Cum urci dealul Broșteniului, în inima comunei Durnești, pe partea dreaptă se înalță semeață o bisericuță de lemn cochetă și strălucitoare. Lăcașul de cult se află sub ocrotirea Sfinților Martiri Brâncoveni, domnitorul Constantin, fiii săi și sfetnicul Ianache. Ziua de sâmbătă, 16 august, a fost una de aleasă sărbătoare duhovnicească pentru credincioșii locului, care s-au adunat cu evlavie la Sfânta Liturghie oficiată de părintele Claudiu Vreme, cel care călăuzește spre mântuire sufletele credincioșilor din zonă.

Slujba a început dis-de-dimineață, în tihna specifică satelor moldovenești, cu Ceasurile, urmate de Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni și de Sfânta Liturghie. „Nu vă vindeți sufletele pentru două cutii de pastile și două haine. Țineți-vă de credința strămoșească, așa cum Sfinții Brâncoveni au ținut-o până la moarte, cu capul sus și sufletul drept!”, a spus părintele în predica sa, cu vocea tulburată de sinceritate.
Într-o tăcere sfântă, cu mâinile împreunate și ochii umezi, oamenii ascultau. Nu doar cu urechea, ci mai ales cu inima. În biserica aceea mică, dar caldă, „Crezul”, simbolul de credință, rostit la unison a fost momentul în care cerul s-a unit cu pământul. Parcă și icoanele vibrau într-o astfel de zi în care sunt cinstiți acești martiri ai întregii creștinătăți.

În altar, părintele Claudiu slujea cu adâncă smerenie, atent la fiecare detaliu, ca un preot, un părinte, un rugător pentru toți. Deși cunoscut pentru formația sa profesională, cu două mastere în psihologie și cu activitate ca asistent medical, în acea zi era pur și simplu slujitorul Domnului, cu mâinile ridicate și inima în genunchi.

În biserică, la strană, dascălul Costel Lazăr dădea glas rugăciunilor cu o delicatețe rară, rostind cântările adesea cu genunchii plecați, ca unul care trăiește fiecare vers.

Paracliserul Mircea Mitoșeru, cunoscător desăvârșit al tipicului, era prezent discret, dar indispensabil, la fiecare pas liturgic, iar doamna Viorica Pricop, cea care de 25 de ani aprinde lumânările în această biserică, își aducea, ca întotdeauna, prinosul de cântare, cu smerenie și ochii în pământ.

După Dumnezeiasca Liturghie, a fost săvârșit Parastasul de obște, în amintirea tuturor celor adormiți din familiile credincioșilor. În jurul părintelui s-a format un cerc viu, un buchet de suflete adunate ca lumânările din mâna lui, aprinse de dor, de credință, de amintire.

Oamenii îl privesc ca pe un părinte duhovnicesc fără de care viața lor ar fi searbădă! Prin „părintele” le vorbește Dumnezeu de câte ori aleargă la biserică. În rugăciunile lor personale nu contenesc a implora pe Domnul să nu le ia păstorul. „Mă închin dimineața și seara și mă rog să nu ni-l ia Botoșaniul! Că un om așa deștept ca părintele parcă văd că îl cheamă la o biserică la oraș. Nu știm ce ne-am face fără el…”, șoptește printre lacrimi tanti Culina, îndreptând colțul baticului spre ochii umezi, în timp ce rânduiește paharele cu suc cu care vrea să servească lumea la final.

În curtea bisericii, agapa frățească a adunat la aceeași masă tineri și bătrâni, părinți și copii, vecini și oaspeți. Bucatele au fost binecuvântate de părintele Claudiu, iar masa, ca un prelung al altarului,  a devenit loc de bucurie curată și comuniune. Cu toții au demonstrat că la Broșteni, în frumosul lăcaș din lemn s-a simțit din plin că biserica este formată din inimi.

Într-un colț liniștit al județului Botoșani, o biserică din lemn, cu acoperiș ars de soarele verii și pereți scăldați în miros de rășină, a devenit cu trei ani în urmă noul altar al credinței pentru sătenii din Broșteni. Biserica poartă hramurile Sfinților Martiri Brâncoveni și Acoperământul Maicii Domnului, iar povestea ridicării ei este una despre jertfă, răbdare și rugăciune împlinită.

Dintr-o clădire improvizată, spre un lăcaș nou

Ani la rând, credincioșii din Broșteni se adunau la slujbe într-o clădire improvizată, fost grajd CAP, pus la dispoziție cu bunăvoință de fosta maică stareță a Mănăstirii Guranda. Deși era sfințit și iubit, spațiul era impropriu,  fundația fără armătură a dus în timp la crăpături în ziduri, iar costurile unei reparații depășeau posibilitățile comunității.

Așa s-a născut în inima părintelui Nicolae Cărăușu, fostul paroh din acea zonă, actualmente păstor de suflete în comuna Stăuceni,  ideea unei biserici noi, ridicată de la zero, dar cu temelii duhovnicești puternice.

Visul părintelui Nicolae Cărăușu, greu, dar nu imposibil

Inițiativa a fost dusă la îndeplinire în două etape, sub îndrumarea a doi părinți cu dragoste pentru oameni și Biserică: pr. Nicolae Cărăușu, parohul de atunci al Parohiei Băbiceni (care includea și filia Broșteni), și pr. Claudiu Vreme, actualul slujitor și sufletul comunității.

Peste 70% din lucrări au fost realizate în timpul păstoririi părintelui Cărăușu, iar construcția a fost dusă la bun sfârșit de părintele Claudiu, un om cu dublă pregătire, teologică și medicală. Ambii au știut să îmbine vocația de rugător cu cea de oameni ai faptelor. Terenul pe care s-a construit biserica a fost oferit la început ca donație de o localnică, dar, ulterior, familia a solicitat o sumă simbolică, iar achiziția finală a fost realizată de ctitorul Daniel Marțincu, fiu al satului și om de afaceri, care a sprijinit activ ridicarea lăcașului. Meșteri pricepuți din Neamț au ridicat biserica în stil tradițional.

„Ideea a aparținut părintelui Nicolae Cărăușu. Inițial, s-a dorit renovarea și consolidarea bisericii din Broșteni, amenajată în fostul grajd ad CAP-ului, sfințită și pusă la dispoziția credincioșilor de fosta maică stareță a Mănăstirii Guranda. Doar că acolo nu se băgase fier în fundație și a început a crăpa pereții. Costul unei renovări era mult prea mare și s-a decis construirea uneia noi și am avut niște meșteri de la Neamț care au refăcut Biserica din Băbiceni, la care a ajutat cu acoperișul actualul primar de la Suceava, domnul Râmbu. Și a fost meritul părintelui Nicolae, pentru că el s-a zbătut cu toate. În proporție de 70-80 la sută, biserica a fost ridicată pe vremea părintelui Nicolae (pr. Nicolae Cărăușu, actualul paroh al Bisericii Stăuceni) și restul cu actualul preot”, a povestit ctitorul Daniel Marțincu

Sfințirea, în prezența Mitropolitului Teofan

Momentul culminant al acestui efort colectiv a fost înregistrat pe 27 august 2022, când Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat slujba de târnosire a noii biserici. A fost o zi de aleasă binecuvântare, cu participarea credincioșilor din Broșteni și din satele vecine, veniți să se roage într-un spațiu care le aparținea, în sfârșit, cu trup și suflet.

În semn de recunoaștere a efortului depus, pr. Nicolae Cărăușu și pr. Claudiu Vreme au primit rangul de iconom stavrofor, iar ctitorul Daniel Marțincu a fost distins cu „Crucea Moldavă”, una dintre cele mai înalte distincții ale Mitropoliei.

Două hramuri – două repere de credință

Hramul principal, Sfinții Martiri Brâncoveni, a fost ales în anul 2022, într-un context simbolic: Biserica Ortodoxă Română marca atunci Anul omagial al jertfei brâncovene. Alegerea a fost a părintelui Nicolae Cărăușu, care în urmă cu câțiva ani a fost paroh la Băbiceni și Broșteni, și a venit firesc, din admirație pentru statornicia în credință a Sfinților Brâncoveni, chiar cu prețul vieții copiilor. Cel de-al doilea hram, Acoperământul Maicii Domnului, a fost adăugat la inițiativa Preasfințitului Calinic, care a programat inițial sfințirea pentru data de 1 octombrie, zi care  la acel moment nu era marcată cu cruce roșie,  nu se oficia Liturghia. Ierarhul a decis atunci să se pună și al doilea hram. Și așa a rămas. „Am ales acest hram pentru că a fost și anul omagial al sfinților și am fost impresionat de așa jerfă..să și omoare copiii.. Și are și al doilea hram pentru că PS Calinic a programat sfințirea în ziua Acoperământului Maicii Domnului, nu era cu cruce roșie atunci, nu se făcea liturghie . Și a zis: Punem al doilea hram. Și așa a rămas”, a povestit părintele Nicolae.

***

Noua biserică din Broșteni nu este doar o construcție cu lemn și piatră, ci un loc viu în care se revarsă credința oamenilor. Sub îndrumarea părintelui Claudiu Vreme, omul cu vorbă blândă și inimă pentru toți, slujbele sunt trăite profund, iar comunitatea s-a revigorat în jurul altarului.

În Broșteni, din dorința și lucrarea părintelui Nicolae Cărăușu, biserica cu hramul Sfinților Martiri Brâncoveni, singura din județ în acest moment,  a fost zidită o singură dată și se construiește în fiecare zi în sufletele credincioși, prin fiecare rugăciune, fiecare slujbă, fiecare prunc botezat și fiecare bătrân pomenit, prin misiunea părintelui Claudiu Vreme.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 august 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 august 2025:

Loto 6/49: 4, 35, 12, 3, 7, 42

Loto 5/40: 37, 3, 5, 25, 10, 30

Joker: 23, 12, 25, 35, 17 + 14

Noroc: 0 7 6 9 6 5 9

Noroc Plus: 8 9 2 9 6 7

Super Noroc: 2 9 9 9 1 6

Etapa a 6-a din Superliga a adus un duel electrizant la Cluj-Napoca, acolo unde CFR și FC Botoșani au terminat la egalitate, scor 3-3, după un meci cu răsturnări spectaculoase de situație și parade decisive ale portarului Anestis.

Partida disputată pe Stadionul „Dr. Constantin Rădulescu” a început într-un ritm alert, iar ardelenii au deschis scorul rapid, în minutul 19, prin Lindon Emerllahu. Bucuria gazdelor a fost însă de scurtă durată: în minutul 36, Kovtalyuk a restabilit egalitatea pentru moldoveni, dar până la pauză Andrei Cordea a marcat primul său gol în tricoul CFR-ului, trimițând echipa lui Dan Petrescu în avantaj.

Repriza secundă a adus și mai multă intensitate. Cu un Ogenda inspirat ca în zilele de glorie, botoșănenii au revenit din nou în meci prin reușita lui Riad Suta (54), iar în minutul 79 Korenica a readus CFR-ul în față. Părea că victoria va rămâne la Cluj, însă Sebastian Mailat, intrat pe teren în repriza a doua, a zguduit tribunele cu golul egalizator din minutul 82, pecetluind scorul final: 3-3.

Finalul a fost incandescent, cu ocazii mari la ambele porți, dar portarul Anestis a fost decisiv pentru oaspeți, blocând două șanse clare ale gazdelor. Grecul a fost omul meciului, primind aplauze chiar și din partea fanilor neutri pentru paradele sale.

CFR Cluj rămâne cu un punct după un joc pe care l-a avut în mână de două ori, în timp ce FC Botoșani confirmă forma bună arătată în ultimele runde. Echipa lui Leo Grozavu a plecat din Gruia cu un rezultat mare și cu moralul ridicat înaintea următoarelor confruntări.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Formula matematică a fericirii.   A fost descoperită de psihologul britanic Carol Rothwell și arată astfel:  F = P + 5E + 3H, unde: F = fericirea; P = caracteristicile personalității, atitudinea față de viață, adaptabilitatea și forța de a depăși dificultățile; E = existența, sănătatea, stabilitatea financiară și relațiile de prietenie; H = nevoile superioare, încrederea în sine, așteptări, ambiții și simțul umorului. Formula am găsit-o în ziarul „Național” nr. 1772 din 7 ianuarie 2003.  Pentru calculul fericirii trebuie răspuns la un set de întrebări cxare îți dau un punctaj între 10 și 100, ceea ce reprezintă în ce măsură o persoană e fericită:

Legile norocului. Le-am întâlnit în  „Național” nr. 1769 din 4 ianuarie 2003 și aparțin lui Richard Wiseman de la Universitatea din Hertfordshire, întemeietorul „Școlii norocului” din Marea Britanie.  După  8 ani de cercetări, Wiseman conchide că nu este vorba de o inteligență ieșită din comun sau de o capacitate psihică deosebită pe care o posedă indivizii favorizați de soartă , ci pur și simplu despre modalitatea de abordare a problemelor și, mai ales, despre gândirea pozitivă sau negative, a unora sau altora dintre oameni. Cele petru legi ale norocului ar fi: LN1 = „Profită la maximum de șansele ivite în viață”; LN2 = „Ia hotărâri ghidându-te după intuiție și instinct; LN3 = „Crede tot timpul că soarta e de partea ta”; LN4 = „Nu uita: orice eșec se poate transforma oricând în success”:

Mircea Mihăieş, în „România literară nr. 7 din 2020, despre jurnaliştii care au plecat în politică: „S-ar putea spune că jurnaliştii fac pasul spre politică după ce s-au asigurat că au deprins nu măiestria şi demnitatea, ci tertipurile şi ticăloşiile noii meserii. A făcut vreunul gaură în cer? Nu. Întrebarea care se pune e următoarea: şi atunci, de ce au abandonat un domeniu în care erau cunoscuţi, pentru unul în care vechile calităţi nu doar că nu-i ajută, dar îi şi încurcă? Unul dintre răspunsuri provine chiar din enumerarea datelor din acest articol. Şi anume, starea precară a mass-media în lume. Jurnaliştii care au optat pentru politică îşi capitalizează cu cinism atuurile, negociindu-şi locuri călduţe în zona politicului. Al doilea: orice s-ar spune, viaţa de ministru ori parlamentar e mult mai dulce decât aceea de presă. Şi incomparabil mai bine plătită. Sigur, veniturile jurnaliştilor aserviţi jocurilor politice sunt mari şi, în câteva cazuri, colosale. Dar ei sunt, totuşi, excepţiile. Cei care fac pasul spre politică nu diferă prea mult de indivizii care deschid o afacere nu pentru a-şi crea un viitor, ci pentru a da un tun.”; 

 În acelaşi număr al „României literare” (7 din 2020) citesc poezii de Hanna Bota. Mă opresc la „tălpile” din care reţin: „dacă o talpă mi-e tot timpul pe ducă  / – povestea asta am mai spus-o – / e pentru că are în ea gena mongoloidului de stepă, / migrator prin definiţie / ochii alungiţi şi părul roşcat tot de la talpă mi se trag / căci de-o roşcată pieri şi Attila hunilor; / (…) / căci cealaltă talpă e lipită de glie / nedesprinsă de rădăcină. / celulele ei se adapă din apa strămoşilor / ciobani care din ciutură îşi potolesc setea / pielea ei e spălată cu lapte proaspăt de la stână / miroase a urdă dulce şi caş / a flori de mentă şi muguri de brad…/ (…). De reţinut finalul acestui poem: „o talpă mi-este nomadă, / una e tot timpul acasă, / şi n-am probleme că-n epidermă / concepte diferite se-ncaieră, / mă strădui să le-mpac doar când / e vorba să mă-ncalţ, una vrea ghete, alta vrea tocuri, / una desculţă, alta, săruturi.”; 

Ion Holban prezentând povestea unui hoţ faimos de găini, prins: „Când plecam la furat luam cu mine un ghem de câlţi fiert bine în untură. Îl aruncam câinilor în mahalaua de unde operam. Toată noaptea, bietele patrupede, se chinuiau să-şi cureţe câlţii din dinţi”; 

Citesc „Tribuna” nr. 424, 1-15 mai 2020. Întâlnesc foarte des cuvântul „UMBRĂ”: Marcel Moreau: „Am avut şansa de a mă găsi singur în păduri necunoscute. Am învăţat să isc scânteia şi focul din măruntaie, nu din razele oamenilor ori ale operelor. Cine mi-a dat gustul pentru lectură? Umbra.”; Maria Pal: „Un lunatic îşi cutreieră mintea / înfricoşează umbra cu-o anacondă flămândă”; Maria Pal: „Fluturii te învaţă / cum să închizi umbra într-o colivie”; Marcel Mureşeanu: „S-a întors lumea cu susul în jos: / umbra mea fuge de mine / alerg în urma ei şi mă topesc la apusul soarelui, / sunt omul invizibil al umbrei mele. / E obligată să mă ia cu ea / altfel nu-şi va mai aduce aminte de mine. / Ar face orice ca să nu mai fiu de faţă / când se întâlneşte cu alte umbre”;  Maria Pal: „Pune-n spinarea umbrei tale crucea”; Maria Pal: „Păianjenii ţes descântece deasupra umbrelor adormite”; Adrian Suciu: „Acolo se aud nesfârşite fabrici de umbră / împachetând lucruri singure”; Maria Pal: „Şarpele hazardului îţi fuge prin vene / după misterul de pe cealaltă parte a umbrei”; Maria Pal: „surprinse / alte umbre-şi descoperă feţe / în milioane de-oglinzi”;

 Elis Râpeanu în teza sa de doctorat „Epigrama în literatura română”: „ În locul epigramei, în Anglia, a apărut o specie umoristică numită limerick, despre care „Enciclopedia Britanică” (Chicago 1972-1992), consemnează: „Formă populară cu versuri scurte, pline de umor, deseori fără sens şi de multe ori vulgare. Se compune din cinci versuri cu rimă aa, bb, a, cu metru dominant anapestic, cu două picioare în versurile 3 şi 4 şi cu trei  picioare în celelalte.”  În „România literară” nr 21 din 22 mai 2020, poetul Constantin Abăluţă publică un limerick: „De ani, un bătrânel pe Gange / mergea doar cu picioroange. / Rămas numai cu zile / Îşi cumpără rotile / Dar fu-nghiţit de mâl pe Gange.”