura Sfântului Apostol Petru: „Doamne, unde să mergem? Doar Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 67-68). Apostolii au primit, au făcut loc în inimile lor pentru cuvintele tainice ale Domnului, au crezut în faptul că Domnul Iisus Hristos este Pâinea vieţii, care s-a pogorât din cer – iar la Cina cea de Taină, când El le-a dat Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şi-au amintit cu adâncă credinţă de ceea ce le spusese Hristos.

Publicitate

Şi noi, creştinii, suntem datori să primim în inimile noastre aceste mari şi sfinte cuvinte ale lui Hristos, suntem datori să ne amintim ce ne-a spus Hristos în minunatul Său cuvânt despre viţa de vie: „Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 1-6). Dacă noi suntem mlădiţe ale Viţei lui Hristos, înseamnă că ne hrănim cu seva acestei Viţe, aşa cum viţa de vie obişnuită se hrăneşte cu seva pe care o primeşte de la rădăcinile sale. Nu putem trăi fără hrana tainică primită de la Viţa Hristos, ale cărei mlădiţe El ne-a învrednicit să fim. El ne-a învrednicit să fim.

Suntem datori să credem din toată inima în faptul că, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos sub chipul pâinii şi al vinului, cu adevărat mâncăm Trupul lui Hristos şi bem Sângele Lui. Şi nimeni dintre noi să nu se îndoiască văzând că pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin şi că ele au gust de pâine şi de vin. Să nu se îndoiască nimeni de faptul că nu sunt pâine simplă şi vin simplu, ci adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos.

În Taina Euharistiei, la Liturghie, se săvârşeşte cu adevărat neasemuita minune a prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Episcopii şi preoţii care săvârşesc cu mare evlavie Taina Euharistiei, simt limpede că se petrece o Taină foarte mare, simt cum Se pogoară Duhul Sfânt asupra pâinii şi a vinului. Să ne apropiem și noi de marea Taină a Împărtăşaniei cu frică, cutremur, cu credinţă adâncă în faptul că sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele lui Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el”. Amin.

Publicitate

Incendierea vegetației uscate sau a resturilor vegetale este interzisă!

Ieri după-amiază, pompierii militari și voluntari au intervenit pentru stingerea a trei incendii, în următoarele localități:

✔️ Gulioaia – au ars aproximativ două hectare de stuf și patru tone de furaje. Pompierii din cadrul Gărzii de Intervenție Trușești și Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Dângeni au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la un adăpost de animale, un alt depozit de furaje și o casă. Au fost salvate două bovine.

Publicitate

✔️ Cătămărăști Vale – au ars aproximativ 20 metri pătrați de vegetație uscată de lângă o casă. Au intervenit pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani, cu o autospecială de stingere cu apă și spumă;

✔ Bobulești – a ars vegetația uscată de pe aproximativ 1000 de metri pătrați. Au intervenit pompierii din cadrul Gărzii de Intervenție Ștefănești, cu o autospecială de stingere cu apă și spumă.

Cauza probabilă de producere a incendiilor au fost folosirea focului deschis în spații deschise.

Publicitate

Potrivit legislației privind protecția mediului este interzisă arderea miriștilor, a tulbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.

Atragem atenția asupra faptului că folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător și a solului, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor.

În astfel de cazuri, flăcările se pot întinde cu repeziciune pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de case, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.

Publicitate

Publicitate

Sfântul Atanasie a fost unul dintre ierarhii altor popoare care au poposit pe meleagurile noastre românești pe care le sfinți cu rugăciunile sale curate și cu nevoințele osârdnice vreme de 12 ani. Acesta se născu în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creştină şi cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa, o evlavioasă creştină. Primind din pruncie o educaţie aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, se îndreptă încă din tinereţe spre studiul dumnezeieştilor scripturi şi spre viaţa duhovnicească profundă. După moartea tatălui său, Alexie renunţă la lume şi intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu şi Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl şi în Ţara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară. Aflând de alesele sale calităţi teologice şi duhovniceşti, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinţei ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor şi ale necredincioşilor. Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București. În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă şi scaunul patriarhal al Constantinopolului. Silit fiind să-şi părăsească păstoriţii săi şi să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin şi găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se aşeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din oraşul Galaţi. Vreme de 12 ani, între 1642 şi 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăţi spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-şi uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obţinu de la ţarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferinţă. Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credincioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei. Deşi era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului. Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie îşi dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti. După 8 ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necuprins de stricăciune. Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş, fiind de secole izvor de binecuvântare şi tămăduire pentru credincioşi.